30 December 2010

De revelion

E vineri. E anul nou. Inca unul s-a terminat si altul asteapta numaratoarea inversa de final. O zi normal ar trebui sa fie. Din pacate nu este.

Intrebarile incep sa curga cam de prin August. Unde iti faci revelionul anul acesta? Ti-ai rezervat ceva de revelion?. Lumea organizeaza acest eveniment mai ceva decat o nunta. Intrebarile sunt la fel de insistente si multe precum cele "Cand te insori" si imediat de dupa nunta : "Si copilul cand vine?".

Revelionul este la fel peste tot. Poate fi la fel de prost atat in Barcelona cat si in Cambodgia. Alaturi de indieni si de pedofili si prostituate.

O noapte alba pierduta cam degeaba. Si o mahmureala pe masura a doua zi.

De multi ani imi tot promit ca o sa dorm in noaptea dintre ani. Din varii motive, an de an, nu prea am reusit. Anul acest insa la ora 23 voi fi deja alaturi de Mos Ene. Ce sa mai serbez ca poate am sange australian si am trecut deja in noul an.

Somn usor si la multi ani...

06 December 2010

Ghinion

Toata lumea primeste cadouri de la Mos Nicolae. Inclusiv cei obranzici. Inclusiv cei care poarta numele sfantului. Cazul meu de fata.

Si sunt revoltat. De ce toata lumea sa primeasca cadou de sfantul meu. Ca doar eu nu primesc cadou de Sf. Maria. Desi as fi preferat sa ma cheme si Maria deoarece primeam cadou de 2 ori.

Si asa se mai pierde un cadou pe an din cauza asta....

25 November 2010

Bucatica din istorie

Poate m-am intins prea mult cand am zis ca vreau sa fiu parte din istorie. Se pare ca istoria vrea doar sa fiu o bucatica. Nu din ea.

Dupa o zi extenuanta de munca momentul azvarlirii in pat este unul cu drag asteptat. Un drum rapid prin frigul instalat recent si 48 de secunde cu liftul. Puteau sa fie ultimele.

Stiu ca am niste puteri ascunse dar sa stric liftul nu stiam. O mica atingere a butonului si poc,buf. S-a rupt cablul de la lift. Si eu mai stiu ce. Noroc ca nu eram in el.

Acu am zis ca vreau sa fiu parte din istorie dar nu vreau sa fiu parte din istoria unui bloc de cartier comunist. Ori sa fie actorul principal in Hotel Cismigiu 2.

Asa ca te rog istorie sa te strofoci putin mai mult.

Si as dori sa uu multumesc pe aceasta cale lui Adrian Enache care m-a tinut 4 minute in plus la birou. Prietenii stiu de ce..

22 November 2010

Utile

Nefumatori fiind, poate doar in momente de enervare maxima, care din fericire sunt cam o data la cativa ani, nu am niciodata la mine o bricheta. Insa niciodata nu se stie cand o fata draguta, fumatoare, are nevoie de ajutorul tau. Nu poti rata o asemenea ocazie.

In ceea ce priveste al doilea lucru unul destul de surprinzator. Servetele. De sters pe maini. Cum unele baruri resimt destul de greu criza sunt sanse mari ca la toaleta sa nu exista nimic de sters pe maine.

Promit ca data viitoare voi avea la mine servetele. Damm..si era draguta foc si conversatia incepuse. De as fi avut servetele....

18 November 2010

Parte din istorie

Se pare ca nu o sa fiu niciodata. Incerc, incerc si iar incerc dar se pare ca istoria nu e deloc de partea mea. Mereu trece razant pe langa mine.

Nu am avut deloc anul trecut cu gripa aviara. M-a ocolit zilnic. Chiar am fost dupa ea. In UK si in locul ei natal prin Asia de Sud-Est. La fel si cu gripa porcina. Sau nu stiu ce febra galbena. Am mancat de peste tot din locuri cu o igiena precara. Nimic. Doar o amarata de diaree care a tinut nici macar jumatate de zi.

La fel si cu avioanele. Cateva zeci de calatorii si nici macar un gol de aer mai serios. Nimic. Nimic.

Dupa cateva saptamani de lancezeala si nicio iesire la bere o bere cu gasca nu strica. Dar altceva se strica pana sa ajung la destinatie. Nu stiu ce rotita de la o garnitura de metrou. Ghiciti unde eram eu?

Da..in urmatorul metrou. De ce? De ce nu puteam sa fiu si eu parte din istorie? Sa scrie ziarele a doua zi. In ultmul compartiment alaturi de cei 260 de calatori s-a aflat si eroul serii ca indus calmul intre calatorii si a usurat misiunea echipelor de interventie. Pe numele lui Sorin Vlaicu.

Chiar asa de greu e sa fi parte din istorie?

15 November 2010

Greseala


Suntem toti oameni. Mai si gresim. Mai ales dupa o saptamana grea de munca. Asa ca poate voi fi iertat.

De obicei las locul in metrou diferitelor categorii defavorizate. Dar nu chiar la toata lumea. Un muchi de 70 de ani poate sa stea in picioare. Insa cel cu toiag are prioritate. O babuta de 70 de ani are locul asigurat indiferent daca are sau nu pe ce se sprijini.

Copiilor de pana in 7 ani oricand. Si mai ales copiilor de pana in 9 luni. Ati inteles. Discutam de mamele insarcinate. Nu de tatii insarcinati sa duca copilasi la bunici.

