RBS si terorismul

Nu e saptamana in care sa nu trec pe la banca. Acu motivul principal nu sunt tipele dragute de la ghiseul centrul al bancii. Extrase peste extrase, plati si iar plati. Depuneri, retrageri. Mai mereu sunt niste hartiute pe ghiseu unde apar anumite informatii. Ochii mi-a alunecat pe o instiintare precum ca Trezoneria SUA are acces la conturile noastre si sa vada orice tranzactie fara acordul nostru. Cica pentru a combate mai bine terorismul. Acu nu ca m-as simti vizat dar la cate tranzactii am facut in ultimul timp si la cate o sa mai fac in Asia ma si vad cu CIA la usa. Si chiar ma gandesc sa cumpar niste jucarioare din Palestina. Ca am auzit ca sunt mai ieftine pe acolo.

Sunasi in seara asta la call center la ei sa le spun ca sa nu ma mai sune dupa fiecare tranzactie online facuta. Si logic cand o sa vada ca scot 10 dolarei prin Vietnam..sigur o sa ma sune. Si cum roamingul e al naibi de scump am zis sa ii informez. No iar raspunsul lor fu ca s-a notat doleanta mea dar oricum ei sunt obligati sa sune si o sa ma sune. Dar daca nu raspund nu o sa imi blocheze cardul. Dragut a fost la final ca mi-a fost urat vacanta placuta. Si deja am intrat in febra calatoriei.

Rammstein Live

Se spune ca ai trait degeaba daca nu ai vazut Napoli. Cei din Barcelona spus ca ai murit degeaba daca nu ai vazut inainte orasul lor . Daca nu ai vazut Rammstein in concert live pot spune ca ai murit degeaba.

Se ajunge in primul rand la concert cu minim 4 ore inainte. Sa se simta atmosfera, sa se admire rockeritele si nu in ultimul rand sa se bea putina bere. O clara doua sa nu se ametim. Asa de intrare in atmosfera.. Logic se sta aproape de gard ca sa se ajunga in sala printre primii ca sa stai cat mai aproape de scena. Se urca scarile de la sala. In graba alaturi de alti 3000 de fanatici. Nebuni ati spune voi. Cei de la control sunt depasiti numeric si lasa pe toata lumea sa intre. Deci se trece usor de control. Fara pic de control.

Se intra in sala. Mai bine spus se fuge mai ceva ca Bolt la 100 de metri garduri. In loc de garduri sunt de data aceasta scaune ca se trece peste ele ca sa se ajunga cat mai repede aproape de scena.

Pozitia strategica fiind ocupata nu mi-am mai ramas decat sa astept si sa intr-un in atmosfera concertului. Trupa de deschidere a trecut repede. Urmeaza Rammstein . 5 ani de asteptare. 5 ani de dorinta. 5 ani de sperante. Si nici 5 minute ma mai despart de reintalnire. Luminile s-au inchis si eu am inceput sa tip. Mai ceva ca o pustoaica de 13 ani cand isi vede idolii de prin filme. Cateva fete se uitau ciudat spre mine si cu uimire cat de tare pot sa tip. Si chiar tipam nu gluma.

Si a inceput. Puternic. Tare. In forta. Dupa nici 2 melodii deja eram nautic. Nu stiu daca de la atata tipat sau de la fumul de marijuana din jurul meu ca se fuma atat de mult incat chiar daca eram la 4 m de scena nu o vedeam.

La Waidmanns Heil am dansat mai ceva ca in Vama. Eram in forma maxima. Flacarile de la Keine Lust si Feuer Frei au facut ca hainele sa imi fie ude de la atata transpiratie. Si nici nu trecusera 5 melodii. Si obosisem. Cald in jur. Nu tu pic de aer. Mai era si caldura de la flacari. Noroc ca partea a doua a concertului a fost mai domoala si mi-a mai revenit un picut. Dansatul, saritul si cantatul in continuu imi rapisera toata energia. Si deja eram de vreo 6 ore in picioare.

Mi-am revenit fix la Links 2-3-4. Dadeam din picioare mai ceva ca un soldat profesionist la o defilare de 1 decembrie. Dupa Du Hast si Pussy deja nu mai aveam voce. Sa tipi si sa canti o ora nu e atat de usor. Dar mai era ceva din concert si inca mai trebuia sa urlu.

Putina spuma ajunsa de la un penis imens ce degaja aceasta substanta m-a mai racorit un picut.

Finalul a fost apoteotic. Pe rand fura Du Hast, Sonne, Seeman si Ich Will. Preferatele mele. Melodii fara de care nu as fi reusit sa trec peste multe situatii neplacute. Chiar daca nu mai aveam voce. Precum rechinul din Haifish o lacrima se scurgea pe obraz. Nu de triste ca totul era pe sfarsite. De bucurie..cuvintele imi nu pot exprima trairile. Trist la final nu am fost. Stiam ca o sa ii mai vad si la Belgrad si la Rock am Ring si cine mai stie pe unde la anu.

Surprinza placuta a fost si mai mare a doua zi cand primesc un telefon de la verisoara care tipa : Hai repede pe Rambla ca-s astia pe la Rammstein aci. Intr-o fuga de la Plaza Catalunya am reusit sa ii prind si eu. Fata mea spune totul.

