29 November 2009

RBS si terorismul


Nu e saptamana in care sa nu trec pe la banca. Acu motivul principal nu sunt tipele dragute de la ghiseul centrul al bancii. Extrase peste extrase, plati si iar plati. Depuneri, retrageri. Mai mereu sunt niste hartiute pe ghiseu unde apar anumite informatii. Ochii mi-a alunecat pe o instiintare precum ca Trezoneria SUA are acces la conturile noastre si sa vada orice tranzactie fara acordul nostru. Cica pentru a combate mai bine terorismul. Acu nu ca m-as simti vizat dar la cate tranzactii am facut in ultimul timp si la cate o sa mai fac in Asia ma si vad cu CIA la usa. Si chiar ma gandesc sa cumpar niste jucarioare din Palestina. Ca am auzit ca sunt mai ieftine pe acolo.

Sunasi in seara asta la call center la ei sa le spun ca sa nu ma mai sune dupa fiecare tranzactie online facuta. Si logic cand o sa vada ca scot 10 dolarei prin Vietnam..sigur o sa ma sune. Si cum roamingul e al naibi de scump am zis sa ii informez. No iar raspunsul lor fu ca s-a notat doleanta mea dar oricum ei sunt obligati sa sune si o sa ma sune. Dar daca nu raspund nu o sa imi blocheze cardul. Dragut a fost la final ca mi-a fost urat vacanta placuta. Si deja am intrat in febra calatoriei.

25 November 2009

Rammstein Live


Se spune ca ai trait degeaba daca nu ai vazut Napoli. Cei din Barcelona spus ca ai murit degeaba daca nu ai vazut inainte orasul lor . Daca nu ai vazut Rammstein in concert live pot spune ca ai murit degeaba.
Se ajunge in primul rand la concert cu minim 4 ore inainte. Sa se simta atmosfera, sa se admire rockeritele si nu in ultimul rand sa se bea putina bere. O clara doua sa nu se ametim. Asa de intrare in atmosfera.. Logic se sta aproape de gard ca sa se ajunga in sala printre primii ca sa stai cat mai aproape de scena. Se urca scarile de la sala. In graba alaturi de alti 3000 de fanatici. Nebuni ati spune voi. Cei de la control sunt depasiti numeric si lasa pe toata lumea sa intre. Deci se trece usor de control. Fara pic de control.
Se intra in sala. Mai bine spus se fuge mai ceva ca Bolt la 100 de metri garduri. In loc de garduri sunt de data aceasta scaune ca se trece peste ele ca sa se ajunga cat mai repede aproape de scena.
Pozitia strategica fiind ocupata nu mi-am mai ramas decat sa astept si sa intr-un in atmosfera concertului. Trupa de deschidere a trecut repede. Urmeaza Rammstein . 5 ani de asteptare. 5 ani de dorinta. 5 ani de sperante. Si nici 5 minute ma mai despart de reintalnire. Luminile s-au inchis si eu am inceput sa tip. Mai ceva ca o pustoaica de 13 ani cand isi vede idolii de prin filme. Cateva fete se uitau ciudat spre mine si cu uimire cat de tare pot sa tip. Si chiar tipam nu gluma.
Si a inceput. Puternic. Tare. In forta. Dupa nici 2 melodii deja eram nautic. Nu stiu daca de la atata tipat sau de la fumul de marijuana din jurul meu ca se fuma atat de mult incat chiar daca eram la 4 m de scena nu o vedeam.
La Waidmanns Heil am dansat mai ceva ca in Vama. Eram in forma maxima. Flacarile de la Keine Lust si Feuer Frei au facut ca hainele sa imi fie ude de la atata transpiratie. Si nici nu trecusera 5 melodii. Si obosisem. Cald in jur. Nu tu pic de aer. Mai era si caldura de la flacari. Noroc ca partea a doua a concertului a fost mai domoala si mi-a mai revenit un picut. Dansatul, saritul si cantatul in continuu imi rapisera toata energia. Si deja eram de vreo 6 ore in picioare.
Mi-am revenit fix la Links 2-3-4. Dadeam din picioare mai ceva ca un soldat profesionist la o defilare de 1 decembrie. Dupa Du Hast si Pussy deja nu mai aveam voce. Sa tipi si sa canti o ora nu e atat de usor. Dar mai era ceva din concert si inca mai trebuia sa urlu.
Putina spuma ajunsa de la un penis imens ce degaja aceasta substanta m-a mai racorit un picut.
Finalul a fost apoteotic. Pe rand fura Du Hast, Sonne, Seeman si Ich Will. Preferatele mele. Melodii fara de care nu as fi reusit sa trec peste multe situatii neplacute. Chiar daca nu mai aveam voce. Precum rechinul din Haifish o lacrima se scurgea pe obraz. Nu de triste ca totul era pe sfarsite. De bucurie..cuvintele imi nu pot exprima trairile. Trist la final nu am fost. Stiam ca o sa ii mai vad si la Belgrad si la Rock am Ring si cine mai stie pe unde la anu.