Mereu am cedat si voi ceda locul persoanelor insarcinate. Motivul principal e ca mereu am fost curios cum e sa fii insarcinata si mereu imi sta pe limba sa le pun diverse intrebari. Dar sa revenim.

La Unirii se urca doua domnisorici. Una cu burtica. Ce-i drept in luna a doua maxim. Asa am presupus. Posibil gresit. Dau sa ma ridic si ii ofer locul. Refuza politicos si uimita in acelasi timp.

In acelasi timp pare si putin ofensata. Din cand in cand ma mai uit spre burtica ei sa vad daca e sau nu real insarcinata. O fi doar..putin grasa?

Nu cred ca exista jignire mai mare pentru femei..si eu tocmai am facut-o.

26 October 2010

Brevet turism

Recunosc. Sunt vinovat. Sunt superficial. Si nu reusesc sa fac nimic in aceasta privinta. Am impresia ca totul se va merge de la sine si din partea mea nu mai e nevoie de niciun impuls. De nimic.

Insa viata nu e chiar asa de simpla. E complicata pentru ca noi suntem superficiali si nu facem nimic. Asteptam si speram.

Insa mai superficial decat noi este statul roman. Niciodata nu gasesti ce trebuie pe site-urile oficiale. Asa ca informatiile despre obtinerea brevetului de turism l-am luat de pe un alt site.

Am zis sa nu fiu chiar asa de superficial si sa dau un email sa vad daca locatia mai este aceeasi. Raspuns ciu ciu. Ca doar lucram la stat si ne permite.

Am fost putin superficial cei drept si nu am dat telefon. Cand supriza. Actele nu se mai depun la sediul Ministerului Turismului din Dinu Golescu ci mai nou la sediul de pe Apolodor 17.

Macar domnisorica care mi-a dat informatia asta la telefon de la minister avea o voce

Si maine nu o sa mai fiu superficial.Dau telefon..

20 October 2010

Fara numar


Ar dura extrem de mult o simpla numaratoare. Dar ce numaram? Salariu? Nu, ca pentru acela numaratoarea nu dureaza decat o secunda.

1460 de metrouri asteptate. 730 de cafele. Poate putin mai multe. Daca luam in considerare si noptile albe de dinainte. 5840 de ore. De stat pe acelasi scaun. 730 de zile.

Si doar 42. De zile de odihna. Doar. Si asta doar pentru doi ani de munca. Inmultiti cu 4. Cu 10. u 40. Stiu. Zilele libere tot putine ramane chiar daca sunt inmultite.

Stiu. Cifrele par inspaimantatoare. Si nici nu vreau sa socotesc pana la capat.

De obicei ma tin de promisiuni. Nu stiu daca aceasta a fost publica sau doar a fost pentru mine. 2 ani la munca. La acelasi job. 2 ani. Consecutivi. Nu credeam ca o sa ma tin de promisiune. Dar cum ziceam. Ce promit aia si fac.

Acum ca daca tot m-am tinut de promisiune, zic ca pot sa trec la urmatorul job, nu? Si logic viitoare tinta va fi de 3 ani.

Fara numar atunci.. La zile libere. Bineinteles. Si toate calatoare....

05 October 2010

Lista neagra



An de an aceleasi urari. Parca cele de sanatate se inmultesc odata cu inaintarea in varsta. Insa de la an la an pe lista neagra mai apare cate un nume.

Insa de obicei sunt cam aceleasi persoane. Uituce. Le cunosti si din experienta anilor trecuti .Se stie ca urmeaza scuzele. Cunoscand persoanele e mai usor sa treci peste. An de an. Iertarea face parte din peisaj. Nu te poti supara pe prieteni. E doar o zi de nastere.

De la colegii de munca te astepti la urari doar cand faci cinste. De aceea nu prea conteaza in lista neagra. Ei sunt deja pe lista.

16 September 2010

Balanta


Ieri stie exact ce vrea sa faca. Imediat insa se razgandeste. A doua zi vrea sa faca altceva.

E greu balanta.

13 August 2010

13

Nici nu mi-am dat seama ca astazi e zi de 13 cand am pus titlul postului. Zi obisnuita de vineri. Drum spre biroul si luat Adevarul cu suplimentul National Geographic.

Nu sunt fan asa mare in ceea ce priveste ghidurile de calatorie NG - din punctul meu de vedere - sunt ghiduri pentru turisti mai comozi. Nu pentru calatori.

Dar sa revenim la 13. Rasfoind Adevarul vad intr-o casuta cum ca noul partid infiintat DDDDDDD are cam 13% in sondaje. Bineinteles ca e doar o intoxicare dar totusi.

Daca ajunge la 20% la alegeri va promit ca imi iau un bilet de avion. Doar dus. Pana in Australia.

11 August 2010

Misiune Imposibila

Sa tin in viata florile timp de o saptamana.

Drama

Fiecare intelege ceva diferit prin acest cuvant. Drama poate insemna cand te-ai parasit prietena. Drama inseamna cand ai fost parasit de prieteni. Drama insemna moarte. Dar moartea este un lucru firesc asa ca din punctul meu de vedere nu poate fi considerata o drama.

Drama poate insemna pierderea metroului dimineata. Drama poate insemna pierderea slujbei. Drama poate insemna pierderea biletului castigator la loto.

Drama vine in general din lucruri marunte. Poate enumerate mai sus. Drama vine din faptul ca punem pret prea mult pe lucrurile marunte. Viata nu este un lucru marunt. Dar din pacate este o drama.