Multumesc incao data Rammstein. Pe vesnicie.

444

Coicidenta? Semn? Destin? Poate analizez prea mult. Si poate dau crezare prea mult semnelor. Dar cred ca nu totul e intamplator. Azi am fost la vot din nou. Indiferent de locul unde ma aflu ma duc. Fie Barcelona, Focsani, Vama Veche, Bucuresti si in Kuala Lumpur in decembrie, mereu m-am dus. Sunt atat de prost incat inca mai cred ca votul meu conteaza. Revenim la semne. Eu sunt nascut pe 4. Nimic obisnuit in aceasta cifra. Multi sunt nascuti pe 4. In CNP-ul meu pe la final apar 3 de 444. Unul dupa altu. Sa zicem o alta coincidenta. Dar sa fiu trecut pe liste de vot la numarul 444 deja mi se pare mult prea mult!! Dar sa vedem ce insemna cifrei 4 :

"Numarul 4 va simboliza consecventa, eficacitatea, ambitia, dreptatea, logica si disciplina. Seriozitatea, simtul practic, harnicia ce-i caracterzeaza le provoaca o adevarata panica patologica in fata riscului, aventurii sau schimbarilor neasteptate. Nu au incredere in lucrurile nesigure, chibzuiesc indelung inainte de a lua o hotarare. Prudenti, intelepti, conservatori si moderati, verifica totul inainte de a actiona. Analitici si rationali, bunul simt ii ajuta sa ia decizii juste; fiind foarte incapatanati, nu vor abandona niciodata o idee sau un obiectiv."

Cred ca finalul spune totul : nu vor abandana niciodata o idee. De aceea ma duc la vot.

Sursa.

Scurte de autobuz

In ultimele saptamani din varii motive am mers mai mult ca niciodata cu autobuzul. Parca e mai fain decat cu metroul. In metrou nu prea vorbeste nimeni si e ca la inmormantare. Daca vrei sa auzi ultimele barfe trebuie sa mergi cu autobuzul. Prima povestioare scurte le are drept eroine pe 2 persoane de varsta a treia. In jur de 60-65 de ani aveau. Una din ele o intreaba pe cealalta. Auzi, dar tu de unde ti-ai luat frigiderul? Ca eu mi l-am luat de pe Giurgiului. Raspunsul celeilalte m-a lasat cu gura deschisa mult timp. Nu draga, eu mi l-am comandat de pe internet. Stop..ce cum? Si eu cumpar lucruri online dar chiar nu m-am gandit niciodata sa imi iau si frigiderul online. Si mai vorbim si de o persoana care are totusi o varsta si isi cumpara produsele online. Nici nu vreau sa mai stiu ce altceva imi comanda online:).

Greva la metrou. Sculat mult mai devreme ca sa ajung mult mai tarziu la birou. Autobuze destul de pline. 92 asa si asa. In niciun caz locuri pe scaun de gasit. Dau sa urc. In fata mea o femeie de vreo 40 de ani mai mult ma bloca. O las totusi sa urce prima dar tot nu avea de gand sa o fac. O intreb: nu urcati. Raspunsul fu: nu e niciun loc liber pe scaun asa ca o sa il astept pe urmatorul. Si in Bucuresti era greva la metrou.

Decizie

Frig afara. Si ploaie. Maini reci dupa ce au asistat la un meci de hockey. Metroul la 2 metri dar e totusi duminica. 2 linii de schimbat inseamna minim 20 de minute de asteptare. Pe jos doar 15. Grea decizie. Inca socat dupa ce mi-am vazut soldul decid sa meditez pe jos masurile ce vor fi luate. Cu ochii in pamant nu dau importanta oamenilor ce trec pe langa mine. Aud o voce si o mana intinsa dupa ajutor. Mai fac doi pasi si ma opresc. O batranica pe o bancuta cu mana intinsa si cu vocea stinsa cerea dupa ajutor. Ma opresc si incerc sa o linistesc. Repira greu si arata spre inima. Isi scoate si telefonul mobil si cere sa sun pe cineva. In schimb imi scot mobilul meu si sun la 112. Care insa raspunde destul de greu. Dupa 2 minute dau reperele locului unde ma aflu. Ploaia nu conteneste sa curga iar respiratie batranicii este la fel de sacadata. Asta imi mai trebuie acu; o persoana sa moara langa mine. Dupa alte 8 minute vine si salvarea. Mi-am continuat drumul pe jos spre casa. Dupa cateva momente salvarea a trecut pe langa mine in graba spre spital. Si daca alegeam caldura metroului?

De calatorie

La fel

Cazat in acelasi hostel de la prima vizita in Barcelona. Atunci pentru a incepe o mica escapada de un an in Barcelona. Acuma doar in trecere. Dormit in aceeasi camera. Insa alta lume. Nici macar cei de la receptie nu mai erau aceeasi. Dormit in acelasi pat. Fara griji de data aceasta. Dar cu la fel de multe ganduri.

