27 October 2009

La multi ani

Sau nu. Sau da. Poate ca nu. Poate ca da. Totul e posibil si nimic imposibil. Uite ca am implinit un anisor. Fix saptamana trecuta. Nu de cand am acest blog ca in curand o sa fac 2 anisori . Ci de cand m-am angajat la al treilea job din 2005 in coace. 3 joburi in 4 ani de zile zic ca nu-s multe nici putine. Doar anumite cauze si efecte m-au facut sa nu ajung la 2 ani.
1 an si 3 luni la primul job, 9 luni la ai doliea si uite deja s-a facut un an aci. Daca urmarim trendul normal ar trebui sa fiu deja in cautarea altul job. Sau nu. Sau da. Poate ca da. Poate ca nu.
Imi promisesem sa stau minim 2 ani la al 3-lea job si sa nu mai fiu bondar din floare in floare. Sa imi gasesc locul. Insa dupa cum mine stiti Kiki isi gaseste cu greu locul. L-a gasit? Poate ca da. Poate ca nu. Tara in nici un caz.
Acu sa vedem daca sunt sanse sa imi bat recordul sau nu. Voi ce imi prevestiti?



23 October 2009

Decizie

Pentru cei ce ma cunosc destul de bine ar crede ca acesta decizie este doar o gluma. Da, am decis, si de data acesta irevocabil de a nu a mai pasi niciodata pe Ghencea atata timp cat un oier va sta in aceea loja. Controlul la sange, prezentarea buletinului mai ceva ca la vama sau faptul ca nu am avut voie nici cu brelocul de la chei in stadion m-au facut sa iau aceasta decizie. Plus atmosfera care nu mai este demna la un club de talia Stelei. Nu injuraturile sunt solutia. Ci un stadion gol.

9 ani meci de meci indiferent de vreme am fost la datorie. Si ce primesc in schimb? Probabil o interdictie pe stadion ca din cate am inteles din presa de azi cam toti ce au strigat impotriva ciobanului or sa fie interzisi. Si oricum e si ultima data cand mai scris despre el aci.

Acu sper sa ramana fara bani ca asta e singura solutie de a nu mai finanta Steaua.

20 October 2009

Kiki vedeta

Probabil nu o sa fie niciodata dar singurul motiv ar fi ca nu prea vrea sa iasa in evidenta. Insa fura ceva momente in care chipul sau s-a intersectat cu camera de luat vederi si sansele de a fi vedeta locala sau internationala au crescut considerabil. Au fost doar 3 momente insa extrem de intense.

Primul s-a petrecut in tineretile lui Kiki. Un moment ce urma sa ii cam decida cursul vietii: examenul de admitere la liceu. Si trecut si prima proba cea de limba si literatura romana. Vremea de afara te indemna la plaja iara gandurile nu prea erau concentrate asupra tezei. Dupa primii pasi de la iesirea din cladirea liceului, cuvantul ce caracteriza era LINISTE. Nici tipenie de om sau galagie. Parintii nu aveau voie in curtea liceului. Insa la porti situatia are altfel.Un puhoi de lume te astepta. Mai ceva ca la inmormantarea lui MJ. Inca cu gandul la ce am facut rau, ca bine nu prea facusem, imi cautam cu ochii rubedeniile. Bineinteles din stanga si dreapta curgea tot felul de intrebari de cum fu, cum ti s-a parut, ai facut si ce subiecte au fost.Deodata imi apare si o camera de luat vederi. De nicaieri astfel ca socul a fost si mai puternic. Au urmat vreo 2-3 intrebari iar eu tot ce am scop pe gurita a fost doar A..C..H..si ceva cuvinte pierdute in spatiu. Pai ce vreti..eram la prima aparitie la televiziunea locala.

A doua ora a fost in presa scrisa. De data asta am avansat la nivel national. Dupa meciul Steaua-Valencia am castigat nu stiu ce premii de la GSP printre care si o discutie cu Dorinel Munteanu. Nu mai tin minte ce l-am intrebat. Dar inca mai am acasa poza din ziar in care apar si o sapca cu autograful lui.

Ultima aparitie a fost de curand. De fapt nu stiu daca e aparitie ca nu m-am vazut la televizor. Pe o vreme ploioasa de duminca am purces spre Ghencea sa imi iau bilet la Steaua-Fenerbace. Da, stiu sunt inca sado si imi place sa ma duc in continuare la meciurile Stelei. Trebuie sa mai fie cineva care sa il injure pe Gigi.La stadion doar 2-3 rataciti, dar nu erau din Panama, isi luau biletele. Langa ei si o fatuca de la o televiziune. Cum era destul de frig si cam avea nevoie de material pentru stire fusei si eu abordat. Trebuie sa mentionez ca inca nu am creasta asa ca nu aratam fioros. Cateva intrebari decente si ceva raspunsuri pe masura si gata interviul. Postul fu Antena dar nu stiu pe care s-a dat stirea asa ca nu m-am vazut la TV. Insa daca ati vazut pe cineva zicand " Murim pana la ultimul om in Ghencea pana cand pleaca Gigi" sa stiti ca eu fusei ala!