Din punctul meu de vedere drama inseamna sa te duci dimineata la munca la pe camp si seara ai sanse sa nu te mai intorci. Decat mort sau mutilat. Cum se intampla in Laos. Zilnic.

Drama inseamna suferinta oamenilor ce trec prin dezastre naturale. Fiecare om poate fi considerat o drama.

Pana la urma murim toti. Si cum spuneam nu este o drama sa mori. E un lucru natural.

09 August 2010

5 ani

De sculat dimineata. Ce-i drept nu in fiecare zi. De stres. Ce-i drept nu in fieacare luna. Noroc cu pauzele. Lungi si dese. Bineinteles cheia marilor succese. De pranzuri irosite. De viata. De ce nu? De somnuri de frumuste. Asta am mai spus. Pai daca somnul e important pentru mine?

Saptamana trecuta am implinit 5 anisori in acest mediu minunat numit campul muncii.Eu o denumesc sclavie moderna dar zic sa nu fiu atat de dur.

Bineinteles cand se implineste o cifra rotunda incep si gandurile sa apara. Bineinteles ca alea negative ca alea pozitive nu prea au cum sa iasa la iveala din cauza celor negativ. Am facut facultatea care trebuia? Am luat deciziile potrivite? Am ales traiectoria dorita? Am job-ul ideal. Tocmai ce am tras un zambet maret. Job-ul ideal nu exista. Slujba ideala e sa te scoli dimineata si sa intrii direct in ocean. Si sa stai intr-un hamac cu un shake de ananas. Si sa mananci clatite. Nu mai cautati sluba ideala pentru ca nu exista. Castig cat merit? Iar m-a apucat rasul. Si nu ma uit la vreun serial de comedie. Doar ascult muzica.

5 ani. Sa fi trecut ei cu folos? Sau doar au trecut. Sper ca nu. Ca oricum mai urmeaza inca 40. Ma uit la cifra 40 si am deja ochii cat cepele. Cele de apa buzoine. Mari si rosii. Inca 40 de ani? M-am oprit din scris cateva secunde pentru ca nu mai stiam ce sa scriu. M-am blocat. Poate ar fi bine sa fac o pauza. De 40 de ani. Cu un shake langa mine.

Cel mai mult in acest 5 ani de zile mi-a placut....voi ce spuneti? Care din cele 3 job-uri? Raspunsul e : pauzele. Pauzele intre job-uri sunt absolut o intoarcere la realitate. E asa de placut sa vezi lumea care exista intre 10 si 18. O lume pe care o crezi disparuta. O lume pe care nu o cunosti. O lume pe care o ignori. Insa e lumea adevarata.

Ne inselam amarnic cand spunem ca exita viata dupa munca. Dupa munca nu exista decat pensionare. Sincer nu am de cand sa ma pensionez aproape de final. De finalul vietii. Vreau sa traiesc in lumea adevarata. E greu. Dar nu imposibil.

Hai ca se face tarziu si trebuie odihna. Maine incepe iar o zi pierduta. Din viata.....

24 July 2010

Greu la deal

Grea revenirea de dupa concediu. Greu cu cheful de scris. Greu cu ideile chiar daca multe. Unele chiar buna. Greu cu alergatul prin parc. Din nou. Timpul insa nu trece greu. Si nu stiu cum sa il opresc.

27 June 2010

Pauza


2 saptamani. De stiri proaste. De stres. Dar nu si de bere si de putin internet din cand in cand. 2 saptamani nu ma va interesa nimic. Nici pasa de TVA, scadere de salarii, pensii sau Romania. 2 saptamani voi fi in lumea mea.

Nu ma voi uita pe nici un ziar. Voi incerca sa fiu rupt complet de lume. Nu ca pe Insula ca e cam imposibil dar voi incerca.

2 saptamani nu veti sti de mine. Voi fi bine. Cu o blonda. O bruneta. Si o roscata. Toate belgiene. Apoi ne dam pe nemtoaice.

23 June 2010

Rammstein Week

A inceput dar parca nu as dori sa se termine. Cam asa s-a intamplat si prima data la Praga. Pentru ca nu vrei nici macar sa inceapa ceea ce ti-ai dorit cu ardorea sa incepea. Si stii ca orice inceput are si un sfarsit. Nu stiu de ce orice sfarsit e catalogat ca unul tragic.

Parca acum eram cocatat in varf de munte la Sapa, prin Vietnam, cand am auzit vestea venirii lor in Romania. Nimic in jurul meu nu ma conta in acel moment. Nimic nu o sa mai conteze duminica.

Orice eveniment paleste in fata unui concert Rammstein. Finala de cupa mondiala, nunta propie si lista poate continua la nesfarsit. Hmm..mai putin un concertat KYLIE. Aici e chiar la limita. Nu stiu ce as alege..

13 ani de asteptari. 13 ani de asculat zilnic. Nici o zi fara peste. In cazul meu, nici o zi fara Rammstein.

Si totul a inceput cu :


Si nu vreau sa se sfarseasca niciodata.

18 June 2010

Doliu

Nu inteleg de ce mereu dispar cei mai dragi dintre noi. Nu inteleg de poti trece in nefiinta asa de tanar. Cand ai toata viata inainte, cand nici macar nu ai inceput sa iti faci simtita prezenta in acesta lume cruda, se intampla. Blestemul. Durerea. Disparitia. Lacrimile.