Masca

In Spania sunt cam 250.000 de persoane care au avut gripa porcina. In fiecare saptamana sunt cam 13.000 de cazuri noi. La noi cifra a ajuns la 1000. Timp de 2 zile nu am vazut pe nimeni purtand masca in Barcelona. Ba da. Mint. In avion, la dus, doi rromanasi au ramas ultimii in avion si si-au pus mastile. Apoi au iesit. Sa infrunte virusul probabil.

Functionari

Inteleg ca e criza si ca ai dat oameni afara dar nu inteleg de ce ii pastrezi pe aia prosti. Am o relatie speciala cu bancile spaniole. De fiecare data apare cat o problema. Joi: timp limitat la dispozitie. La 12 la facultate, completat un formular dupa care la banca. Doar la Santander si Caixa Catalunya se putea plati. Aleg Santander. Proasta alegere. Functionarul, in pragul pensionarii, nu prea avea rapiditate. Nu ma grabeam dar totusi. Prima incercare..eroare..a doua, a treia, a patra. Il cheama si pe colegul lui. Incerca si el. Aceeasi eroare..spune ca numarul de referinta nu e bun. Plec. Mai am o banca si deci incao incercare. Ma si gandeam. Urc iara dealul iara iL cobor. Deja facusem acest lucru o data pe ziua respectiva. Si nu prea mai puteam.

Si ma gandeam ca am venit iara degeaba la Barcelona, nereusind nici de aceasta data sa imi fac cererea de eliberare a diplomei. Banca numarul doi: nicio problema. Totul a mers din prima.

Uituc

Eu, eu, eu. Iar de 3 ori e putin. Nu putea sa mai treaca o calatorie fara sa mai fac ceva. De data aceasta fu hanoracul. In graba, vineri dimineata mi-am uitat hanoracul la hostel. Era primit cadou si urma sa devina o piesa esentiala in excursia din Asia. Pe la 9 seara, stand frumos pe banca in Piata Catalunyei, in asteptarea unui coleg ca sa iesim la o mica bere, nu stiu ce imi vine in minte imaginea camerei de hostel cu hanoracul meu stand frumos agatat pe pat. De plecat nu putea sa merg dupa el ca aveam ora de intalnire. Imi zic ca sa ma duc dupa. Zis si facut. Avionul era la 3 dimineata asa ca pe la 2.10 trebuia sa fiu in aeroport. Insa eu eram in centru. Hostelul era in celalalt capat al Barcelonei, la 10 statii de metrou distanta. Berea cu colegul s-a terminat la 11.40. Asa ca in 2 ore si 20 de minute trebuia sa ma duc la hostel, sa ma intorc inapoi in centu la alt hostel sa imi iau si bagajul, sa prind autobuzul de noapte spre aeroport si sa fac si check-in-ul. Nu va zis ca am prins fieacare legatura la limita. Orice mica intarziere pe traseul ar fi dus la o posibila pierdere a avionului. Cum spuneam, totul a mers perfect. Inclusiv scapul de maruntis. 1,35 costa biletul de autobuz, 1,35 fix mai aveam marunt.

Mesaj

Mic scandal in Spania. In metrou citeam ADN, ziarul gratis de la ei . "El placer esta en tu manos" ce promoveaza un mic curs de masturbare pentru adolescentii din Spania. Sloganul a fost creeat, logic, de catre o femeie. 14.000 de euroi investiti intr-un curs unde inveti: citez " fomentar “la autoexploración sexual” y el “autodescubrimiento de nuestro placer”." Deci si la alti se arunca bani degeaba pe fereastra. Sau mai bine spus la baie.

Mesaje

Imi plac mesajele lasate pe carti. Mici confesiuni atat de la cunoscuti cat si de la necunoscuti. Prima carte consemnata fu manualul de geografie din a 12-a. Insa acelea pe mai tarziu. Ultima carte consemnata fu " Febra stadioanelor" de Nick Hornby intr-o seara stopita cu bere si vin. Alb.

• Pt Kiki. Forta fie cu tine. Te iubim.

• Pentru fotbal si sex, cele doua stihii ale barbatului.

• Para Chricky con todo my amor.

• Pt. un suflet cald si necunoscut..inca..Indochina..fie ca ea sa il descopere si redescopere.

• Pt o seara care sa ramana vesnic in amintirea noastra

• Pentru anul in care am raspuns la apelativul de Vlaicu Sorin.

Nota autor: Kiki nu are suflet:).

Greselile nu imi apartim deoarece scrisul de mana e cam greu de inteles.

Lansare

In sfarsit s-a lansat. Blogul unde timp de aproape o luna jumatate 11 calatori vor povesti zilnic trairile lor in indepartata Indochina. . Calatoreala.ro pe numelui lui. Lectura placuta.

Poza

Pe langa un tata foarte bun Cristi, un fost coleg de facultate, este si o persoana cu creativitate si cu ceva cunostinte de Photoshop. Ultima lui creatie este poza de mai jos. Mai am inca 2 facute de el cu mine vampir dar in alt post vor fi publicate.

