30 January 2010

Saga bancilor

Continua. Din pacate. Si am impresia ca mi se intampla doar mie. Poate ca sunt omul nepotrivit la locul nepotrivit. Sau poate cer lucruri inedite.
Depunere de acte la BRD ca sa trec de la un fondul lor de pensie la Aviva. Toate actele la indemana, mai trebuia doar o hartie de la ei de completat si gata.
Cer respectiva hartie si mentionez pentru ce era vorba, insa primesc in schimb o fata de uimire. Se pare ca sunt primul care solicita chestia asta. Iar francezii cred ca sunt prea zgarciti sa faca un tranning ca angajatii lor sa fie pregatiti cat de cat. Cauta vreo 5 minute fisierul respectiv in calculator insa fara vreun rezultat pozitiv.
Suna la o alta colega. Deh..e prea devreme la 9.15 sa fie la birou. Probabil era la vreun training cu seful francez. O intreaba insa pe tipa de la celalalt capat al firului. Logic si ea auzise pentru prima data de chestia asta.
Imi cere numarul de telefon, printre scuzele de rigoare ca nu m-a putut ajuta, si promite ca ma va suna in cursul zilei respective sa imi comunice daca a gasit ceva. Logic ca a nu a sunat si logic luni dimineata ma duc iara.

Asta dupa ce la Aviva am avut parte tot de o incepatoare care m-a pus de 2 ori pe drumuri. Nu ca nu mi-ar placea sa calatoresc. Dar sa ma scol mai devreme si sa infrunt temperaturile siberiene, nu prea. Dar nu ma supar. Ca inca ma simt laosian.

20 January 2010

Dor de...


  • Tuk - tuk sir?
  • Pineapple shake
  • Fried rice with shrimp
  • Chopsticks
  • Possible? Yes..Possible? No..Possible sir? Yes sure..What?..A..no.
  • Buy for me
  • Loas
  • Lonely planet
  • Dusurile reci
  • Kikonia - baiatul care face lumea sa rada
  • Happy water
  • 35 de grade
  • Viata in hamac


E ciudat sa zambesti doar o data in 2 saptamani si atunci la vederea unor asiatici.

17 January 2010

Back from basics

O calatorie te poate marca dar si schimba, insa doar pe termen scurt si nu semnificativ. Prima saptamana de dupa calatoreala poate fi caracterizata prin doar 2 cuvinte: fara chef. De nimic. Nu de viata. Ci de lucrurile pe care le faceam inainte. Inclusiv scrisul aici. Absolut totul mi se pare inutil si lipsit de sens. Lucruri pe care le faceam cu placere le tratez cu indiferenta.

Fericirea poate sa vina si din lucruri simple. Se poate trai bine si cu putin. Dorinta de mai mult ne da viata peste cap. Erau saraci oamenii din Laos. Dar cu siguranta nu le pasa si nu erau preocupati din acest motiv. Aveau tot ce le trebuia: orez si antena parabolica. Nu aveau nevoie de mai mult. Si pareau fericiti in simplitatea lor. Si voiosi si cu chef de viata. Nu se grabeau si nu aveau niciun motiv sa o faca. Nu incercau sa se autodepaseasca si sa fie primii. Spiritul concurentei nu exista. De ce sa fii mereu primul? Sa ajungem unde? Nici macar nu stim care va fi urmatoarea destinatie dupa moarte si totusi vrem sa fim primii.

Dupa 5 saptamani numai cu zambete in jur e greu sa te acomodezi cu un Bucuresti gri si lipsit de zambete.

E greu sa revii la viata de dinainte. Dar trebuie pentru ca alta nu am. Momentan..




10 January 2010

Back

Calatoreala s-a cam terminat. Insa ea o sa ramana mereu in mintile noastre. Urmeaza selectarea pozelor, revenirea la programul de zi cu zi si multe alte povestiri.