18 October 2009

Coincidenta

Tot pe facem pe acest pamant minunat nu poate fi doar intamplare. Orice cauza are si un efect. Nu e prima oara fu la Paris. Fusei si acum cativa ani ca ghid. Imediat ce m-am intors de la Paris s-a intamplat ceva. Chiar daca stiam de mai mult timp. Doar efectul fu dupa.
Dupa cativa ani ma reintorc la Paris. Exact aceeasi situatie ca mai de sus e pe cale sa se intample. Cu cauza tot in trecut. Si efectul dupa. Sau nu. Vom vedea. Insa ca si data trecuta tot eu voi decide. Bineinteles ca veti aflat totul in exclusivitate citind in continuarea acest minunat si deosebit blog Kikos.

13 October 2009

Sanatos

In niciun caz la cap. Si vorbesc de propria mea persoana. Ce face un om sanatos la cap cu ceva datorii pe umeri si termenul limita de a strange bani pentru excursia din iarna din Indochina? Logic strange bani iar la intoarcere isi plateste din datorii. Asa face un om normal. Eu cum spuneam. Deja imi planific calatoriile pentru 2010. Si nu e vorba de Australia si Papua Noua Guinee. Aia e aproape planificata.

Aflasi in seara asta de Rammstein la Rock am Ring 2010. Deja ma duc sa ii vad la Barcelona in Noiembrie. Dar Rock am Ring e ceva special si e un festival la care vroiam de foarte mult timp sa ma duc. Uite ca s-a ivit si ocazia.

Deja am planul in cap. Ce traseu e mai bun? Cateva zile in Belgia, ca si asta e pe lista scurta, si apoi spre festival sau cateva zile in Berlin si apoi cu trenul spre zona 0? Logic nu ma gandesc deloc la costuri. Doar la traseu:D.

Voi ce ati alege?

10 October 2009

Pariziene

Comod

Cred ca acest cuvant m-a caracterizeaza cel mai bine dar mai ales saptamana aceasta. Cu siguranta viata la hotel mi s-ar potrivi cel mai bine. Singur in camera ta. Nu te deranjeaza nimeni. Nu deranjezi pe nimeni cu muzica sau cu lumina aprinsa lasata tarziu in noapte si mai ales nu te intreaza nimeni la ce ora te intorci. Dar ceea ce mi-a placut mai mult a fost dezordinea pe care o lasam dimineata atat in camera cat si in baie si ordinea pe care o gaseam seara tarziu cam ma intorceam. Totul ca nou. Patul facut si pijamelele impaturite frumos langa perna. Cred ca ma gandesc serios sa imi iau o menajera.

Stropi

De ploaie care nici nu se aud cand pica din cer. Nu stiu dar pe la noi cand incepe sa ploua esti anuntat in prealabil. Vant puternic, nori de praf si copaci ce stau sa pice pe tine. Aci nici vorba de aceste fenomene. Daca intorci putin capul si peste nici 10 secunde te uiti din nou pe fereastra ai zice ca te-a teleportat undeva la tropice la cat de tare a inceput sa ploua. Fara pic de avertizare insa.

Vedete

Anul trecut am avut norocul sa schimb ceva vorbe cu o viitoare campioana olimpica la scrima Ana Maria Branza. Nu prea sunt genul de om care sa se bage in discutie cu asemenea persoane dar cand e vorba de o persoana ce merita din punct de vedere profesional sau sportiv nu am cum sa ratez. Cum fu si cu Kirilenko anul trecut. Coada mare la verificarea pasapoartelor pe CDG. Doar un ghiseu deschis din 5. Criza sau munca facut a la francezi. De mantuiala adica. In spatele meu o blonda de vreo 1.90 de iveste. Mi se pare extrem de cunoscuta dar oboseala ma face sa nu o recunosc imediat. Si ea pare destul de obosita. Cine sa fie? Imi zic ca poate e Camelia Potec - inotatoare - stiti voi. Dar nu sunt sigur. Isi pune pasaportul pe grilaj si cu un ochi dau sa ma uit. Primesc confirmarea. Acu imi zic ..cum sa intru in vorba cu ea? Stiu ca nu a fost niciun campionat mondial sau european de inot dar totusi incep prin a o intreba daca a fost la vreun concurs. Imi raspunde politicos ca nu si ca a fost doar la antrenament si ca isi petrece weekendul acasa de obicei.
Acu imi dau seama cate sacrificii fac sportivii. Si asta doar din cauza incompetentei politicienilor care nu au fost in stare sa construiasca o baza sportiva. Stiam ca urma sa se retraga daca FRN nu urma sa ii plateasca salariul antrenorului ei. O intreb si acest lucru si imi raspunde ca nu se retrage. Politicos m-a intreaba cu ce treaba am fost la Paris. La final amandoi am fost de acord ca Franta e doar de vizitat nu si de trait.
Tot in acelasi avion fu si ex sau nu stiu sigur daca mai e ministru, Paleologu cel de la Cultura. Logic nu m-am bagat in seama. Insa mai sunt 2 tipe ce imi par extrem de cunoscute dar nu stiu de unde sa le iau.

