29 February 2012

Biografia lui Steve Jobs


Cred ca cine vreau succes in antreprenoriat si marketing trebuie neaparat sa citeasca Biografia lui Steve Jobs. Inca nu am citit-o insa cred ca este o carte de capatai pentru cine doreste sa porneasca o afacere si sa fie pe cont propriu.

Cartea este disponibila la Emag in exclusivitate si daca comandati produse mai mari de 1500 lei lei , cartea e a voastra gratis. Campanie este intitulata Cadou biografia lui Steve Jobs la orice comandă de peste 1500 de lei”. Cartea poate fi comandata si separat online la pretul de 85 de Ron.

Sport la lectura.

28 January 2012

Too Drunk to Talk



De baut bei din doua motive. De bucurie ori de necaz. Astazi insa e vorba de o zi mai mult decat speciala. Nu este vorba de o zi oarecare de vineri. Vorbim de o zi ce o sa intri peste ani de zile in analele - nu va ganditi la sex dragii mei - analele istoriei. Istorie internetului.

Nu vorbim de falimentul SPAINAIR. Tocmai ce citesc stiri despre acest mic faliment. Insa anul 2012 o sa fie plin de falimente. Aviatice. Sper sa nu prind vreo unul.

Devaghez insa. Si nu e de la nefiltrata. Nefiltrate, ma scuzati. Cateva la numar. Si doua belgience. Destul de albe dar savuroase.

Astazi am sarbatorit. Nu prin munca. Am sarbatorit. Sfarsitul. Nu, mai bine spun, acum depinde si din ce unghi privesti, inceputul. Unei aventuri. As spune chiar mai mult - de acum imi incep viata. Nu ca pana acum nu mi-am trait-o. Zic ca da - asa cum am vrut eu. Cu bune si cu rele. Cu roscate sau fara. Cu nefiltrate sau cu mai multe nefiltrate.

Am sarbatorit. Si inca mai sarbatoresc. De fapt, zambesc sarbatorind. Ce? Libertate..fara angajamente, fara sefi, capitalism, sculat ore fixe, mancat ore fixe, plecat ore fixe, prins metroul ore fixe, totul la fix.

Nu..libertatea suna in felul urmator - faci ce vrei, cand vrei, cand ai chef si cu cine ai chef...Insa asta de maine. Acum sunt prea obosit dupa aproape 5 ani de munca. De maine sunt free.....

15 August 2011

N104

Cifra 4 ma urmareste precum melodia lui Uzi. Nascut pe 4 ale lunii intr-o zi excelenta de a se naste un viitor globetrotter , notele de 4 ce le luam la desen sau muzica prin clasele primare, autobuzul de noapte N04 din Barcelona ce ma ducea acasa dupa noptile petrecute prin Raval si iata acum un alt 4. N104 pe numele lui. Traseul autobuzului de noapte din Bucuresti ce o sa ma duc acasa in noptile racoroase sau calduroase dupa ceva beri nefiltrare.

Prima data fu noaptea trecuta. Dupa o zi aproape perfecta la Summerwell - detalii in postul urmator - sper sa nu uit - am decis sa inargurez ruta de noapte pana in prea iubitul Titan. Norocos din fire - excepand dragostea, banii, joburile si multe alte lucruri, am prins fix ultimul autobuz din seria din 30 in 30 minute. Pe cel de la 12.30.

Loc berechet, compostat ca un cetatean model al aceste capitale europene si spre casa birjar. La Dristor linistea autobuzului ne este perturbata de un obiect putin baut peste masura. 40 de ani irositi aproape. 14 o sa vedeti unde.

Bineinteles oamenii betivi au chef de vorba si cum avem in mana cardul de RABT, nu a rezistat sa ma contacteze. Omul era interesat cat platesc eu pe luna la RABT. Necalatorind destul de des, nici nu stiam ce sa ii raspund. Zic 25 ron. E bine zice el..mie mi-au dat amenzi si de 50-100 ron.

Trece la urmatoarea intrebare..numele. Bineinteles ca a inteles Florin in loc de Sorin insa asta a dus la alta intrebare. Stii ce zi e maine? Sfanta Marie zic. Stii cine a fost Sf. Maria? Chef de vorbit nu prea aveam si neraspunzand am primit si raspunsul....ce l-a nascut pe Iisus, incheie omul nostru.

Prin cezariana raspund eu glumet. Din fata lui zambitoare nu a ramas mare lucru. Bate cu degetul pe obraz - nu e frumos ce ai spus. Stii, eu am 14 ani de biserica.

Din pacate nu prea se vede si coborat am fost. Interesanta prima calatorie cu autobuzul de noapte.