Cu masca prin oras

Dupa cum bine stiti nu prea sunt o persoana normala. Fac de obicei doar ce imi place si imi place ceea ce fac. Pregatirea pentru concertul Rammstein de la Barcelona a inceput prin schimbarea look-ului. O mica creasta. Din nou. Insa nu de creasta vorbim acum. Frigul s-a instalat peste Bucuresti si cu o data cu el si o raceala care m-a cuprins si nu mi-a dat pace vreo 2 zile. Vineri insa a fost destul de frig si cum imi luasem mai de mult o masca chirurgicala impotriva gripei porcine si vroiam mai de mult sa testez reactia oamenilor.
Asa ma protejam si pe mine cat si pe ceilalti. Zis si facut. Si cu creasta si cu masca eram ca Till in concert cantand Mein Teil. Acu reactii ciudate nu prea am vazut. Lumea se uita cu uimire la mine dar nu cu teama. Si in niciun caz nu se uitau insistent.
Genial mi s-a parut in schimb momentul in care un tip langa mine citea o stire din Click care spunea : Degeaba purtati masti.Nu va protejeaza.
Insa in cazul unei pandemii mai puternice e destul de naspa sa porti masca.Asta in cazul in care mai porti si ochelari. Care iti sunt aburiti tot timpul si de abia mai vezi cu ei.

Precious

Nu prea ma leg sufleteste prea des de obiectele personale. Poate doar de albumele Rammstein detinute. O mica zgarietura pe ele si deja sunt in stare ca comit crima. Insa atasat de laptopul meu, delletu pe numele lui , nu credeam ca o sa fiu atat de atasat. Nu m-a lasat de izbeliste niciodata, mereu a fost alaturi de mine si la bine si la rau iar mai ales nu intreba niciodata nimic. Prietenul ideal.
Nu credeam ca o mica eroare facuta la Paris imi v-a schimbat modul de viata si comportamentul social asa de mult. 2 saptamani am ramas fara el deoarece mi-am uitat incarcatorul la Paris. Iar micutului meu dellut nu ii mai batea inima. Am sperat ca perioada fara el o sa fie scurta. Insa francezii sunt francezi. O saptamana incarcatorul meu a fost pasat de la o persoana la alta si tot nu a fost trimis. Acest lucru s-a intamplat in a doua saptamana. Insa am facut o mica eroare de transmitere a adresei. Nu am dat denumirea strazii completa. In rest era totul de la scara, etaj si cod postal. Insa nici pana acum nu a ajuns. Probabil ii place sa se plimbe prin lume. Asa ca am decis intr-un final sa imi iau un alt incarcator.

Insa cele 2 saptamani fara laptopul meu au dus la:

• Nervi. Multi nervi stat pe Vista sau pe calculatorul lui frate'miu. Amandou se miscau incredibil de greu asa ca nervii veneau de la sine.

• Somn. In plus. Logic nu aveam chef sa ma enervez de dimineata asa ca nu mai eram pe net la prima ora.
  

• Fresh. Deoarece ma sculam si la 9 ca in 15 minute eram gata de plecare spre munca.
  

• Seriale.Si asa eram in urma cu serialele si cu filmele. Dupa 2 saptamani s-au adunat atat de multe am impresia ca nu o sa mai ajung niciodata la zi. Pe langa South Park trebuie sa ajung la zi si cu 6 episoade din Salvados.

• Weekend. Fara meciuri. Fara fotbal. E cam plictisitor si stresant sa vezi live doar pe futbol24.

• Asia. Daca ma pierd prin Laos, saptamanile astea fara laptop sunt de vina. Nici nu stiu ce vreau sa vizitez sau un traseul pe care il vom face. Bine ca stiu macar tarile.
  

La multi ani

Sau nu. Sau da. Poate ca nu. Poate ca da. Totul e posibil si nimic imposibil. Uite ca am implinit un anisor. Fix saptamana trecuta. Nu de cand am acest blog ca in curand o sa fac 2 anisori . Ci de cand m-am angajat la al treilea job din 2005 in coace. 3 joburi in 4 ani de zile zic ca nu-s multe nici putine. Doar anumite cauze si efecte m-au facut sa nu ajung la 2 ani.

1 an si 3 luni la primul job, 9 luni la ai doliea si uite deja s-a facut un an aci. Daca urmarim trendul normal ar trebui sa fiu deja in cautarea altul job. Sau nu. Sau da. Poate ca da. Poate ca nu.

Imi promisesem sa stau minim 2 ani la al 3-lea job si sa nu mai fiu bondar din floare in floare. Sa imi gasesc locul. Insa dupa cum mine stiti Kiki isi gaseste cu greu locul. L-a gasit? Poate ca da. Poate ca nu. Tara in nici un caz.

Acu sa vedem daca sunt sanse sa imi bat recordul sau nu. Voi ce imi prevestiti?

Viitorul suna...(polls)

Decizie

Pentru cei ce ma cunosc destul de bine ar crede ca acesta decizie este doar o gluma. Da, am decis, si de data acesta irevocabil de a nu a mai pasi niciodata pe Ghencea atata timp cat un oier va sta in aceea loja. Controlul la sange, prezentarea buletinului mai ceva ca la vama sau faptul ca nu am avut voie nici cu brelocul de la chei in stadion m-au facut sa iau aceasta decizie. Plus atmosfera care nu mai este demna la un club de talia Stelei. Nu injuraturile sunt solutia. Ci un stadion gol.