Cutie

Tot la coada la pasapoarte in fata mea un tinerel cu o cutie albastra pe care scria" Acesta cutie contie un produs de origine umana cu utlizare in scop terapeutic. Poftim? Ce? Cum? Terapeutic? Ma tot intreb ce poate sa fie? Un deget..te uiti la el si razi. Creier nu prea cred ca e desi la nebuni poate o fi avand efect.
Un picior? De ce nu.un sut in fund si gata terapia? O fi vreun penis? Da nu prea ii vad scopul terapeutic. Acu depinde cine il foloseste. Poate mai aveti si voi alte idei.

09 October 2009

Out in Paris

Parisul isi schimba complet fata pe timp de noapte. Hoardele de turisti americani se retarg incet incet spre camerele lor de hotel sau spre un MacDonalds deschis pana tarziu. Locul lor este luat de tineretul parizian plin de viata si de turistii tineri europeni cu chef de distractie si de bere frantuzeasca. Belgiana pardon ca berea frantuzeasca aproape ca nu exista prin pub-uri.
Fata de data trecuta cand am vazut Parisul doar ziua, de data aceasta il vazui doar noaptea. In unele nopti printre picaturile de ploaie care nici nu se auzea iar in unele seri sub un cer ce parea indragostit de orasul de sub el. Insa adevarata atmosfera a Parisului se gaseste departe de zonele turistice si stiute doar de parizieni. Prima seara la bere fu impreuna cu colegii de munca. Dupa o mica oprire intr-un bar aproape de Bursa si vreo 2 beri belgiene, seara a continuat in La Bloc. Un micut bar cochet intr-un cartier linistit. Ca si lumea din el. Muzica placuta in surdina si ceva barfe au incheiat o seara placuta. Noapte mai bine spus ca se facuse aproape 2.
Trecand pe langa baruri ma tot intrebam de ce prefera lumea sa stea afara, chiar daca ploua si chiar daca inauntru era aproape gol. In niciun bar din Paris nu se fumeaza inautru asa ca aproape toata lumea prefera sa stea afara. Seara a doua a inceput cu o cina intr-o restaurant cambogian impreuna cu un ex-membru de baza al clanului Partyzanii. Am incercat sa vad cum e mancarea cambogiana ca sa vad daca nu o sa mor de foame ... cel putin nu prin Asia. Si am ajuns la concluzia ca nu prea si ca o sa incercam cam toate specilitatile din piata de Insecte. Seara a continuat logic cu alta bere. De data aceasta intr-o zona studenteasca a Parisului. Aproape de statia de metrou Jussieu se afla o zona cu baruri, terase si fast-food-uri pentru toate gusturile si toate pline de studenti si studente. Strada unde se afla majoritatea barurilor faine se numeste Mouffetard. Plina de viata in special dupa ora 9 si pana la 2 ca de obicei la aceata ora barurile sunt obligate sa inchida. Ceea ce e ciudat e ca hainele nu imi mai miros a fum de tigara dupa ce ies dintr-un bar.

Si ca a inceput sa imi placa viata de noapte din Paris....

08 October 2009

Scurte

Oarba

Dimineata stim cu totii ca suntem mai mult adormiti decat treziti. Asta depinde cat de petrecareti sunteti sau nu. La trecerea de metrou o domnita parizianca astepta cu interes sa treaca strada. Pe verde bineinteles. Insa nu prea avea rabdare. Unele semafoare au un mic buton de apasat. Altele nu. Altele au un buton. Dar nu de apasat. Pentru orbi. Nu stiu exact cum functioneaza dar o persoana cu ochelari si cu un baston e desenata pe acest buton. Tanara da sa apese. Insa nu se intampla nimic. Cum sa fi atat de orb ca sa nu iti dai seama ca butonul ala nu e pentru tine?