09 August 2011

Padinafest

Nicio iesire fara pic de aventura. Cred ca probabil voi inregistra acest slogan la OSIM. Dor de munte e mereu si nu am zis nu la ceva muzica, iesire in aer liber si probabil o tura pe munte. Sa incepem "episoadele"

Moreni vb Moroeni

In primul rand nu e prima data cand mi se intampla acest lucru. Sa incurc putin orasele. Mi s-a intampla si in drumul spre Asia cand in loc de Hatfied am ajuns in Husterfied. Povestioara aici.

Si am pornit la drum. Pe la 6 jumatate deja iesiti din prafuitul Bucuresti, in drum spre inverzitul Bucegi. Fara GPS e destul de usor sa te ratacesti la vreun sens giratoriu. Traseul nostru era Bucuresti-Targoviste-Moroeni-Sanatoriu-Padina conform unei variante de pe site-ul oficial al festivalului.

Insa nu aveam de unde sa stim ca Moreni si Moroeni sunt localitati diferite. Initial am crezut ca am scris gresit numele localitatii pe hartie. Insa nu a fost asta. Dupa o iesire de pe traseu de aproximativ 45 min ute, din nou eram pe drumul cel bun. Macar zona strabatuta a fost demenentiala - Pucioasa-Varfuri-Moroeni. Zona de dealuri, extrem de linistita si excelenta pentru o viitoare casuta. Macar nu am trecut degeaba prin zona.

Ultima parte a traseului a fost si mai interesanta. Drumul forestier Glot - satul acela celebru de tigani. Extrem de creapy pe inserate. Sa te fereasca Dumnezeu sa ramai fara benzica ca o sa ramai si fara chiloti.

Acu 8 ani cand am facut in sens invers drumul dinspre Padina-Bucuresti, intr-un camion descoperit, parca drumul era mai bun. S-a cam stricat intre timp si e destul de rau. Bineinteles ca mai era si alta varianta mai buna dar orientarea a lasat de in aceasta iesire.

Primul Ger

Si s-a facut 12. Dupa aproape 6 ore pe drum, Padinafest poate sa inceapa!! Deja incepuse si se cam terminasera concertele din acea seara - noroc ca cei de la Suie Paparude am cantat putintel mai mult si am reusit sa ma incalzesc. Am uitat sa va spun..era un frig! Nici vodka nu te incalzea. Fara chef de a cara lucurile in cort, s-a decis : prima noapte somn de voie in masina. Nu ca a fost o idee proasta - ar fi fost la fel de frig ca si in cort. Cel putin in masina se mai putea dadea drumul la caldura. Din cand in cand. Nu mai dormisem de mult in masina - de cand fusei in Retezat. Si nu prea imi era dor.

Fara pauza.

La munte nu te duci doar sa stai tolanit la soare si sa mananci mici. Poate pe la 45 de ani. Poate. Asa ca un traseul trebuia facut. Lipit de un grup format ad-hoc, hai in sus. Degeaba am slabit daca nu am facut si ceva miscare. Serile pierdute in pat incep sa isi spuna cuvantul. La prima panta mai abrupta deja a venit si prima pauza. Pauze care nu sunt deloc benefice pe munte. Constanta e tot ceea ce conteaza. Dupa 2 ore se vedeau si Babele. Din pacate nu erau blonde si in floarea varstei. Traseul de 2 ore cum scrie pe placuta - tot in 2 ore am terminat si eu. Decent. Daca se putea mai bine ? Probabil. Data viitoare.

Concertele.

Scopul principal a iesirii a fost concertele.

Din pacate nu am apucat sa ii vad pe Robin and the Backstabbers si Toulouse Lutrec. Nu i-am vazut niciodata live asa ca era perfect sa o fi facut acum. Data viitoare.

Suie Paparude - finalul prins. Placut si sarit. Incalzit putin.

Sambata insa nu am ratat decat finalul. Primii au urcat pe scena Paradox - niste adolesceni care probabil la anul vor da bacul. Vor avea viitor daca vor continua asa.

Stillborn - nu m-a dat pe spate. Nici macar blonda.

Travka - In sfarsit am reusit sa ii vad si eu live. Si nu am regratat drumul facut si noptile dormite prin frig.

Vita de vie - inceputul dezastruos. Finalul perfect. O trupa ce stie sa faca atmosfera.

Margineanu - nu mai puteam sta in picioare asa ca somn a fost sa fie.

Ce a meritat in excursia asta?

  • Placinta cu branza de la festival. Absolut dementiala. Vinul fiert la fel de bun.
  • Radio Plus Targoviste. De mult nu am mai ascultat un asemenea radio in Romania. Din pacate nu emit si online.
  • Zona Moroeni. Merita cumparat teren pe acolo.


02 August 2011

Om bun

Din cate stiu eu is om bun. Nu prea am facut rau la viata mea. Omorat, furat( poate doar pixuri ) dar asta e alta poveste. Deja povestita in blogul asta.