9 ani meci de meci indiferent de vreme am fost la datorie. Si ce primesc in schimb? Probabil o interdictie pe stadion ca din cate am inteles din presa de azi cam toti ce au strigat impotriva ciobanului or sa fie interzisi. Si oricum e si ultima data cand mai scris despre el aci.

Acu sper sa ramana fara bani ca asta e singura solutie de a nu mai finanta Steaua.

Kiki vedeta

Probabil nu o sa fie niciodata dar singurul motiv ar fi ca nu prea vrea sa iasa in evidenta. Insa fura ceva momente in care chipul sau s-a intersectat cu camera de luat vederi si sansele de a fi vedeta locala sau internationala au crescut considerabil. Au fost doar 3 momente insa extrem de intense.

Primul s-a petrecut in tineretile lui Kiki. Un moment ce urma sa ii cam decida cursul vietii: examenul de admitere la liceu. Si trecut si prima proba cea de limba si literatura romana. Vremea de afara te indemna la plaja iara gandurile nu prea erau concentrate asupra tezei. Dupa primii pasi de la iesirea din cladirea liceului, cuvantul ce caracteriza era LINISTE. Nici tipenie de om sau galagie. Parintii nu aveau voie in curtea liceului. Insa la porti situatia are altfel.Un puhoi de lume te astepta. Mai ceva ca la inmormantarea lui MJ. Inca cu gandul la ce am facut rau, ca bine nu prea facusem, imi cautam cu ochii rubedeniile. Bineinteles din stanga si dreapta curgea tot felul de intrebari de cum fu, cum ti s-a parut, ai facut si ce subiecte au fost.Deodata imi apare si o camera de luat vederi. De nicaieri astfel ca socul a fost si mai puternic. Au urmat vreo 2-3 intrebari iar eu tot ce am scop pe gurita a fost doar A..C..H..si ceva cuvinte pierdute in spatiu. Pai ce vreti..eram la prima aparitie la televiziunea locala.

A doua ora a fost in presa scrisa. De data asta am avansat la nivel national. Dupa meciul Steaua-Valencia am castigat nu stiu ce premii de la GSP printre care si o discutie cu Dorinel Munteanu. Nu mai tin minte ce l-am intrebat. Dar inca mai am acasa poza din ziar in care apar si o sapca cu autograful lui.

Ultima aparitie a fost de curand. De fapt nu stiu daca e aparitie ca nu m-am vazut la televizor. Pe o vreme ploioasa de duminca am purces spre Ghencea sa imi iau bilet la Steaua-Fenerbace. Da, stiu sunt inca sado si imi place sa ma duc in continuare la meciurile Stelei. Trebuie sa mai fie cineva care sa il injure pe Gigi.La stadion doar 2-3 rataciti, dar nu erau din Panama, isi luau biletele. Langa ei si o fatuca de la o televiziune. Cum era destul de frig si cam avea nevoie de material pentru stire fusei si eu abordat. Trebuie sa mentionez ca inca nu am creasta asa ca nu aratam fioros. Cateva intrebari decente si ceva raspunsuri pe masura si gata interviul. Postul fu Antena dar nu stiu pe care s-a dat stirea asa ca nu m-am vazut la TV. Insa daca ati vazut pe cineva zicand " Murim pana la ultimul om in Ghencea pana cand pleaca Gigi" sa stiti ca eu fusei ala!

Coincidenta

Tot pe facem pe acest pamant minunat nu poate fi doar intamplare. Orice cauza are si un efect. Nu e prima oara fu la Paris. Fusei si acum cativa ani ca ghid. Imediat ce m-am intors de la Paris s-a intamplat ceva. Chiar daca stiam de mai mult timp. Doar efectul fu dupa.
Dupa cativa ani ma reintorc la Paris. Exact aceeasi situatie ca mai de sus e pe cale sa se intample. Cu cauza tot in trecut. Si efectul dupa. Sau nu. Vom vedea. Insa ca si data trecuta tot eu voi decide. Bineinteles ca veti aflat totul in exclusivitate citind in continuarea acest minunat si deosebit blog Kikos.

Sanatos

In niciun caz la cap. Si vorbesc de propria mea persoana. Ce face un om sanatos la cap cu ceva datorii pe umeri si termenul limita de a strange bani pentru excursia din iarna din Indochina? Logic strange bani iar la intoarcere isi plateste din datorii. Asa face un om normal. Eu cum spuneam. Deja imi planific calatoriile pentru 2010. Si nu e vorba de Australia si Papua Noua Guinee. Aia e aproape planificata.

Aflasi in seara asta de Rammstein la Rock am Ring 2010. Deja ma duc sa ii vad la Barcelona in Noiembrie. Dar Rock am Ring e ceva special si e un festival la care vroiam de foarte mult timp sa ma duc. Uite ca s-a ivit si ocazia.

Deja am planul in cap. Ce traseu e mai bun? Cateva zile in Belgia, ca si asta e pe lista scurta, si apoi spre festival sau cateva zile in Berlin si apoi cu trenul spre zona 0? Logic nu ma gandesc deloc la costuri. Doar la traseu:D.

Voi ce ati alege?