Ne stiam de nici 2 ani de zile. Nu zic ca a fost dragoste la prima vedere dar ceva, ceva tot a fost. Flacara s-a aprins in timp. Comunicarea nu a fost o problema.Eu vorbeam. El asculta. Chiar daca treceau si zile fara sa il bag in seama, niciodata nu a zis nimic. Era extrem de ascultator. O fire intelegatoare si ingaduitoare in acelasi timp. Ascultator. Niciodata nu a ridicat tonul. De fapt, va mint. Niciodata nu a vorbit cu mine. Insa stiam ca e din cauza timiditatii lui. Insa am incercat sa il integrez si sa se faca simtit iubit si apreciat.

Ce e ciudat e ca nici nu am observat trecerea lui in nefiinta decat dupa cateva zile. Ce imi pare si mai rau e ca nu apucat sa imi spun la revedere. Il vazusem mai trist in ultimele saptamani. Din pacate in ultimele luni nu am prea avut ochi si pentru el. Si probabil starea lui s-a agravat. S-a simtit dat laoparte, alungat si abandonat. Nu a mai putut suporta singuratatea.

Nu cred insa ca s-a sinucis. Nu stiu. Insa simt ca a fost si putin vina mea. Vorbele mele dulci probabil ii dadeau putere in fiecare dimineata. Si traia cu ele. Nu cu apa sau aer. Doar cu vorbele mele.

La revedere draga Pustiulica,bansaiul meu drag, prima si ultima plata de care am avut vreodata grija. Nimic nu te va mai putea inlocui asa ca iti promit ca nu va mai exista un Pustiulica 2.

15 June 2010

Fara somn

In timp ce majoritatea clasei muncitoare doarme de rupe pe la acesta ora, clasa studenteasca se pregateste sa iasa la bairam. Logic ca fac parte din clasa muncitoare ca doar am prestat cu drag si spor la prea iubitul loc de munca. Loc de munca care tinde sa sarbatoreaca 2 ani. Deja mi se pare o eternitate.

Si logic ar trebui sa fie deja in lumea dulce a viselor. Caldura excesiva ar putea sa fie de vina. Insa nu este ea principalul vinovat. Ci Dac Biet pe numele ei de cafea. Vietnameza.

Spunea intr-un post pe calatoreala.ro ca" M-as muta doar pentru cafea in Hanoi." Uite ca nu a trebuit sa ma mut in Hanoi pentru a savura din nou din acea cafea matosoasa. Adusa tocmai din Vietnam, via Londra,via Manu aceasta cafea imi face noaptea alba. Sper ca nu toata noapte.

Insa orice clipa de nedormit merita. Orice pentru cea mai buna cafea din lume. Gustata de mine pana in acest moment.




Ps: Am toate ingredientele din video mai putin acel lapte. Pe care insa il voi avea in cursul zilei de joi. Ca nu mai era pe stoc la magazinul moldovenesc.

01 June 2010

Cum am ajuns la munca

Astazi. Pe timp de greva la metrou. Pe jos. Ar spune cei care tin la sanatatea mea si care si-au zis ca trebuie sa imi dau jos din burtica. Stiu, stiu, stiu.

Stresat si nervos din cauza inghesuielii din autobuze.

Nu va dau satisfactia sa va bucurati. Nu fu niciuna din variantele de mai sus. Recunosc ca o statie de autobuz am mers pe jos. Insa doar pentru a prinde autobuzul pe care l-am pierdut. Intr-o zi normala de trafic probabil nu l-as fi prins. Si nu l-am prins.

L-am prins in schimb pe altul care era si mai in fata. Nici stresat si obosit nu am ajuns la munca. Asta deoarece am prins si loc in autobuz. Si tot timpul am citit si nu prea am vrut sa cedez locul nimanui. Era un vultur de pensionar, insa nu batran, care vana locurile ce se eliberau. Pana la urma dupa ce s-a inchinat pe la vreo 3 biserici a prins un loc si a putut citi in liniste Libertatea.

Curios ca lumea nu era deloc nervoasa. Nici in trafic nici in autobuz. M-a surprins atitudinea unei pensionare care vorbind la telefon, la finalul conversatiei, in care aflase ca dupa ce o sa i se reduca pensia va ramane si fara abonament gratis la RATB: Asta e.

Bine a fost si la intors. Gol golut in metrou. Deja incep sa imi placa grevele in Bucuresti

06 May 2010

Solutia

De fapt cred ca sunt doua. Prima , care este cea mai la indemana, se refera la oprirea oricarui contact cu mediu online si media. De ce trebuie sa ne facem griji de economia mondiala, de scaderea salariilor, de foametea de pe glob, de manifestarile grecilor si de toate lucrurile negative ce se intampla in jurul nostru. Traim vremuri istorice. Traim istoria. Chiar imi face placere sa cred ca am trait in vremuri istorice.

Acu putem inchide lejer televizorul si internetul si sa ne traim viata fara sa fim la curent cu ce sa intampla in jurul nostru.

Si ajungem la cea de-a doua solutie. Putin mai scumpa. Dar de durata. Si cu rezultate mult mai bune. Caldura. Baie calda in fiecare dimineata. Suc de ananas.




Maine dimineata cand aceasta fetita se va scula si se va duce cu mamica ei sa vanda pestii si calamarii prinsi ziua trecuta comerciantilor o sa aiba o fata trista ca au cazut bursele iara? Ca au murit oameni nevinovati in Grecia? Praful din oras? Poluarea din golful Mexic?

