25 November 2010

Bucatica din istorie

Poate m-am intins prea mult cand am zis ca vreau sa fiu parte din istorie. Se pare ca istoria vrea doar sa fiu o bucatica. Nu din ea.

Dupa o zi extenuanta de munca momentul azvarlirii in pat este unul cu drag asteptat. Un drum rapid prin frigul instalat recent si 48 de secunde cu liftul. Puteau sa fie ultimele.

Stiu ca am niste puteri ascunse dar sa stric liftul nu stiam. O mica atingere a butonului si poc,buf. S-a rupt cablul de la lift. Si eu mai stiu ce. Noroc ca nu eram in el.

Acu am zis ca vreau sa fiu parte din istorie dar nu vreau sa fiu parte din istoria unui bloc de cartier comunist. Ori sa fie actorul principal in Hotel Cismigiu 2.

Asa ca te rog istorie sa te strofoci putin mai mult.

Si as dori sa uu multumesc pe aceasta cale lui Adrian Enache care m-a tinut 4 minute in plus la birou. Prietenii stiu de ce..

22 November 2010

Utile

Nefumatori fiind, poate doar in momente de enervare maxima, care din fericire sunt cam o data la cativa ani, nu am niciodata la mine o bricheta. Insa niciodata nu se stie cand o fata draguta, fumatoare, are nevoie de ajutorul tau. Nu poti rata o asemenea ocazie.

In ceea ce priveste al doilea lucru unul destul de surprinzator. Servetele. De sters pe maini. Cum unele baruri resimt destul de greu criza sunt sanse mari ca la toaleta sa nu exista nimic de sters pe maine.

Promit ca data viitoare voi avea la mine servetele. Damm..si era draguta foc si conversatia incepuse. De as fi avut servetele....

18 November 2010

Parte din istorie

Se pare ca nu o sa fiu niciodata. Incerc, incerc si iar incerc dar se pare ca istoria nu e deloc de partea mea. Mereu trece razant pe langa mine.

Nu am avut deloc anul trecut cu gripa aviara. M-a ocolit zilnic. Chiar am fost dupa ea. In UK si in locul ei natal prin Asia de Sud-Est. La fel si cu gripa porcina. Sau nu stiu ce febra galbena. Am mancat de peste tot din locuri cu o igiena precara. Nimic. Doar o amarata de diaree care a tinut nici macar jumatate de zi.

La fel si cu avioanele. Cateva zeci de calatorii si nici macar un gol de aer mai serios. Nimic. Nimic.

Dupa cateva saptamani de lancezeala si nicio iesire la bere o bere cu gasca nu strica. Dar altceva se strica pana sa ajung la destinatie. Nu stiu ce rotita de la o garnitura de metrou. Ghiciti unde eram eu?

Da..in urmatorul metrou. De ce? De ce nu puteam sa fiu si eu parte din istorie? Sa scrie ziarele a doua zi. In ultmul compartiment alaturi de cei 260 de calatori s-a aflat si eroul serii ca indus calmul intre calatorii si a usurat misiunea echipelor de interventie. Pe numele lui Sorin Vlaicu.

Chiar asa de greu e sa fi parte din istorie?

15 November 2010

Greseala


Suntem toti oameni. Mai si gresim. Mai ales dupa o saptamana grea de munca. Asa ca poate voi fi iertat.

De obicei las locul in metrou diferitelor categorii defavorizate. Dar nu chiar la toata lumea. Un muchi de 70 de ani poate sa stea in picioare. Insa cel cu toiag are prioritate. O babuta de 70 de ani are locul asigurat indiferent daca are sau nu pe ce se sprijini.

Copiilor de pana in 7 ani oricand. Si mai ales copiilor de pana in 9 luni. Ati inteles. Discutam de mamele insarcinate. Nu de tatii insarcinati sa duca copilasi la bunici.

Mereu am cedat si voi ceda locul persoanelor insarcinate. Motivul principal e ca mereu am fost curios cum e sa fii insarcinata si mereu imi sta pe limba sa le pun diverse intrebari. Dar sa revenim.

La Unirii se urca doua domnisorici. Una cu burtica. Ce-i drept in luna a doua maxim. Asa am presupus. Posibil gresit. Dau sa ma ridic si ii ofer locul. Refuza politicos si uimita in acelasi timp.

In acelasi timp pare si putin ofensata. Din cand in cand ma mai uit spre burtica ei sa vad daca e sau nu real insarcinata. O fi doar..putin grasa?

Nu cred ca exista jignire mai mare pentru femei..si eu tocmai am facut-o.