Madrid

Logic ca mi-a placut mai mult decat Barcelona. De fapt cred ca orice oras incepe sa imi place mai mult decat Bcn. Da asta e alta poveste.
Ce mi-a placut in Madrid fu iesirea in baruri. De fapt plimbarea prin baruri seara. Fura 4 la numar. Cinci daca socotim si mica cina dinainte de bere. Bar dupa bar. O bere aci, un mojito dincolo, o alta bere in altul si asa mai departe. Lumea petrece din bar in bar. Se plimba din bar in bar.
Mi-am amintit de atmosfera din Madrid aseara cand pe Lipscani, zona care oricum nu se compara cu nicio zona pietonala din Europa, am baut din terasa in terasa. Ploaia ne-a mutat inauntru iar venirea lui Manucu a facut se bem ultima bere sub lumina stelelor. E chiar placut sa te plimbi din bar in bar..

1-6

Meciul a inceput furtunos. Dupa un prim set castigat pe serviciul propriu au urmat 3 mici de break. Putea sa fie 2-0. Lipsa de experienta si de luciditate in fata fileului a dus la 1-1. Setul urmator a fost pierdut prosteste. Au urmat apoi inca 2 sanse de rebreak. In loc sa fie 3-2 a fost 4-1. Si de aci a inceput dezastrul. Lipsa pregatirii de iarna si a unui efort constant a dus la o cadare din punct de vedere fizic. Pana la un 1-6 final a mai fost doar un pas. Serviciul nu a mai functionat deloc. Ca sa fim sincer nu a functionat deloc iar reverul si-a pierdut din putere si precizie.
A fost o infrangere la limita as spune in fata lui Grasel.
Tricoul imi era atat de un dupa 90 de minute de alegare dupa mingi de parca as fi stat sub dus cu el. Efortul a meritat. Sper ca data viitoare postul sa fie unul despre victorie. Revenge in coming!!!

Let's Rock

Zilele de concediu sunt numarate si la limita in fiecare an. Asa ca destinatiile trebuie alese cu grija. Un festival pe an nu trebuie ratat. Dupa Exit si Sziget a venit si randul Novarock. Line-up-ul promitea. De la Metallica,Kaiser Chiefs, Placebo, Gogol Bordello, Static X, Faith no More, Guano Apes si Slipknot. Si Viena. Nu fusei niciodata asa ca era o oportunitate.Nu am fost tentat sa ajung in Viena deloc. Proasta decizie.
Bagajele facute si gata de drum. Speram ca Skyeurope sa nu anunte inainte bilantul pe primul semestru ca sa nu intre in faliment oficial. Am avut noroc. L-a anuntat dupa o zi de la venire. Nici nu ajunsesem bine in aeroport ca si aveam chef de party. Doar urmau 3 zile de rock. Dupa o mica intarzire de o ora jumatate here we go. Viena este faina noaptea. Doar noapte o vazui pana acu si asta doar din autobuz in drumul spre Spania acu multi anisori.
Dupa o cursa cu shuttle bus, un autobuz de noapte si un taxi ajunseram la hostel. Imi promisesem ca o sa beau o bere austriaca de indata ce ajung. Noroc cu baruletul de la hostel. Hostel fiind vorba, al 9 -lea ales de mine si al noua alegere reusita. Berea austriaca fu scurta deoarece pe la 2 se inchidea.

Ziua 1.

Viena. Soare placuta. Vant modera. Creasta rezista.

Cica Viena e un oras sobru si intunecat si rece. Insemna ca nu ati fost pe strazile gothice din Barcelona. Viena bate Barcelona..cei drept nu are mare. Poate sunt putin rautacios si subiectiv dar chiar nu se compara. Nu am gasit o cifra oficiala cu numarul total de turisti ce ajung in Viena pe an. Desi am gasit datele statistice pe anul 2007 de la institutul de statistica austriac. Insa cred ca numarul lor este mai mare decat in Barcelona. Si totusi parca nu te simteai agasat de negri, chinezi, pakistanezi, englezoi si tot felul de magizine de kichuri. Viena era farmecul ei. Farmec ce m-a fermecat inca din prima zi.
Imi place sa simt un oras la pas. Harta o am in rucsac doar pentru situatiile in care ajung destul de mult pe la periferie. Nu bifez obiectiv cu obiectie. Ci pas cu pas. Cladire cu cladire. Merg dupa instinct si asa am descoperit zone faine in Viena. O zi nu e de ajuns si de muzee. Asa ca a fost doar de plimbare.
Seara s-a incheiat cu multa bere nefiltrata in campusul universitar din Viena, multi nervi si cu inca ceva beri la barul de la hostel. Ca doar nu lasam sa mai treaca o seara fara a bea o bere cu niste prieteni scotieni gasiti acolo. La 3 dimineata am strans scaunele si le-am pus pe bar. Nu puteam sa nu o ajut pe barmanita.

Ziua 2.

Soare torid. Nici un nor. Fata arsa. Insolatie. Creasta rezista.

Si a venit si prima zi la Novarock. Intre timp facusem rost de un press pass asa ca in Viena am reusit sa imi vind biletul unui australian. Povestile cu australinei sunt multe in calatoriile mele prin hosteluiri. Nu a fost hostel in care sa nu ma intalnesc cu un autralian. Nu doar intalnit. Si stat la povesti si apoi iesit la o bere. Chiar si la Paris cand nu am stat in hostel si credeam ca o sa " scap" fara a ma intalni cu unul nu am avut " noroc", In Eifel la o coada un tip in fata mea m-a vazut mai insetat si mi-a dat din berea lui. Logic era australina.
Punctul culminant al serii trebuia sa fie Metallica. Insa cu 5 minute a inceput ploaia. In incercarea mea de a ma duce la cort si de a-mi luat ceva gros m-ai mult m-am udat si facut rau. Insolatia isi facuse aparatia asa ca am decis sa ii ascult din cort. Insa am zis mersi ca inca eram in viata. Un concert Slipnot trebuie trait din multime. Pogo si tot ce vrei. Dar sunt sanse mare sa nu mai iesi din viata. Senzatii tari ce mai..