In niciun caz. Va avea acelasi zambet. Pentru ca nu stie nimic din cele enumerate sus. Si nici nu o sa stie in viata asta. Nu o sa ii pese.

Dar zambetul va fi acolo. Zi de zi.

26 April 2010

Run A(m)way

Cel mai mult imi plac prietenii care iti dau numarul tau de telefon altor persoana fara a te intreba in preababil daca vrei sa nu sau daca te intereseaza ce are de spus acea persoana.. Si asa brusc te pomenesti cu un telefon. Si cu o voce la celalalt capat al telefonului care spune ca o amica ar fi spus ca as fi interesat de...Mda..trecem peste si..

Incerc mai intai sa aflu despre ce este vorba. Logic intai de la amica. Nu reusesc insa sa aflu nici un raspuns. Pai du-te tu la prezentare si ai sa vezi despre ce e vorba. Nu reusesc sa aflu nici de la cealalta persoana. Deja ma gandesc ca sunt implicate si serviciile secrete palestiniene in afacere si probabil de aceea nimeni nu vrea sa spuna nici numele firmei si nici despre ce este vorba. Or fi vanzand ceva ilegal imi zic..

Trece o saptamana, trec doua. Telefoanele tot curg in fiecare saptamana si cu ele si amanarile din partea mea. In a patra saptamana insa cedez si spre binele meu iau hotararea de a ma duce si sa scap odata de telefoanele astea insistente si sa imi sting curiozitatea.

Zis si facut. In sala 6 viitori afaceristi de succes. Dar intai sa imi prezint concurentii:

O tanti de 45 de anisori cu un istoric in confectii. Probabil. Fabrica. Un nene putin mai batranel decat prima tanti dar cu istoric de portar pe la o vrea inteprindere de stat. O studenta ce vroia sa isi umple timpul liber cu ceva util si prietena ei care probabil nu avea ce face pe acasa asa ca era si e a pe acolo. Pentru sustinere morala. Si inca o tanti putin mai rasarita decat ceilalti. Si trebuie sa mai spun ca era vorba despre o afacere intr-un mediu online. Cel putin asa mi-a fost comunicat.

Si incepe. Prezentarea. Si se prezinta cifre. Si ce cifre minunate. Ce incepeau de la 2000 dolari si ajungeau pana la magnifica suma de 20.000 de coconauti.Pe luna. Nu pe an. Deja ma si vedeam pe o plaja in Thailanda dupa o prima luna in afacere. Dar apoi m-am gandit. Pai de ce oamenii astia nu sunt ei pe o plaja in Thailanda in acel moment?

Raspunsul l-am aflat despre ce produse era vorba. AMWAY. Nu contest calitatea produselor. In primul rand ca nu le-am folosit niciodata. Nu despre produse este vorba ci despre afacere. Doar ca nu am auzit pe nimeni ca s-a imbogatit de cand sunt astia in Romania. Raspunsul e destul de simplu: metoda de vanzare care a avut succes in Statele Unite nu prea a prins si pe la noi. Si nu o sa prinda. Pentru ca obicei in acest tip de afacere doar cei situati in varful piramidei castiga.

Pentru ca AMWAY este o afacere de tip piramidala mai mult. Si cum am citit putin si pe net marea majoritate a viitoriilor afaceristi castiga cam sub 100 dolari. Pe luna.

Mai trebuie mentionat ca in sala de prezentari mai erau in 7 persoane. Toti reprezentati de succes ai companiei. Imbracati de parca se duceau la nunta si aranjati de parca aveau intalnirea secolului. Si pareaua oameni de succes. Pareau.

Si totusi inca ma mai intreb. De ce oamenii aia nu sunt pe o plaja in Thailanda sub un palmier si un cocktail de ananas?

22 April 2010

Portari


Orice conversatie cu un portar poate fi extrem de amuzanta. Dar nu vorbim de aia care incaseaza goluri ci de cei de la diferinte institutii. De stat. In cazul meu de la Sala Polivalenta. Discutia prin telefon a decurs dupa cum urmeaza:

Buna ziua. As dori sa stiu progamul de functionare a caselor de bilete de la Sala Polivalenta.

Stati sa va fac legatura la portar. De obicei astia stiu totul asa ca nu imi facem grji.Repet intrebarea si portarului.

Da, acum este deschis.

Stiti, m-ar interesa intre ce ora as putea veni sa cumpar un bilet.

Pai puteti veni acuma. E deschis.

Nu, as fi vrut sa stiu pana la ce ora aveti seara deschis. 6? 7?

Pai azi baiatul a venit la 10.30.

Am inchis ca nici pana la ora aceasta nu as fi primit raspunsul la intrebarea adresata.

11 April 2010

Ghinionistu'

Bineinteles ca este vorba de mine. Ca doar despre mine scriu pe aici. Asta cand se mai intampla. Destul de rar insa in ultima perioada. Promit insa ca voi incerca sa schimb acest lucru.

Despre ce ghinion este vorba. Vroiam de mult sa scriu despre acest lucru. Chiar inainte de plecarea in Asia. Gripa porcina e ghinionul meu. A trecut si acesta super vestita pandemie care din pacate nu m-a atins si pe mine. De ce spun din pacate. In primul rand nu foarte multa lume a fost atinsa de aceasta gripa. As fi putut astfel intra macar in Hall Of Fame al familiei. Primul si singurul imbolnavit. Dar nu.nici vorba. Nu am fost eu cel norocos.