Surprinza placuta a fost si mai mare a doua zi cand primesc un telefon de la verisoara care tipa : Hai repede pe Rambla ca-s astia pe la Rammstein aci. Intr-o fuga de la Plaza Catalunya am reusit sa ii prind si eu. Fata mea spune totul.

Multumesc incao data Rammstein. Pe vesnicie.








22 November 2009

444


Coicidenta? Semn? Destin? Poate analizez prea mult. Si poate dau crezare prea mult semnelor. Dar cred ca nu totul e intamplator. Azi am fost la vot din nou. Indiferent de locul unde ma aflu ma duc. Fie Barcelona, Focsani, Vama Veche, Bucuresti si in Kuala Lumpur in decembrie, mereu m-am dus. Sunt atat de prost incat inca mai cred ca votul meu conteaza. Revenim la semne. Eu sunt nascut pe 4. Nimic obisnuit in aceasta cifra. Multi sunt nascuti pe 4. In CNP-ul meu pe la final apar 3 de 444. Unul dupa altu. Sa zicem o alta coincidenta. Dar sa fiu trecut pe liste de vot la numarul 444 deja mi se pare mult prea mult!! Dar sa vedem ce insemna cifrei 4 :

"Numarul 4 va simboliza consecventa, eficacitatea, ambitia, dreptatea, logica si disciplina. Seriozitatea, simtul practic, harnicia ce-i caracterzeaza le provoaca o adevarata panica patologica in fata riscului, aventurii sau schimbarilor neasteptate. Nu au incredere in lucrurile nesigure, chibzuiesc indelung inainte de a lua o hotarare. Prudenti, intelepti, conservatori si moderati, verifica totul inainte de a actiona. Analitici si rationali, bunul simt ii ajuta sa ia decizii juste; fiind foarte incapatanati, nu vor abandona niciodata o idee sau un obiectiv."

Cred ca finalul spune totul : nu vor abandana niciodata o idee. De aceea ma duc la vot.


21 November 2009

Scurte de autobuz

In ultimele saptamani din varii motive am mers mai mult ca niciodata cu autobuzul. Parca e mai fain decat cu metroul. In metrou nu prea vorbeste nimeni si e ca la inmormantare. Daca vrei sa auzi ultimele barfe trebuie sa mergi cu autobuzul. Prima povestioare scurte le are drept eroine pe 2 persoane de varsta a treia. In jur de 60-65 de ani aveau. Una din ele o intreaba pe cealalta. Auzi, dar tu de unde ti-ai luat frigiderul? Ca eu mi l-am luat de pe Giurgiului. Raspunsul celeilalte m-a lasat cu gura deschisa mult timp. Nu draga, eu mi l-am comandat de pe internet. Stop..ce cum? Si eu cumpar lucruri online dar chiar nu m-am gandit niciodata sa imi iau si frigiderul online. Si mai vorbim si de o persoana care are totusi o varsta si isi cumpara produsele online. Nici nu vreau sa mai stiu ce altceva imi comanda online:).

Greva la metrou. Sculat mult mai devreme ca sa ajung mult mai tarziu la birou. Autobuze destul de pline. 92 asa si asa. In niciun caz locuri pe scaun de gasit. Dau sa urc. In fata mea o femeie de vreo 40 de ani mai mult ma bloca. O las totusi sa urce prima dar tot nu avea de gand sa o fac. O intreb: nu urcati. Raspunsul fu: nu e niciun loc liber pe scaun asa ca o sa il astept pe urmatorul. Si in Bucuresti era greva la metrou.

15 November 2009

Decizie



Frig afara. Si ploaie. Maini reci dupa ce au asistat la un meci de hockey. Metroul la 2 metri dar e totusi duminica. 2 linii de schimbat inseamna minim 20 de minute de asteptare. Pe jos doar 15. Grea decizie. Inca socat dupa ce mi-am vazut soldul decid sa meditez pe jos masurile ce vor fi luate. Cu ochii in pamant nu dau importanta oamenilor ce trec pe langa mine. Aud o voce si o mana intinsa dupa ajutor. Mai fac doi pasi si ma opresc. O batranica pe o bancuta cu mana intinsa si cu vocea stinsa cerea dupa ajutor. Ma opresc si incerc sa o linistesc. Repira greu si arata spre inima. Isi scoate si telefonul mobil si cere sa sun pe cineva. In schimb imi scot mobilul meu si sun la 112. Care insa raspunde destul de greu. Dupa 2 minute dau reperele locului unde ma aflu. Ploaia nu conteneste sa curga iar respiratie batranicii este la fel de sacadata. Asta imi mai trebuie acu; o persoana sa moara langa mine. Dupa alte 8 minute vine si salvarea. Mi-am continuat drumul pe jos spre casa. Dupa cateva momente salvarea a trecut pe langa mine in graba spre spital. Si daca alegeam caldura metroului?