Pariziene

Comod

Cred ca acest cuvant m-a caracterizeaza cel mai bine dar mai ales saptamana aceasta. Cu siguranta viata la hotel mi s-ar potrivi cel mai bine. Singur in camera ta. Nu te deranjeaza nimeni. Nu deranjezi pe nimeni cu muzica sau cu lumina aprinsa lasata tarziu in noapte si mai ales nu te intreaza nimeni la ce ora te intorci. Dar ceea ce mi-a placut mai mult a fost dezordinea pe care o lasam dimineata atat in camera cat si in baie si ordinea pe care o gaseam seara tarziu cam ma intorceam. Totul ca nou. Patul facut si pijamelele impaturite frumos langa perna. Cred ca ma gandesc serios sa imi iau o menajera.

Stropi

De ploaie care nici nu se aud cand pica din cer. Nu stiu dar pe la noi cand incepe sa ploua esti anuntat in prealabil. Vant puternic, nori de praf si copaci ce stau sa pice pe tine. Aci nici vorba de aceste fenomene. Daca intorci putin capul si peste nici 10 secunde te uiti din nou pe fereastra ai zice ca te-a teleportat undeva la tropice la cat de tare a inceput sa ploua. Fara pic de avertizare insa.

Vedete

Anul trecut am avut norocul sa schimb ceva vorbe cu o viitoare campioana olimpica la scrima Ana Maria Branza. Nu prea sunt genul de om care sa se bage in discutie cu asemenea persoane dar cand e vorba de o persoana ce merita din punct de vedere profesional sau sportiv nu am cum sa ratez. Cum fu si cu Kirilenko anul trecut. Coada mare la verificarea pasapoartelor pe CDG. Doar un ghiseu deschis din 5. Criza sau munca facut a la francezi. De mantuiala adica. In spatele meu o blonda de vreo 1.90 de iveste. Mi se pare extrem de cunoscuta dar oboseala ma face sa nu o recunosc imediat. Si ea pare destul de obosita. Cine sa fie? Imi zic ca poate e Camelia Potec - inotatoare - stiti voi. Dar nu sunt sigur. Isi pune pasaportul pe grilaj si cu un ochi dau sa ma uit. Primesc confirmarea. Acu imi zic ..cum sa intru in vorba cu ea? Stiu ca nu a fost niciun campionat mondial sau european de inot dar totusi incep prin a o intreba daca a fost la vreun concurs. Imi raspunde politicos ca nu si ca a fost doar la antrenament si ca isi petrece weekendul acasa de obicei.
Acu imi dau seama cate sacrificii fac sportivii. Si asta doar din cauza incompetentei politicienilor care nu au fost in stare sa construiasca o baza sportiva. Stiam ca urma sa se retraga daca FRN nu urma sa ii plateasca salariul antrenorului ei. O intreb si acest lucru si imi raspunde ca nu se retrage. Politicos m-a intreaba cu ce treaba am fost la Paris. La final amandoi am fost de acord ca Franta e doar de vizitat nu si de trait.
Tot in acelasi avion fu si ex sau nu stiu sigur daca mai e ministru, Paleologu cel de la Cultura. Logic nu m-am bagat in seama. Insa mai sunt 2 tipe ce imi par extrem de cunoscute dar nu stiu de unde sa le iau.

Cutie

Tot la coada la pasapoarte in fata mea un tinerel cu o cutie albastra pe care scria" Acesta cutie contie un produs de origine umana cu utlizare in scop terapeutic. Poftim? Ce? Cum? Terapeutic? Ma tot intreb ce poate sa fie? Un deget..te uiti la el si razi. Creier nu prea cred ca e desi la nebuni poate o fi avand efect.
Un picior? De ce nu.un sut in fund si gata terapia? O fi vreun penis? Da nu prea ii vad scopul terapeutic. Acu depinde cine il foloseste. Poate mai aveti si voi alte idei.

Out in Paris

Parisul isi schimba complet fata pe timp de noapte. Hoardele de turisti americani se retarg incet incet spre camerele lor de hotel sau spre un MacDonalds deschis pana tarziu. Locul lor este luat de tineretul parizian plin de viata si de turistii tineri europeni cu chef de distractie si de bere frantuzeasca. Belgiana pardon ca berea frantuzeasca aproape ca nu exista prin pub-uri.
Fata de data trecuta cand am vazut Parisul doar ziua, de data aceasta il vazui doar noaptea. In unele nopti printre picaturile de ploaie care nici nu se auzea iar in unele seri sub un cer ce parea indragostit de orasul de sub el. Insa adevarata atmosfera a Parisului se gaseste departe de zonele turistice si stiute doar de parizieni. Prima seara la bere fu impreuna cu colegii de munca. Dupa o mica oprire intr-un bar aproape de Bursa si vreo 2 beri belgiene, seara a continuat in La Bloc. Un micut bar cochet intr-un cartier linistit. Ca si lumea din el. Muzica placuta in surdina si ceva barfe au incheiat o seara placuta. Noapte mai bine spus ca se facuse aproape 2.
Trecand pe langa baruri ma tot intrebam de ce prefera lumea sa stea afara, chiar daca ploua si chiar daca inauntru era aproape gol. In niciun bar din Paris nu se fumeaza inautru asa ca aproape toata lumea prefera sa stea afara. Seara a doua a inceput cu o cina intr-o restaurant cambogian impreuna cu un ex-membru de baza al clanului Partyzanii. Am incercat sa vad cum e mancarea cambogiana ca sa vad daca nu o sa mor de foame ... cel putin nu prin Asia. Si am ajuns la concluzia ca nu prea si ca o sa incercam cam toate specilitatile din piata de Insecte. Seara a continuat logic cu alta bere. De data aceasta intr-o zona studenteasca a Parisului. Aproape de statia de metrou Jussieu se afla o zona cu baruri, terase si fast-food-uri pentru toate gusturile si toate pline de studenti si studente. Strada unde se afla majoritatea barurilor faine se numeste Mouffetard. Plina de viata in special dupa ora 9 si pana la 2 ca de obicei la aceata ora barurile sunt obligate sa inchida. Ceea ce e ciudat e ca hainele nu imi mai miros a fum de tigara dupa ce ies dintr-un bar.