Am zis totusi ca poate pe la noi sansele sunt mici de imbolnavire. Asa ca am purces spre Asia. Anglia a fost lovita destul de puternic de pandemie. Asa ca a a fost o escala obligatorie. Nimic insa. Trecut prin 2 aeroporturi prin Londra. Mii de turisti. Sigur unu avea porcina. Iar nimic. Ghinion curat ce mai.

Hai in Asia. Macar acolo poate voi avea parte si de gripa porcina si de gripa aviara. Vreo mutatie ceva. Unicat. Endemism. Da de unde. Nimic fratioare. Nimic. Intrat in contact cu localnicii, mers prin zone rurale. Intalnit pasari. 0. ZERO.

A trecut si Asia. Sanatos tun. A trecut si sezonul rece. Cu ea si ultra mediatizata gripa porcina.
Acu chiar ma gandesc ca o sa ma intrebe nepotii peste multi anisori: Bunicule, nicio gripa porcina nu ai fost in stare sa iei? Ne cam e rusine cu tine.

31 March 2010

La control

Dar nu la cap. Ca la asta nu ma duc ca imi e frica de rezultate. Ci vorbim de controlul anual la medicina muncii. Mai exact controlul oftalmologic. Proba: citirea de litere si cifre.

Ochelarist de meserie de ceva anisori sunt obisnuit cu acele litere si cifre. Si cred ca in curand o sa le invat si pe de rost. Viteazul din mine isi zice sa citeasca ultimul rand. Insa ora matinala si ochii carpiti de somn si-a spus cuvantul. Rateu total.La a doua proba zic sa nu mai citesc ultimul rand ci pe penultimul. Zis si facut.

Incep: G....F...U...si ma opresc. Pauza de cateva secunde. Oare vad bine sau nu? Urmatoarea litera e T? Zic T. Raspuns corect. Zambesc.

Totusi ar fi putut si ei sa aleaga alta combinatie.

23 March 2010

Ganduri de luni


Publicate marti. Sau pe scurt prima zi dupa 17 ore pe tren.

  • Buna dimineata catre un vecin la ora 7 seara. Nu m-am uitat la fata lui sa vad cum a reactionat.
  • Trafic intens seara. De ce naiba e un asemenea trafic ca e totusi duminica seara? Chiar asa de multa lume a plecat la munte?
  • Metroul o sa vina greu ca e duminica.

Asta a tinut vreo 20 de minute cand intr-un final mi-am dat seama ca e luni.

Poze, detalii si impresii despre Belgrad dupa ce imi revin..

18 March 2010

Intrebari fara raspunsuri

Inca. Weekend la Belgrad. Prelungit. Cu Rammstein in meniu. Si ceva bere si mancare sarbeasca. Si cafea turceasca. Dar despre toate acestea la intoarcere. Pana atunci nu inteleg urmatoarele.

  • De ce la dus fac 14 ore iar la intors aproape 19? Cu trenul bineinteles.
  • De ce pana in Asia fac 14 ore ( cu avionul cei drept) si sunt 8233 km dar pana in Belgrad fac cam tot ca timp si sunt 447 km? De 18 ori mai mult??!
  • De ce Belgrad nu e Insula si nu are hamac si pineapple shake?
  • Atunci de ce ma duc la Belgrad si nu pe Insula?

15 March 2010

La placinte inainte



Bune si gustoase. Asta primiti daca o sa votati Calatoreala la RoblogFest 2010. Stiti voi. Site-ul ala creat special pentru cele 5 saptamani petrecute in Indochina. De ce sa il votati in afara faptului ca o sa primiti placinte daca o sa faceti acest lucru?

In primul rand pentru ca meritam. Meritam fata de ceilalti concurenti pentru ca am trait si am impartit gandurile noastre cu voi. Nu am scris stand din pat despre destinatii pe care vrem sa le vedem. Sau sa luam poze de le flickr si sa le punem pe un blog. Nu. Noi am trait clipele acelea. Si meritam. Macar sa intram in turul doi. Meritam pentru ca am rupt din timpul nostru pretios pentru a scrie si pentru a fi de folos altor calatori.

Asa ca la vot. Ca mai sunt doar 3 zile!!


VOTEZI la roblogfest 2010

13 March 2010

Dilema

Maine incepe un nou sezon de Formula 1. Urmaresc de ani buni. Cam din 1993 cand la Ferrari erau piloti Gerhard Berger si Jean Alesi. Mereu am fost fidel echipei. In general sunt fidel si tin toata viata doar cu o echipa/persoana din orice sport. Dupa Alesi a urmat Eddie Irvin. Apoi Michael Schumacher. Tot la Ferrari. Si a inceput era de dominare a lui Schumi si era Ferrari. Nu am cum sa nu il iubesc pe Schimi. Spiritul lui nemtesc. Spirit care cred ca ma reprezinta. Anul trecut am fost extrem de fericit cand a fost pe punctul de a se reintoarce la Ferrari. Dar nu a trecut niste teste medicale. Si si-a amanat reintoarcerea pentru sezonul 2010-2011.

Mai bine nu o facea. Pentru ca a ales Mercedes. Si nu Ferrari. Banii au contat. Dar nu asta e problema. Fiecare alege ce considera ca e mai bine pentru el. Schumacher inca face parte din familia si istoria Ferrari si de aici dilema mea.