28

Euro maa un tuns la Paris!?! Da ce iti face? Iti pune si par pe chelie? Masaj?

Dezinfectant

Stiti voi din ala care se da pe maini ca sa piara toti microbi. In Franta e o mica mare isterie cu gripa porcina. Asa ca dezinfectant nu mai exita in Paris de vreo luna si nici in urmatoarele 2 luni situatia nu o sa se schimbe. In schimb la birou aci pe fiecare masa exista cate o sticluta din asta. Si probabil mai exista si ceva rezerve. Asa ca nu ar trebui sa imi fac griji prinvind vreo imbolnavire cu gripa porcina.
Si un fapt divers..un frantuz obsedat de gripa folosea din 15 in 15 minute dezinfectantul sa se dea pe maini. Dar chestia asta contine 60% alcool. Asa ca logic s-a imbatat. Francez ce sa ii ceri...

05 October 2009

Povestioare din Paris

Aceasta saptamana o sa fie dedicata intru totul Parisului. Uite ca dupa nici 2 ani de zile revin in acest micut orasel. Inca nu am reusit sa il simt ca acu 2 ani de zile. De fapt de data aceasta o sa il vad numai noapte. Daca trecuta l-am vazut numai ziua. Dar revin mai tarziu cu simtirea. In zilele ce o sa urmeze.

Incepem insa cu mici povestioare despre prea iubitii francezi.

MAINTENANCE.

Aeroportul Charles de Gaulle. Paris. Multa lume. Nebunie. Aeroport foarte prost facut iara totul pare pe dos. Cozi la biletele RER. Doua aparate unul langa altul din care unul nu mergea. Chiar pe el scria destul de mare in limba engleza : "MAINTENANCE". Francezul doar s-a nascut francez si de ce sa invete el limba engleza. Baga cardul. Incerca o data, de 2 ori. Chiar si a treia oara. Nimic. Deja automatul ii luase banii si acu ramasese si fara. Da sa plece si vine un angajat care ii arata frumos semnul. Injura de parca el nu avea nicio vina ca nu intelesese ca ala era stricat.
Nici nu trece un minut si vine alt frantuzoi. Asta incerca doar o data si pleaca. Logic nu se putea sa nu vina si o frantuzoiaca. Asta incerca si ea de vreo 3 ori fara succes. Fratilor!! Invatati si voi macar la nivel de baza engleza.

In graba.

Chiar daca nu iti da impresia, Parisul se misca. Si se misca destul de repede. Masinile merg anormal de incet si de aceea probabil nu iti dai seama. Dar oamenii sunt cei care fac orasul sa nu stea pe loc. Dupa ora noua supermarketul este plin. Mai ceva ca in Cora de anul noi. Si cum oamenii nu au timp fac totul in graba. Nici carucior nu isi mai iau. Totul in cele doua manute. Macanre, fructe, crema de fata si ceva bautura. Si gata cumparaturile. Nu ca la noi unde iti petrece jumatate de zi in supermarket.
Curatenie in aceste magazine? Da de unde..oamenii ca sa mai recupereze ceva timp mananca inca din magazin. Nici vorba de o tanti care sa dea cu pamatuful pe jos. Mizerie crunta ce mai.
La case aveam de aceasta data indience. In Barcelona erau din America de Sud ca indienii aveau deja magazinele lor pe Rambla.

Pe maine.

03 October 2009

Prost

Pica anul acesta ziua mea de nastere. Duminica mai exact. Maine. De ce prost? Pai imaginati-va urmatorul scenariu. Vineri o mica petrecere. Sambata o mare petrecere. Duminica sculat pe la pranz. Nu cred ca am eu norocul acesta. Telefoanele o sa sune de dimineata. Nu ca as fi eu asa de popular dar bunicile nu au somn. Totusi sper sa nu se intample acest lucru. Ca luni dimineata ora de sculare e 4.30 ca urmeaza o saptamana la Paris.
Cu telefonul mobil e mai usor. Nu prea am cum sa il inchid ca poate suna Kylie:D. Pus pe silent, sub o perna si cat mai departe de urechile mele.
Asadar maine ajung la 27 de toamne implinite. Ma simt un pic ciudat si trist. 26 fu o varsta foarte faina. Plina. Cu de toate. Si rele si multe bune. Fara pic de pauza. Antrenant. Parca as vrea sa nu se mai termine.
E ca si cum ai termina o calatorie mult dorita si esti in aeroport si nu prea vrei sa ajungi acasa. Asa e si la mine. Calatoria de 26 s-a terminat si nu stiu cum o sa fie 27. Mai rau? Nu stiu. La fel ar fi ideal. Mai bun? Mereu e loc de mai bine. Va tin la curent.