In asteptarea unui prieten in fata la Mac la Unirii, un grup de tineri, mai anarhici ei asa dupa fata si tatuaje, imparteau niste flyere. De obicei le iau petru fun.

Mi-a placut mesajul de pe fata - FREE - scris in mai multe limbi. Si asa vreau eu sa fiu free. Dar asta e o alta poveste. Inca nespusa.

Unul dintre anarhici se apropie de mine si incepem o convorbire in engleza. Daca ma simt liber si ce insemna a fi liber. I-am zis ca nu si ca sper sa fiu candva liber.

Prietenul tot nu sosise asa ca vine urmatoarea intrebare. Are you a good person? Well..zic eu..cred ca da, dar depinde ce intelegi tu prin bun. Iti pun cateva intrebari si apoi iti voi zice daca esti bun sau nu..

Ai furat vreodata? zic.parca da, cand eram mic..dar cine nu fura cand e mic adaug.

Vine a doua intrebare..cand te uiti la o fata pe strada pe gandesti sa te culci cu ea? Raspund..doar sunt barbat..mi se pare logic sa ma gandesc la acest lucru. Uite, bunul nostru Iisus Hristos considera acest lucru un pacat, un adulter..daca te gandesti e ca si cum ai face-o..Ce bine ar fi..zic eu in gandul meu.

Deja dadusem niste raspunsuri ce nu ma punea deloc intr-o lumina favorabil..Eram curios sa vad daca sunt ori nu un om bun. Suna telefonul..era prietenul..plec..si nu voi afla niciodata insa daca sunt un om bun sau nu. Insa acum stiu ca am comis adulter...aproape in fiecare zi..

24 July 2011

Pestisorul de Aur


Nu va implineste din pacate nicio dorinta. De fapt mie nu. Poate voua da, cine stie. Insa stiu ca Pestiorul de Aur da de mancare. Extrem de buna si destul de convenabila la pret.

Pe litoralul nostru se mananca decent. Ca sa nu fiu rautacios. Ce-i drept nici nu am mai fost de ani buni. Pentru mine litoralul romanesc inseamna Vama Veche. Sau ce a mai ramas din ea.

Sa revenim la Pestiorul de Aur - restaurant din orasul -sat - dar nici sat nu ii poti spune - zona locuibila cred ca i se potriveste cel mai bine Durankulak. Zona locuibila aflata la nici 3 km de granita cu Romania. Deci la nici 10 minute - cu tot cu statul la granita - de Vama Veche. Nu zic ca imi Vama se mananca prost. In Vama nu prea se mananca - ci se bea. Ca sa mananci bine trebuie sa te duci la Pestitor.

Situat pe malul unui helesteu - locatie ideala - linistita- perfecta pentru o escapada de la agitatia litoralului - Pestisorul de Aur - este locul perfect pentru un pranz sau cina.

Review-urile si comentariile nu prea sunt pro restaurant. Asta pentru ca sunt vechi. De peste 2-3 ani. Si lucrurile se schimba in bine in 2-3 ani. La bulgari nu la noi.

Meniul variat, preturile decenta, mancare exceptionala. Preturile nu sunt mai mici cu mult in comparatie cu un restaurant de pe la noi - dar mancarea este cu siguranta mai multa si mai delicioasa.

Cum se ajunge la Pestisorul de Aur :

Cum spuneam, restaurantul se afla la aproximativ 5 km de Vama Veche. In primul sat se face la stanga pe un drum de tara. Ca punct de reper exista un Depozit de materiale si cu un slogan in romana - asta pe partea stanga iar pe partea dreapta un hangar cu combine de treierat.

Costul - Cu 30-35 ron -3 feluri de mancare si bautura. De persoana. Se poate plati si in lei fara probleme iar chelnerita stie si romana destul de decent pentru varsta ei frageda de 22 de anisor.

Pofta buna!

01 July 2011

Urgenta Majora

La Floreasca. Am ajuns intr-un final si pe la spital. Nu mai trecusem de multicel. De prin 2006 cand fusei operat de apendicita.

Si nu am fost in vizita ci cu interes. Bineinteles in cautare de asistente dragute.

Biletul de avion pentru Rammstein via Polonia trebuia si platit. Se putea si online dar zisesi sa imi mai vad fostele colege si la fata. Zis si facut. Biroul putin schimbat si ceva usi de sticla au aparut in decor. Ulterior si in..

Dar sa continuam. 2-3 plimbari prin birou si cam toata lumea era saluta. Incao oprire si gata vizita. Curentul insa le cam deranja pe fete si usa, in timp ce eu eram in vizta, fu inchisa. Usa de sticla, extrem de curata. Subconstientul meu deja era setat pe usa ca fiind deschisa nici nu ia trecut prin minte ca..POC. Cu mana la ochelari, mai mult speriat ca poate au patit ceva. nici nu am observat ca sangele incepuse sa curga siroaie. De unde? Din tampla mea extrem de finuta. Ca si mine de altfel. O panselua ce mai.