Cu cine sa tin in sezonul aceste? Cu Ferrari clar doar ca o sa imi para rau si de Schumacher cand o sa piarda. Dar in acelasi timp o sa imi para rau cand Ferrari o sa piarda si Mercedes o sa castige. E ca si cum Totti ar pleca de la Roma sa joace la Inter Milano. Nu pot sa tin cu Inter chiar daca El Unico Capitan e la alta echipa. Aceeasi comparatie se poate face si cu Radoi. Daca ar fi plecat la Dinamo..

Decizie grea ce mai!!!

08 March 2010

De ce?

Koh Tonsay (Cambodia)

Intrebare adresata vremii de afara..Si de ce nu ma aflu si eu intr-o tara unde e cald tot timpul?

07 March 2010

Record

Destul de ocupat saptamanile acestea cam in toate " departamentele" nici nu am observat ca mi-am batut un vechi record. Ce statea in picioare de aproximativ 4 ani de zile. Cel referitor la durata la locul de munca. Da oameni buni in sfarsit am stat si eu mai mult de un an si jumatate la un job. Oricum imi propusesem sa stau si eu 2 ani la un loc de munca. Acu nu stiu daca prind sau nu 2 ani. Ca apoi recordul de abia stabilit o sa fie si mai greu de batut.

Ps: Toate comentariile ce vor include :" La multi ani "nu vor fi postate :D

28 February 2010

Despre principii


Si cum ele ar trebui sa fie incalcate. Sau nu. De obicei incerc sa nu imi incalc principiile stabilite pe parcursul anilor petrecuti pe aceasta minunata lume. Nu am multe dar macar sunt bune. Cel putin asa cred eu.

Unul dintre : tinerea de cuvant. Trist, suparat si plin de nervi am luat decizia, cei drept pe moment si fara multe analize, sa nu ma mai duc la nici un meci al Stelei atat timp cand oierul va fi la conducere. Eram decis sa o fac pana la capat. O luna, 2 ani, pana la moarte. Din pacate nu m-am tinut de cuvat. Si regret ca tocmai eu am fost primul care a cedat. Ispitei. In cazul nostru fu un telefon. Grasel la celalat capat al liniei. Care intr-un final m-a convins sa trec peste decizia luata anul trecut. Insa prezenta pe stadion mi-a lasat incao data un gust amar. Oierul a ajuns sa fie si comentator si sa anunte el in timpul meciului varii mesaje.

Insa cand este vorba de o pasiune trebuie sau nu incalcate principiile? Ar trebui sa nu ma mai duc la concert la Rammstein deoarece managerul lor nu a vrut sa ma fotografiez cu Till pe Rambla? Sau sa fac un lucru pe care multi il considera putin imoral? Name it.. Acu daca toata viata urmam orbeste doar niste reglui, dogme, dumnezei inexistenti pierdem tot farmecul vietii. Nu zic ca anarhia ar fi solutia dar ne cam indreptam in aceasta directie.

Ps: Pe Ghencea chiar nu ma mai duc.

18 February 2010

Permis


Astazi am aflat o veste buna. Nu, inca nu am castiga la Loto. Asta duminica. Survoland putin pe mediafax.ro am peste peste stirea depre reprogramarea la traseu pentru permis auto sa se faca fara un nou examen teoretic. Si nu am mai putut de fericire. Deci daca pic la traseul nu mai trebuie sa dau iara sala? Genial!! Eu nu am ajuns inca in situatia de a da traseul. Inainte trebuie sa trec de sala. Sper ca la a 5-a incercare sa iau peste 20 de puncte si apoi ma gandesc sa trec si sala la a 6-a incercare.

Dar v-am spus ca la a doua incercare, chiar daca am invatat mai mult decat prima data, am luat mai putin? Si Murphy ar fi fost mandru de isprava mea si de mine :D.

15 February 2010

Despre vise si visuri

Cateodata ma sperie subconstientul meu. Face niste legaturi cu evenimentele de peste zi, trairile si gandurile adunate pe care le transforma in vise. In primele saptamani de dupa revenirea din Asia am avut parte de adevarate scenarii hollywoodienne regizate de subconstientul meu. Castigam lejer un Oscar pentru Original Screenplay.

Si cred ca o sa fac un capitol special despre vise si interpretarea lor. Daca ar ramane la stadiul de vise ar fi in regula dar eu cum sunt curios din fire nu ma las pana aflu mai multe.

Visul cu pricipana este despre operatie. Deja doua in viata de zi cu zi dar parca prima data intr-un vis. Insemnatatea operatie?

  • Nevoia sau posibilitatea de schimbare brusca, dureroasa in viata de zi cu zi, pentru a scapa de o stare de lucruri care iti blocheaza evolutia. Cum spuneam la inceput : gandurile adunate de peste zi.
  • Pe un organ intern - schimbare a modului in care actionezi in viata de zi cu zi, a elementelor de context, a modului de punere in practica a propriilor idei. Si asta incerc sa schimb.

Si era sa uit. Eram si intr-o sala de operatie ca nu m-am visat taiat printr-o jungla laosiana,

  • In sala de operatii - buna organizare, stii ce trebuie facut pentru a face aceste schimbari, rabdare, modificari in timp. Chiar stiu. E nevoie de mult curaj. Si de putin noroc.
Trebuie mentionat ca fix acum 4 ani de zile m-am operat de apendicita. Imi amintesc data exacta ca tocmai incepuse olimpiada de iarna de la Torino.

Vise placute :).