Si ca a inceput sa imi placa viata de noapte din Paris....

Scurte

Oarba

Dimineata stim cu totii ca suntem mai mult adormiti decat treziti. Asta depinde cat de petrecareti sunteti sau nu. La trecerea de metrou o domnita parizianca astepta cu interes sa treaca strada. Pe verde bineinteles. Insa nu prea avea rabdare. Unele semafoare au un mic buton de apasat. Altele nu. Altele au un buton. Dar nu de apasat. Pentru orbi. Nu stiu exact cum functioneaza dar o persoana cu ochelari si cu un baston e desenata pe acest buton. Tanara da sa apese. Insa nu se intampla nimic. Cum sa fi atat de orb ca sa nu iti dai seama ca butonul ala nu e pentru tine?

28

Euro maa un tuns la Paris!?! Da ce iti face? Iti pune si par pe chelie? Masaj?

Dezinfectant

Stiti voi din ala care se da pe maini ca sa piara toti microbi. In Franta e o mica mare isterie cu gripa porcina. Asa ca dezinfectant nu mai exita in Paris de vreo luna si nici in urmatoarele 2 luni situatia nu o sa se schimbe. In schimb la birou aci pe fiecare masa exista cate o sticluta din asta. Si probabil mai exista si ceva rezerve. Asa ca nu ar trebui sa imi fac griji prinvind vreo imbolnavire cu gripa porcina.
Si un fapt divers..un frantuz obsedat de gripa folosea din 15 in 15 minute dezinfectantul sa se dea pe maini. Dar chestia asta contine 60% alcool. Asa ca logic s-a imbatat. Francez ce sa ii ceri...

Povestioare din Paris

Aceasta saptamana o sa fie dedicata intru totul Parisului. Uite ca dupa nici 2 ani de zile revin in acest micut orasel. Inca nu am reusit sa il simt ca acu 2 ani de zile. De fapt de data aceasta o sa il vad numai noapte. Daca trecuta l-am vazut numai ziua. Dar revin mai tarziu cu simtirea. In zilele ce o sa urmeze.

Incepem insa cu mici povestioare despre prea iubitii francezi.

MAINTENANCE.

Aeroportul Charles de Gaulle. Paris. Multa lume. Nebunie. Aeroport foarte prost facut iara totul pare pe dos. Cozi la biletele RER. Doua aparate unul langa altul din care unul nu mergea. Chiar pe el scria destul de mare in limba engleza : "MAINTENANCE". Francezul doar s-a nascut francez si de ce sa invete el limba engleza. Baga cardul. Incerca o data, de 2 ori. Chiar si a treia oara. Nimic. Deja automatul ii luase banii si acu ramasese si fara. Da sa plece si vine un angajat care ii arata frumos semnul. Injura de parca el nu avea nicio vina ca nu intelesese ca ala era stricat.
Nici nu trece un minut si vine alt frantuzoi. Asta incerca doar o data si pleaca. Logic nu se putea sa nu vina si o frantuzoiaca. Asta incerca si ea de vreo 3 ori fara succes. Fratilor!! Invatati si voi macar la nivel de baza engleza.

In graba.

Chiar daca nu iti da impresia, Parisul se misca. Si se misca destul de repede. Masinile merg anormal de incet si de aceea probabil nu iti dai seama. Dar oamenii sunt cei care fac orasul sa nu stea pe loc. Dupa ora noua supermarketul este plin. Mai ceva ca in Cora de anul noi. Si cum oamenii nu au timp fac totul in graba. Nici carucior nu isi mai iau. Totul in cele doua manute. Macanre, fructe, crema de fata si ceva bautura. Si gata cumparaturile. Nu ca la noi unde iti petrece jumatate de zi in supermarket.
Curatenie in aceste magazine? Da de unde..oamenii ca sa mai recupereze ceva timp mananca inca din magazin. Nici vorba de o tanti care sa dea cu pamatuful pe jos. Mizerie crunta ce mai.
La case aveam de aceasta data indience. In Barcelona erau din America de Sud ca indienii aveau deja magazinele lor pe Rambla.

Pe maine.