De vazut nici nu mai vedeam si din pricina ca nu mai aveam ochelarii pus dar si din cauza sangelui. Bineinteles ca exagerez dar sange tot a curs. Fetele roiau in jurul meu - ca de obicei bineinteles - dar de data aceasta nu cu halbe de bere, ci cu servete umede. Pentru a sterge sangele si a incerca sa opreasca sangerarea. Care nu fun asa de puternica. Dupa 10 min, o cafea, un pahar de apa, totul reveni la normal. Putina sperietura - fetele mai ceva ca mine - normal ca-s fete si hai la spital ca lovitura cu geamul cel prea curat a lasat ceva urme si o mica gaurica.

Putin ametit, incerc sa imi dai seama de cum mergea treaba la spital - nici nu stiam ce trebuie sa fac, pe cine sa intreb, vad o coada si ma asez la ea. Dau buletinul - sa traiasca serviciul ca am darile la sanatate platite - si mi se inmaneaza o foaie - URGENTE MAJORE. Trebuie sa precizez ca sangele nu mai curgea.

Dupa alte 25 de minute de asteptarea intru in final la Laura - ce inger are grija de mine. Bruneta, inalta cat trebuie si cu o voce linistitoare. Si vorbareata. Pe maini bune ma aflam. Un pansament, ceva substante pe fruntea mea si totul era ca si nou.

Pe luni Laura :P.

29 June 2011

Pentru Rammstein

Ce nu face KIKI pentru Rammstein. S-a dus pana in Barcelona dupa ei. Chiar daca mai fusese de doua ori in oras. In acelas an. Si mai statuse si un an pe acolo. A calatorit cu trenul aproape 18 ore pana in Belgrad. Tot ca sa ii vada. Ar fi ajuns de 2 ori in Asia pana ar fi ajuns cu trenul la Belgrad. Alte 15 ore cu autocarul pana la Praga. Intr-o perioada cand era extrem de greu de iesit din tara. Vize peste vize si bani suplimentari de aratat la tine. Dar a reusit. Sa ii vada de 4 ore. Si ce a mai facut kiki..are aproape totul cumparat : CD, DVD, tricou. Original. Pentru ca tine la trupa.


Ce mai face kiki pentru Rammstein. Se duce in Polonia pentru ei. Nu vara cand sunt 20 de grade. Ci iarna cand sunt -15 si gerul siberian si baltic e la el acasa.

A..si eram sa uit..isi mai sparge si tampla pentru Rammstein. Astazi cand fusei dupa biletul de avion pentru Varsovia-Gdanks. Reactii si impresii in curand ( poate fac si rost de video ca exista ).

Merita atata pentru Rammstein? Nici nu exista alt raspuns decat DA

27 June 2011

One year ago

Ce tanar eram! Si ce in forma! 3-4 beri si eram din nou la coada dupa a 5-a. Acu dupa prima sunt deja la somn..

Berea nemteasca este cea mai buna. In combinatie cu Rammstein - Priceless. Rammstein bineinteles. Si amintirile de dupa. Care vor dainui ani si ani.

De ce a fost special concertul de anul trecut pe meleagurile natale? Si daca a fost asa de special de ce nu am scris de el? Nu stiu..de un an, posturile aproape ca s-au injumatatit..chiar mai mult. Se pot invoca multe..

Si raspunsul la intrebare este : 4 concerte Rammstein, din care unul aici. De ce a fost cel mai..cel mai reusit, cel mai deosebit? Una din cele mai reusite seri din viata mea..poate cea mai reusita. La nici 2 metri de scena, de ei, de flacari, atingand barca lui Flake? Aproape in lacrimi..de fericire, de oboseala, de caldura de la flacari. Si nu erau lacrimi de rechin.

Poate pentru ca i-am astepat aproape 10 ani si pana la urma au ajuns si aproape de casa mea. Poate ca eram inconjurat de prieteni,de oameni de ai mei. Poate..Motive sunt multe.

Pentru ca i-am simit. Cu adevarat. Pentru ca si ei si-au dat seama ca au de a face cu niste fani adevarati. Care au fost alaturi de ei de la inceput. Si ne-au multumit. In limba noastra..

Multumesc Rammstein - Cu intarziere. Si pe curand. La Gdansk.



23 May 2011

Destinatia finala : VATRA DORNEI BAI

Cam asta e destinatia finala. De la o varsta trenul o ia in cealalta directie. Vama Veche se schimba pe ceva bai. Ori namol, ori ceva mofete. Acu in functie de afectiunile fiecaruia.

De unde pana unde au aparut baile in peisaj. Si de ce este sau a fost o destinatie finala. Nu a fost dar era sa fie. Weekendul acesta - reuniunea de 10 ani - liceu bineinteles. Ca asa de batran nu sunt ca sa fie cea de facultate. Vine si aia acum. Dar de cea de liceu nu ma mai ocup eu de organizare.