04 February 2010

B-Year


Nu, nu este vorba despre anul berii. Ala cred ca a fost anul trecut. Cu gandul inca la Asia dar inca cu gandul la calatorii, ca asa ii sta bine unui calator, am dat startul la planificari si rezervari pentru anul calator 2010.

De fapt am dat drumul de anul trecut cand am ales Belgrad ca prima destinatie pentru acest an. Si uite asa a aparut primul B.

Vedem Belgradul si vedem si Rammstein. Pentru ca pe langa B ar trebui sa vina si un R. Pentru ca toate B-urile au legatua cu R-urile. Asa ca inceputul de primavara ma prinde band o bere pe terasele sarbesti.

Intre cele doua B-uri o sa fie si B-ul local. Bucuresti. Bineinteles in combinatie cu R. Cu o zi inainte de a pleca in Belgia, visul si asteptarea de peste 10 ani va lua sfarsit. Rammstein in sfarsit in Romania pe 27 iunie.

Belgia. Al doilea B din lista de calatorii. Brugge, Brussels si bineinteles un festival. R-ul nu putea lipsi. Si berea belgiana bauta la mama ei acasa in barurile studentesti din Leuven. Si e si ieftina. Maxim 2 euro.

Berlin. Ca tot e aproape de Brussels si cum zborul e ieftin si cum am tot amanat Germani am zis ca e ocazia potrivita de a vedea orasul. Prea multa lume l-a laudat.

Cam atat pe anul acesta. Ca trebuie sa strangem bani pentru A. Care normal si logic trebuia sa fie inaintea B-ului.

Calatoreala placuta si cu voia lui Mircios : Va pupa tata :).

30 January 2010

Saga bancilor

Continua. Din pacate. Si am impresia ca mi se intampla doar mie. Poate ca sunt omul nepotrivit la locul nepotrivit. Sau poate cer lucruri inedite.
Depunere de acte la BRD ca sa trec de la un fondul lor de pensie la Aviva. Toate actele la indemana, mai trebuia doar o hartie de la ei de completat si gata.
Cer respectiva hartie si mentionez pentru ce era vorba, insa primesc in schimb o fata de uimire. Se pare ca sunt primul care solicita chestia asta. Iar francezii cred ca sunt prea zgarciti sa faca un tranning ca angajatii lor sa fie pregatiti cat de cat. Cauta vreo 5 minute fisierul respectiv in calculator insa fara vreun rezultat pozitiv.
Suna la o alta colega. Deh..e prea devreme la 9.15 sa fie la birou. Probabil era la vreun training cu seful francez. O intreaba insa pe tipa de la celalalt capat al firului. Logic si ea auzise pentru prima data de chestia asta.
Imi cere numarul de telefon, printre scuzele de rigoare ca nu m-a putut ajuta, si promite ca ma va suna in cursul zilei respective sa imi comunice daca a gasit ceva. Logic ca a nu a sunat si logic luni dimineata ma duc iara.

Asta dupa ce la Aviva am avut parte tot de o incepatoare care m-a pus de 2 ori pe drumuri. Nu ca nu mi-ar placea sa calatoresc. Dar sa ma scol mai devreme si sa infrunt temperaturile siberiene, nu prea. Dar nu ma supar. Ca inca ma simt laosian.

20 January 2010

Dor de...


  • Tuk - tuk sir?
  • Pineapple shake
  • Fried rice with shrimp
  • Chopsticks
  • Possible? Yes..Possible? No..Possible sir? Yes sure..What?..A..no.
  • Buy for me
  • Loas
  • Lonely planet
  • Dusurile reci
  • Kikonia - baiatul care face lumea sa rada
  • Happy water
  • 35 de grade
  • Viata in hamac


E ciudat sa zambesti doar o data in 2 saptamani si atunci la vederea unor asiatici.

17 January 2010

Back from basics

O calatorie te poate marca dar si schimba, insa doar pe termen scurt si nu semnificativ. Prima saptamana de dupa calatoreala poate fi caracterizata prin doar 2 cuvinte: fara chef. De nimic. Nu de viata. Ci de lucrurile pe care le faceam inainte. Inclusiv scrisul aici. Absolut totul mi se pare inutil si lipsit de sens. Lucruri pe care le faceam cu placere le tratez cu indiferenta.

Fericirea poate sa vina si din lucruri simple. Se poate trai bine si cu putin. Dorinta de mai mult ne da viata peste cap. Erau saraci oamenii din Laos. Dar cu siguranta nu le pasa si nu erau preocupati din acest motiv. Aveau tot ce le trebuia: orez si antena parabolica. Nu aveau nevoie de mai mult. Si pareau fericiti in simplitatea lor. Si voiosi si cu chef de viata. Nu se grabeau si nu aveau niciun motiv sa o faca. Nu incercau sa se autodepaseasca si sa fie primii. Spiritul concurentei nu exista. De ce sa fii mereu primul? Sa ajungem unde? Nici macar nu stim care va fi urmatoarea destinatie dupa moarte si totusi vrem sa fim primii.

Dupa 5 saptamani numai cu zambete in jur e greu sa te acomodezi cu un Bucuresti gri si lipsit de zambete.

E greu sa revii la viata de dinainte. Dar trebuie pentru ca alta nu am. Momentan..




10 January 2010

Back

Calatoreala s-a cam terminat. Insa ea o sa ramana mereu in mintile noastre. Urmeaza selectarea pozelor, revenirea la programul de zi cu zi si multe alte povestiri.