14 November 2009

De calatorie


La fel

Cazat in acelasi hostel de la prima vizita in Barcelona. Atunci pentru a incepe o mica escapada de un an in Barcelona. Acuma doar in trecere. Dormit in aceeasi camera. Insa alta lume. Nici macar cei de la receptie nu mai erau aceeasi. Dormit in acelasi pat. Fara griji de data aceasta. Dar cu la fel de multe ganduri.

Masca

In Spania sunt cam 250.000 de persoane care au avut gripa porcina. In fiecare saptamana sunt cam 13.000 de cazuri noi. La noi cifra a ajuns la 1000. Timp de 2 zile nu am vazut pe nimeni purtand masca in Barcelona. Ba da. Mint. In avion, la dus, doi rromanasi au ramas ultimii in avion si si-au pus mastile. Apoi au iesit. Sa infrunte virusul probabil.

Functionari

Inteleg ca e criza si ca ai dat oameni afara dar nu inteleg de ce ii pastrezi pe aia prosti. Am o relatie speciala cu bancile spaniole. De fiecare data apare cat o problema. Joi: timp limitat la dispozitie. La 12 la facultate, completat un formular dupa care la banca. Doar la Santander si Caixa Catalunya se putea plati. Aleg Santander. Proasta alegere. Functionarul, in pragul pensionarii, nu prea avea rapiditate. Nu ma grabeam dar totusi. Prima incercare..eroare..a doua, a treia, a patra. Il cheama si pe colegul lui. Incerca si el. Aceeasi eroare..spune ca numarul de referinta nu e bun. Plec. Mai am o banca si deci incao incercare. Ma si gandeam. Urc iara dealul iara iL cobor. Deja facusem acest lucru o data pe ziua respectiva. Si nu prea mai puteam.
Si ma gandeam ca am venit iara degeaba la Barcelona, nereusind nici de aceasta data sa imi fac cererea de eliberare a diplomei. Banca numarul doi: nicio problema. Totul a mers din prima.

Uituc

Eu, eu, eu. Iar de 3 ori e putin. Nu putea sa mai treaca o calatorie fara sa mai fac ceva. De data aceasta fu hanoracul. In graba, vineri dimineata mi-am uitat hanoracul la hostel. Era primit cadou si urma sa devina o piesa esentiala in excursia din Asia. Pe la 9 seara, stand frumos pe banca in Piata Catalunyei, in asteptarea unui coleg ca sa iesim la o mica bere, nu stiu ce imi vine in minte imaginea camerei de hostel cu hanoracul meu stand frumos agatat pe pat. De plecat nu putea sa merg dupa el ca aveam ora de intalnire. Imi zic ca sa ma duc dupa. Zis si facut. Avionul era la 3 dimineata asa ca pe la 2.10 trebuia sa fiu in aeroport. Insa eu eram in centru. Hostelul era in celalalt capat al Barcelonei, la 10 statii de metrou distanta. Berea cu colegul s-a terminat la 11.40. Asa ca in 2 ore si 20 de minute trebuia sa ma duc la hostel, sa ma intorc inapoi in centu la alt hostel sa imi iau si bagajul, sa prind autobuzul de noapte spre aeroport si sa fac si check-in-ul. Nu va zis ca am prins fieacare legatura la limita. Orice mica intarziere pe traseul ar fi dus la o posibila pierdere a avionului. Cum spuneam, totul a mers perfect. Inclusiv scapul de maruntis. 1,35 costa biletul de autobuz, 1,35 fix mai aveam marunt.

Mesaj

Mic scandal in Spania. In metrou citeam ADN, ziarul gratis de la ei . "El placer esta en tu manos" ce promoveaza un mic curs de masturbare pentru adolescentii din Spania. Sloganul a fost creeat, logic, de catre o femeie. 14.000 de euroi investiti intr-un curs unde inveti: citez " fomentar “la autoexploración sexual” y el “autodescubrimiento de nuestro placer”." Deci si la alti se arunca bani degeaba pe fereastra. Sau mai bine spus la baie.

09 November 2009

Mesaje


Imi plac mesajele lasate pe carti. Mici confesiuni atat de la cunoscuti cat si de la necunoscuti. Prima carte consemnata fu manualul de geografie din a 12-a. Insa acelea pe mai tarziu. Ultima carte consemnata fu " Febra stadioanelor" de Nick Hornby intr-o seara stopita cu bere si vin. Alb.