Mi-a fost de ajuns organizarea celei de la liceu. De ajuns si mi-a ajuns. Corpul meu resimte fiecare minut in minus nedormit. Si au fost sute, mii poate de griji. Insa intr-un post viitor despre marea reuniune si ce inseamna de fapt o organizare la un asemenea nivel. Singur :)

Sa revenim la bailea noastre. In cazul meu cred ca anul acesta vor fi de fapt mofetele dar nici baile de la Vatra Dornei nu cred ca ar fi o idee rea.

Destinatia finala a trenului care ducea la Focsani era : Vatra Dornei Bai. Potriveala nici nu se putea. Si am stat putin in dubii daca sa cobor sau nu la Focsani. Bailea sunau ademenitor si aveam ceva bani stransi pentru reuniune. A fi dus-o bine vreo 3 saptamani.

Din pacate asta ne asteapta pe tot: bai, namol, mofete si ape termale. Bineinteles pentru o viata lunga si plina de energie.

La bai cu voi..!!

29 April 2011

Ghinion

Din seria nu se mai termina. Sau mai bine spus din seria lucrurilor care nu o sa se intample vreodata.

Cred ca aduc ghinion. In primul rand colegilor. Nu de alta dar sunt la al 5-lea an in campul muncii si nici pana in ceasul acesta nu am pus mana vreodata pe o prima. Indiferent care fu ea: de paste, de craciun, de vacanta, de performanta sau de bebe. Clar cele mai mari sanse le are ultima.

Acu, motive sunt. Mereu am plecat si venit in momente pregermatoare acest evenimente. De aceea mi-am si propus sa stau mai mult de 2 ani la un job. Tot degeaba.

Nu stiu de ce am impresia ca in viata asta nu o sa iau nicio prima. De la altii...Sa speram ca de la mine da..

27 March 2011

Esec


Plurar esecuri. Ca niciodata un esec nu vine singur ci este urmat de mai multe. Insa daca vrem sa fim putin pozitivi, putem spune ca in ultima vreme nu prea am mai avut parte de reusite. Reusita, suna interesant. Nu prea am mai auzit de mult cuvantul asta in ultima vreme.

Abandon. De asta am auzit. Vis destramat. Vis neimplinit. Dreptul de a trai? Poate. Dupa aproape un an de zile am reusit in sfarsit sa fac ceva cu rolele.

Esec? Reusita? Abandon? Care din ele o fi? Sunteti inteligenti si cred ca v-ati dat seama din titlu. Dupa 1 an am reusit sa scap de role. Vandute. Inca un esec trecut in dreptul meu. Ori poate asta lucru poate fi considerat o reusita. Ca imi voi putea continua viata intreg. Ca dupa cele 2-3-4 incercari de a invata sa merg pe role am cedat. Intai fundul meu, apoi coatele mele si in ultimul rand eu.

Totul a inceput cand am vazut o fetita de 3 ani care mergea impecabil pe role. Mi-am zis la vremea aceea ca daca un copil poate cu siguranta un adult va fi in stare sa o faca. Insa nu e asa. Ce poate un adult sa faca, un copil nu poate. Reciproca e valabila. Cel putin in cazul meu.

Stiam ca am doua maini stangi. Insa nu stiam ca am si 2 picoare stangi. Mai bine imi luam bicicleta, asta mi-am zis mereu. Macar pe aia merg destul de bine. Drumurile prafuite si pantele abrupte de la Don Det Laos o pot demonstra.

21 February 2011

Somewhere.....


Nu e prea placut sa ai parte de o urmaritoare. Daca ar fi ceva sporadic nu ar fi nicio problema. Daca ar avea 1,80 si ceva posesiuni, nici cea mai mica problema. Go ahead.

Insa nu e prea placut sa ai parte de sentimente de frica din cauza acestui lucru. Teama mai degraba, ganduri ascunse si nopti nedormite.

Cred ca sunt deja 3 saptamani de cand.....mana imi tremura cand vreau sa vorbesc..Dimineata sau seara, la munca sau acasa apare pe nepusa masa. Ca daca ar fi pusa ar veni mai des.

Nu e zi fara sa nu ma loveasca. Din senin. Vorbim bineinteles de o melodie. Oriunde ma duc dau de a. De fapt ea da de mine. Ca ea e ceea care ma urmareste. Eu nici nu o urmaream cu atentie. Si dupa vreo luna mi-am dat seama ca videoclipul este un omagiu adus cantaretului. Mi-a trebuit 4 saptamani sa imi dau seama ca cenusa de la sfarsit e a lui..

Intrebarea e ce vrea sa imi trasmita? Somewhere over the rainbow.? Stiu..viata e minunata pe Insula. Stiu ca nu o sa mai gasesc un loc minuntat ca Rabbit Island. Insa nu stiu cand ma vor reintoarce acolo...