Prost

Pica anul acesta ziua mea de nastere. Duminica mai exact. Maine. De ce prost? Pai imaginati-va urmatorul scenariu. Vineri o mica petrecere. Sambata o mare petrecere. Duminica sculat pe la pranz. Nu cred ca am eu norocul acesta. Telefoanele o sa sune de dimineata. Nu ca as fi eu asa de popular dar bunicile nu au somn. Totusi sper sa nu se intample acest lucru. Ca luni dimineata ora de sculare e 4.30 ca urmeaza o saptamana la Paris.

Cu telefonul mobil e mai usor. Nu prea am cum sa il inchid ca poate suna Kylie:D. Pus pe silent, sub o perna si cat mai departe de urechile mele.

Asadar maine ajung la 27 de toamne implinite. Ma simt un pic ciudat si trist. 26 fu o varsta foarte faina. Plina. Cu de toate. Si rele si multe bune. Fara pic de pauza. Antrenant. Parca as vrea sa nu se mai termine.

E ca si cum ai termina o calatorie mult dorita si esti in aeroport si nu prea vrei sa ajungi acasa. Asa e si la mine. Calatoria de 26 s-a terminat si nu stiu cum o sa fie 27. Mai rau? Nu stiu. La fel ar fi ideal. Mai bun? Mereu e loc de mai bine. Va tin la curent.

Inchiriez apartament

Sambata aceasta iar o sa fie nebunie la mine in cartier. Locurile de parcare nu o sa se mai gaseasca. Puzderie de oameni si presa. Nu o sa fie iar un concert la defunctul " Lia Manoliu" si nici spectacol al cuplului care tot danseaza seara de seara Dansul Pinguinul in fata blocului pentru a reusi sa stranga destui adepti si a bate vreun record Guinness.

Tot despre un record Guinnes este insa vorba. Sambata pe la vreo 10 or sa navaleasca mame cu plozi. Multe mame cu plozi. Mame fara sutien si plozi fomisti. Plozi care o sa suga din sanul mamelor in aer liber si in vazul tuturor. Pentru ca sambata se protesteaza pentru dreptul de a alapta in public. Si se spera si la un record de audienta. Acu'... camera mea e cu o vedere excelenta la parc. Ce-i drept la ceva distanta, dar cu un binoclu se va vedea excelent. Taxa de participare e de doar 10 ron si o bere este inclusa.Sau mai avem optiunea doi. Ca noi barbatii sa protestam si noi pentru ceva. Dreptul de a alerga goi prin parc. Ca o contra-demonstratie. Si propun sa alergam in timp ce plozii isi iau micul dejun. Va astept.

Oameni naspa

Nu stiu de ce dar GRASANELE sunt cele mai naspa mamifere pe de planeta. Cele mai neprietenoase si ursuze. Si daca mai stau si pe scaun se cred dumnezeu... au se pare o senzatie de putere absoluta. Si din pacate nu sunt o specie pe cale de disparitie.

Uit foarte rar sa imi iau cu mine portofelul si cartela de metrou. De fapt cred ca azi a fost prima data in cei 8 ani de istorie prin Bucuresti. Dau sa cobor scarile de la metrou la Titan. Bag mana in buzunarul din spate dupa portofel. Ioc. Gol. Zacea probabil singurel si stingher acasa pe birou. Zic hai sa incerc sa intru fara ca si asa eram in putina intarziere la birou.

Ajung la caserie. In fata mea o grasanca sictirita. Ma adresez frumos si ii spun ca nu am nici bani, nici cartela si ca ambele sunt acasa. O rog frumos sa ma lase sa intru si fara cartela. Primesc un “nu” sec. O mai rog o data. Acelasi raspuns. Totusi nu dadea faliment Metrorex daca ma lasa sa trec.

Sa luam o situatie fictiva dar posibila: Daca mi se furau si portofelul si banii si trebuia sa ajung urgent intr-un loc? Si singura modalitate de a ajunge repede era cu metroul? Sper ca acea “GAZELA GRATIOASA” sa treaca prin asa ceva in curand!

Oare am uitat sa fim buni?

Motive

De ce e cam parasit acest blog de autor.

• Oboseala acumulata de dupa turele de lac in IOR.

• Dieta ce m-a dus la o stare de moleseala si lipsa de chef.

• Vremea frumoasa de afara pe care noi o ratam stand la birou.

• Am imbatranit. 27 de ani vin in curand.

• Prea multe ganduri.

• Prea multe planuri.

• Prea putine realizari.

• Ajungerea la zi cu serialele si filme.

• Meciurile din weekend de pe All Jazeera.

• Comoditatetea. Lenea. Cheful. Grijile.

• MafiaWars si Farmville. Ps: am un iepuras asa dragut:D

• Despresia Toamna-Iarna a la Omul cu Sobolani

They are back!!

Dupa vizionarea noului videoclip Rammtein-Pussy, asteptarea o sa fie extrem de grea pana la concertul de la Barcelona din 12 Noiembrie. Videoclipul este de fapt un film erotic. Cu final erotic. Logic dupa 4 ani de pauza trebuie sa sochezi ca lumea sa vorbeasca despre tine iara. Si cum in marketing sexul vinde cel mai bine...Melodia in schimb nu dezamageste cu nimic. Acelasi stil Rammstein. De abia astept sa ascult tot albumul.

Video-ul este aci: http://www.visit-x.net/rammstein/. Pe youtube e scos mereu de catre cei de la Universal Music.