  • Pt Kiki. Forta fie cu tine. Te iubim.
  • Pentru fotbal si sex, cele doua stihii ale barbatului.
  • Para Chricky con todo my amor.
  • Pt. un suflet cald si necunoscut..inca..Indochina..fie ca ea sa il descopere si redescopere.
  • Pt o seara care sa ramana vesnic in amintirea noastra
  • Pentru anul in care am raspuns la apelativul de Vlaicu Sorin.


Nota autor: Kiki nu are suflet:).
Greselile nu imi apartim deoarece scrisul de mana e cam greu de inteles.

07 November 2009

Lansare

In sfarsit s-a lansat. Blogul unde timp de aproape o luna jumatate 11 calatori vor povesti zilnic trairile lor in indepartata Indochina. . Calatoreala.ro pe numelui lui. Lectura placuta.

05 November 2009

Poza

Pe langa un tata foarte bun Cristi, un fost coleg de facultate, este si o persoana cu creativitate si cu ceva cunostinte de Photoshop. Ultima lui creatie este poza de mai jos. Mai am inca 2 facute de el cu mine vampir dar in alt post vor fi publicate.





03 November 2009

Cu masca prin oras

Dupa cum bine stiti nu prea sunt o persoana normala. Fac de obicei doar ce imi place si imi place ceea ce fac. Pregatirea pentru concertul Rammstein de la Barcelona a inceput prin schimbarea look-ului. O mica creasta. Din nou. Insa nu de creasta vorbim acum. Frigul s-a instalat peste Bucuresti si cu o data cu el si o raceala care m-a cuprins si nu mi-a dat pace vreo 2 zile. Vineri insa a fost destul de frig si cum imi luasem mai de mult o masca chirurgicala impotriva gripei porcine si vroiam mai de mult sa testez reactia oamenilor.
Asa ma protejam si pe mine cat si pe ceilalti. Zis si facut. Si cu creasta si cu masca eram ca Till in concert cantand Mein Teil. Acu reactii ciudate nu prea am vazut. Lumea se uita cu uimire la mine dar nu cu teama. Si in niciun caz nu se uitau insistent.
Genial mi s-a parut in schimb momentul in care un tip langa mine citea o stire din Click care spunea : Degeaba purtati masti.Nu va protejeaza.
Insa in cazul unei pandemii mai puternice e destul de naspa sa porti masca.Asta in cazul in care mai porti si ochelari. Care iti sunt aburiti tot timpul si de abia mai vezi cu ei.

01 November 2009

Precious

Nu prea ma leg sufleteste prea des de obiectele personale. Poate doar de albumele Rammstein detinute. O mica zgarietura pe ele si deja sunt in stare ca comit crima. Insa atasat de laptopul meu, delletu pe numele lui , nu credeam ca o sa fiu atat de atasat. Nu m-a lasat de izbeliste niciodata, mereu a fost alaturi de mine si la bine si la rau iar mai ales nu intreba niciodata nimic. Prietenul ideal.
Nu credeam ca o mica eroare facuta la Paris imi v-a schimbat modul de viata si comportamentul social asa de mult. 2 saptamani am ramas fara el deoarece mi-am uitat incarcatorul la Paris. Iar micutului meu dellut nu ii mai batea inima. Am sperat ca perioada fara el o sa fie scurta. Insa francezii sunt francezi. O saptamana incarcatorul meu a fost pasat de la o persoana la alta si tot nu a fost trimis. Acest lucru s-a intamplat in a doua saptamana. Insa am facut o mica eroare de transmitere a adresei. Nu am dat denumirea strazii completa. In rest era totul de la scara, etaj si cod postal. Insa nici pana acum nu a ajuns. Probabil ii place sa se plimbe prin lume. Asa ca am decis intr-un final sa imi iau un alt incarcator.

Insa cele 2 saptamani fara laptopul meu au dus la:

  • Nervi. Multi nervi stat pe Vista sau pe calculatorul lui frate'miu. Amandou se miscau incredibil de greu asa ca nervii veneau de la sine.
  • Somn. In plus. Logic nu aveam chef sa ma enervez de dimineata asa ca nu mai eram pe net la prima ora.
  • Fresh. Deoarece ma sculam si la 9 ca in 15 minute eram gata de plecare spre munca.
  • Seriale.Si asa eram in urma cu serialele si cu filmele. Dupa 2 saptamani s-au adunat atat de multe am impresia ca nu o sa mai ajung niciodata la zi. Pe langa South Park trebuie sa ajung la zi si cu 6 episoade din Salvados.
  • Weekend. Fara meciuri. Fara fotbal. E cam plictisitor si stresant sa vezi live doar pe futbol24.
  • Asia. Daca ma pierd prin Laos, saptamanile astea fara laptop sunt de vina. Nici nu stiu ce vreau sa vizitez sau un traseul pe care il vom face. Bine ca stiu macar tarile.