E prea frig..iarna pare ca nu se mai termina. Lipsa chefului duce la melancolie si apoi spre depresie. Insa IZ ajuta.."Someday I wish" . . " You will find me ". Si urmatoarea calatorie e asa de departe si nesigura..


Va las in compania lui.



13 February 2011

2 RON

Recunosc ca nu prea cald prin buticuri de cartier, supermarket si hypermarket-uri asa de des cum poate ar sugera burtica mea - ce-i drept in scadere- .

Insa cum G-Market era destul de departe si frigul de afara extrem de patrunzator, am intrat in primul MIC din zona pentru niste mici cumparaturi. Tot auzisem despre preturile destul de piperate practicate de acest lant de magazine asa ca nu ma asteptam la coada consistenta din magazin.

Cam 6 persoane intr-o seara de duminica putin agitata. Scot bonurile si astept sa imi vina randul. Rand ce imi vine destul de repede pentru ca, spre marea mea mirare, lumea renunta la casa in a mai plati si lasa produsele si pleaca cu mana goala.

Motivul. Niste vouchere de 2 Ron nestampilate. Si cum nu pot fi folosite, romanasii de la coada decid ca produsele sunt prea scumpe.

Acu vorbim totusi de 2 ron. Adica te duci la un magazin, indiferent care ar fi acela, doar ca ai nu stiu ce reducere de 2 ron? Jumatate de Euro?

Inteleg, ca poate prin Africa sau Asia, poti face o afacere cu acei 2 ron dar aici? No comment..

11 February 2011

Compliment

Nici nu imi mai aduc aminte cand am primit ultima data un compliment. De dat am tot dat. Gratis bineinteles.

Aseara am fost confundat pentru prima data cu fratele meu. Nu la voce ca din punctul acesta de vedere multa multe ne confunda. Ci la silueta!!

Am fost luat drept Vlad pentru ca eram slab. Cred ca pentru data in viata mea. Si nu va puteti da seama ce am simtit in sufletelul meu.

De fapt acum stiu ce simt fetele cand li se spune ca au slabit. Asta nu inseamna ca sunt ca o fata. La sentimente vorbind. Sentimentul este insa de nedescris.

Dieta face bine. Aproape 8 kg de cand am inceput. Inca 7 si nu o sa ma mai recunoasca nimeni.. :D

04 February 2011

My history

In sfarsit am si eu despre ce sa scriu. Ori sa bat campii. Multa vreme de acum incolo.

Nu stiu daca stiati de proiectul The Genographic Project de la National Geographic Society. Daca nu, va povestesc eu putin. Proiectul asta isi propune sa creeze o baza de date cu evolutia si migragrea nostra, a oamenilor. De unde am venit. Pe unde am colindat. Si cu cine ne-am combinat. Si am trimis si eu o mostra din ADN meu. Partea maternala.

Aseara am primit rezultatele. Interesante. De cateva ore caut despre rezultatele mele. Mutatii si despre grupa principala. Nu stiam ca exista atat de multe site-uri si forumuri. In special, pe acestea, cei mai interesati sa afle despre stramosii lor sunt americanii.

Revenim la mine, vranceanu get-beget. Nu prea sunt get-beget insa :D.

Pe parcursul saptamanilor viitoare, in functie si de cheful meu creativ, va voi spunea povestea mea. De fapt povestile mele. Pentru ca vor fi mai multe. O parte va fi fictiune ( tragico-comica) si o parte de non-fictiune ( povestea adevarata).

Stay tuned for fascinating stories!!

30 January 2011

Out of order


Product details :

Date of production: October 1982.
Expiration date : N/A. Please contact the supplier.
Used: Every day
To be used/before : 31 ys.
Made in : UE ( Provincia Europeana Vrancea)
Last upgrade : Spain 2008
Last visited country: UK
Next country to be visit: Italy
Contains : 65 % water, 25 % fat, 10 % glyceride: 100 % organic food.

Orice produs mai si expira. Inclusiv cel uman. Sunt in campul muncii de vreo 6 ani daca punem la socoteala desele si utilele perioade de pauza.

Niciodata nu am fost bolnav. Mai bine spus niciodata nu am lipsit de la munca din cauza vreo unei boli in acesti 6 ani.

A fost o data ce-i drept o operatie de apendicita dar nu o consider o imbolnavire ci mai mult un semn de undeva care incerca sa imi spuna: Iti mai dau o sansa! Uite, iti dau operatia asta ca sa stai si tu acasa si sa inveti pentru licenta la spaniola!...Sau a fost mai mult.. Uite, iti dau operatia aceasta ca sa te uiti in liniste acasa la toate sporturile de iarna de la Olimpiada de la Vancouver. Le-am facut pe amandoua asa ca nu stiu care a fost pana la urma.

A doua ora a fost cand era ghid in Spania. Bolnav, racit, nici pana astazi nu stiu ce am avut, cu temperatura peste mediile sahariene zilnice. Dar totusi nu mi-am permis sa lipsesc de la munca.

Inevitabilul insa s-a produs. Decis si de data aceasta sa nu lipsesc de la munca - sincer cred ca nu sunt sanatos?! ; cum sa nu iti doresti sa lipsesti de la munca? - am rezistat o zi cu gripa. A doua zi insa - cred ca mi-a revenit neuronu acasa, am decis sa imi iau concediu medical. Primele 3 zile in 6 ani de zile. Angajat model ce mai..

La mai putine, ce sa zic si eu acuma!

23 January 2011

Jurnal de bord

Data stelara dietetica: Saptamana a doua. Ziua trei.

Despartirea de lucrurile dragi mie, a fost mai dureroasa decat mi-am inchipuit vreodata. Insa aceasta calatorie trebuia inceputa. Cu lacrimi in ochi, m-am imbarcat in naveta curii de slabire si am pornit spre noi orizonturi. Mai usoare. Am lasat un urma prieteni dragi mie. Prieteni extrem de dulci. Extrem de gingasi si pufosi precum paine cu cartofi din tinuturile secuiesti. Placintelele si palmierii.

Primele zile pe naveta au fost si cele mai grele. Lipsa acestor prieteni, indepartarea fata de ei, se simtea in fiecare celula din corpul meu. Rezistam insa. Ispitele sunt insa la fiecare pas. In Nebuloasa Ciocolatie a trebuit sa infrunt dorinta arzatoare, apasatoare, de a munca din aceasta. Am rezistat.

Nu mi-am parasit toti prietenii in aceasta calatorie. Prea iubitul lapte nu putea sa lipseasca in aceasta calatori. Va fi alaturi de mine zi de zi. Si la bine si la rau.

Dupa primele saptamani, balastul in plus, a inceput sa dispara. Centimetru cu centimetru. Gram dupa gram. Cu gandul la prietenii mei si varsand o lacrima pentru ei, imi voi continua calatoria pana la capat.

Capat care nu se stie cand va fi. Insa destinatia se cunoaste. Inspre necunoscut. Inspre Galaxia 67. Un loc indepartat si in acelasi timp un loc plin de sperante. De un nou inceput.

Drum bun, draga calator, pana la urmatoarea relatare.

10 January 2011

Tendinte 2011


Prima scriere pe 2011. Sper sa nu fie ultima. Insa, delasator, cum am inceput anul sunt ceva sanse. Sper sa nu imi dezamagesc fanele. Scuze. Fana ori fanu ca nu cred ca sunt mai mult de 2 persoane..

Inca putin si scriam despre tentintele personale din 2012. 2010 a trecut. Si a trecut un bine. Un an aproape perfect. Aproape. Ce vreau de la 2011? Multe. Dar sa incepem

  • Lentile de contact.
  • Sa ma mut. Semnificatii multiple, bineinteles.
  • Sa nu ma insor.
  • Sa castig la loto.
  • Slabirea a 15 kg. In curs.
  • Sa castig iar la loto.
  • Sa fiu mai putin superficial.
  • Din nou sa castig la loto. Si cred ca imi va fi de ajuns. Bineinteles o sa catig 10 ron de fiecare data si mi s-a indeplinit dorinta.
  • Cat mai multe iesiri. India. Poate Thailanda. Poate Myamar. Poate..
  • Sa scriu mai mult.

30 December 2010

De revelion

E vineri. E anul nou. Inca unul s-a terminat si altul asteapta numaratoarea inversa de final. O zi normal ar trebui sa fie. Din pacate nu este.

Intrebarile incep sa curga cam de prin August. Unde iti faci revelionul anul acesta? Ti-ai rezervat ceva de revelion?. Lumea organizeaza acest eveniment mai ceva decat o nunta. Intrebarile sunt la fel de insistente si multe precum cele "Cand te insori" si imediat de dupa nunta : "Si copilul cand vine?".

Revelionul este la fel peste tot. Poate fi la fel de prost atat in Barcelona cat si in Cambodgia. Alaturi de indieni si de pedofili si prostituate.

O noapte alba pierduta cam degeaba. Si o mahmureala pe masura a doua zi.

De multi ani imi tot promit ca o sa dorm in noaptea dintre ani. Din varii motive, an de an, nu prea am reusit. Anul acest insa la ora 23 voi fi deja alaturi de Mos Ene. Ce sa mai serbez ca poate am sange australian si am trecut deja in noul an.

Somn usor si la multi ani...

06 December 2010

Ghinion

Toata lumea primeste cadouri de la Mos Nicolae. Inclusiv cei obranzici. Inclusiv cei care poarta numele sfantului. Cazul meu de fata.

Si sunt revoltat. De ce toata lumea sa primeasca cadou de sfantul meu. Ca doar eu nu primesc cadou de Sf. Maria. Desi as fi preferat sa ma cheme si Maria deoarece primeam cadou de 2 ori.

Si asa se mai pierde un cadou pe an din cauza asta....

25 November 2010

Bucatica din istorie

Poate m-am intins prea mult cand am zis ca vreau sa fiu parte din istorie. Se pare ca istoria vrea doar sa fiu o bucatica. Nu din ea.

Dupa o zi extenuanta de munca momentul azvarlirii in pat este unul cu drag asteptat. Un drum rapid prin frigul instalat recent si 48 de secunde cu liftul. Puteau sa fie ultimele.

Stiu ca am niste puteri ascunse dar sa stric liftul nu stiam. O mica atingere a butonului si poc,buf. S-a rupt cablul de la lift. Si eu mai stiu ce. Noroc ca nu eram in el.

Acu am zis ca vreau sa fiu parte din istorie dar nu vreau sa fiu parte din istoria unui bloc de cartier comunist. Ori sa fie actorul principal in Hotel Cismigiu 2.

Asa ca te rog istorie sa te strofoci putin mai mult.

Si as dori sa uu multumesc pe aceasta cale lui Adrian Enache care m-a tinut 4 minute in plus la birou. Prietenii stiu de ce..

22 November 2010

Utile

Nefumatori fiind, poate doar in momente de enervare maxima, care din fericire sunt cam o data la cativa ani, nu am niciodata la mine o bricheta. Insa niciodata nu se stie cand o fata draguta, fumatoare, are nevoie de ajutorul tau. Nu poti rata o asemenea ocazie.

In ceea ce priveste al doilea lucru unul destul de surprinzator. Servetele. De sters pe maini. Cum unele baruri resimt destul de greu criza sunt sanse mari ca la toaleta sa nu exista nimic de sters pe maine.

Promit ca data viitoare voi avea la mine servetele. Damm..si era draguta foc si conversatia incepuse. De as fi avut servetele....

18 November 2010

Parte din istorie

Se pare ca nu o sa fiu niciodata. Incerc, incerc si iar incerc dar se pare ca istoria nu e deloc de partea mea. Mereu trece razant pe langa mine.

Nu am avut deloc anul trecut cu gripa aviara. M-a ocolit zilnic. Chiar am fost dupa ea. In UK si in locul ei natal prin Asia de Sud-Est. La fel si cu gripa porcina. Sau nu stiu ce febra galbena. Am mancat de peste tot din locuri cu o igiena precara. Nimic. Doar o amarata de diaree care a tinut nici macar jumatate de zi.

La fel si cu avioanele. Cateva zeci de calatorii si nici macar un gol de aer mai serios. Nimic. Nimic.

Dupa cateva saptamani de lancezeala si nicio iesire la bere o bere cu gasca nu strica. Dar altceva se strica pana sa ajung la destinatie. Nu stiu ce rotita de la o garnitura de metrou. Ghiciti unde eram eu?

Da..in urmatorul metrou. De ce? De ce nu puteam sa fiu si eu parte din istorie? Sa scrie ziarele a doua zi. In ultmul compartiment alaturi de cei 260 de calatori s-a aflat si eroul serii ca indus calmul intre calatorii si a usurat misiunea echipelor de interventie. Pe numele lui Sorin Vlaicu.

Chiar asa de greu e sa fi parte din istorie?

15 November 2010

Greseala


Suntem toti oameni. Mai si gresim. Mai ales dupa o saptamana grea de munca. Asa ca poate voi fi iertat.

De obicei las locul in metrou diferitelor categorii defavorizate. Dar nu chiar la toata lumea. Un muchi de 70 de ani poate sa stea in picioare. Insa cel cu toiag are prioritate. O babuta de 70 de ani are locul asigurat indiferent daca are sau nu pe ce se sprijini.

Copiilor de pana in 7 ani oricand. Si mai ales copiilor de pana in 9 luni. Ati inteles. Discutam de mamele insarcinate. Nu de tatii insarcinati sa duca copilasi la bunici.

Mereu am cedat si voi ceda locul persoanelor insarcinate. Motivul principal e ca mereu am fost curios cum e sa fii insarcinata si mereu imi sta pe limba sa le pun diverse intrebari. Dar sa revenim.

La Unirii se urca doua domnisorici. Una cu burtica. Ce-i drept in luna a doua maxim. Asa am presupus. Posibil gresit. Dau sa ma ridic si ii ofer locul. Refuza politicos si uimita in acelasi timp.

In acelasi timp pare si putin ofensata. Din cand in cand ma mai uit spre burtica ei sa vad daca e sau nu real insarcinata. O fi doar..putin grasa?

Nu cred ca exista jignire mai mare pentru femei..si eu tocmai am facut-o.