Ziua 3.

Nor. Ploaie in prima parte a zilei. Noroi pana la glezne toata ziua. Creasta rezista cu brio.

Ploaia micuta de dimineata a speriat vreo 7 persoane din grupul cu care m-am dus asa ca am ramas doar cu 2 persoane din alt grup. Totusi venisem special pentru festival si nu ploaie, noroiul si frigul din cort ce urma sa vina nu aveau sa ma impiedice sa raman. Asa ca am ramas pe baricade. Plouat putin la Eisbrecher si in rest spre seara doar facem patinaj artistic pe namolul made Campia Panonica. Placebo si Kaiser Chiefs fura la inaltime. Noapte nici nu stiu cum a trecut la cele nici 10 grade din cort. Dar a trecut cu bine.

Ziua 4.

Vant puternic. Soare moderat. Creasta ramane stabila.

Vantul si putinul soare din prima parte a zilei au facut ca noroiul sa dispara. Nu si mirosul ce avea sa vina. Deja imi parea rau ca festivalul avea sa se incheiei in aceea seara. Guano Apes si show-ul facut de cei de la Die Toten Hosen eu mai luat din suparare.

Ziua 5.

Ploaie cat cuprinde. Creasta umeda dar in continuare frumoasa.

Ce sa faci la Viena cand ploua in afara de a dormi si vizita muzee? Sa te plimi prin magazine.

When in Rome do as romas do.

Zice un proverb. Chiar daca ploua stai in ploaie. Do as romas do. Chiar daca e frig stai in frig.Do as romans do. Mananca ce ai la dispozitie. Canta versurile formatiei chiar daca nu cunsoti limba. Do as romans do. Nu numara cate calorii ai dat jos dupa un hot dog mancat si dupa 5 pasi facuti. Do as fucking romans do.


Acest post nu a fost sponsorizat de catre Drei Wetter Taft.

Poze pe aci si filmulete pe youtube.

8.17

Ora mea de sculare. Din timpul saptamanii. Am acelasi tabieturi. Dupa ce suna alarma mai stau inca 5 minute sameditez. Glumesc. Trag de mine sa ma scol. Asta dupa o noapte de bauta. Ziua de astazi se incadra in acelasi timp. Sculat. Stat 5 minute. Dat jos din pat. Deschis calculatorul. Twitter. Facebook. Messenger. Spalat pe ochi. Insa nu am mai ajuns la spalatul pe ochi. Vazui 30 de prieteni online . La ora asta? Ce cauta astia la munca?! Nu eram atat de obosit incat sa nu imi dau seama ca uitasem sa schimb la telefon ora. M-a sculasem dupa ora Vienei. In nicio ora si dupa un SMS de informare ca o sa ajung tarziu la birou deja eram pe scaunul de munca.

Vesti

Spre marea tristeti a unora inca sunt in viata dupa experienta Novarock 2009. Nu scapati de mine asa usor. Revin cu detalii dupa ce imi revin. Cam in 2 zile. Sper

Absent motivat

Pana luni. Inclusiv. Urmeaza cateva zile de relaxare cu ceva beri austrice, carnaciori si muzica extrem de buna si extrem de tare. Sper sa mai aud dupa. NovaRock 2009 ma asteapta. Revvin luni. Sper ca intreg. Ca am in cap multe nebunii de pus in practica. Plin de bere da.

Povestea unui bilet

Totul a inceput intr-o seara racoroasa de mai cand s-au anuntat datele pentru turneul noului album Rammstein din 2009. Multe locatii imi faceau cu ochii. Paris, Berlin, Praga sau oricare alt oras pe care nu il mai vazusem pana acum. Insa cum bugetul imi este calculat la sange anul acesta, am hotarat sa imbin utilul cu placutul. Iara Barcelona ca poate de data aceasta reusesc sa imi iau si diploma de la Master. Zilele au trecut si data de 12 iunie se apropia. Data in care se puneau in vanzare oficial biletele. Gasit situl ce vinde biletele in Spania, inscris la toate newsleteller-ele posibile si avertizarile de pe site. Nu imi mai ramanea decat sa astept.

ora 1 noapte in seara de 12 iunie. Brusc mi-am dat seama ca a venit ziua. Dau sa intru pe site sa verific pretul biletelor..next..next..page not found. Deja situl era suprasolicitat.Un anunt de pe site spunea ca la ora 10 va incepe vanzarea. Deci a doua zi nu trebuia sa intarzii la birou. Intarziere ce era cat pe ce sa se produca deoarece fu prima data de cand lucrez cand am uitat sa imi pun alarma sa sune. Noroc cu ceasul biologic. Dimineata mi-am dat seama insa ca ora 10 e ora 11 la noi. Site-ul dadea aceeasi eroare si dimineata. Deja ma vedeam plangand cum ca nu am reusit sa procur biletul mult dorit.

10.37 Intru sa mai verific incao data. Aspteptarea e lunga..Insa supriza..site-ul merge si chiar se pot cumpara bilete!! Inainte de ora 11 chiar. Pas cu pas si grijuliu ca sa nu gresesc ceva reusesc sa ajung si la ultimul pas. Next..next..am bilet!!!!
Fain a fost dupa pe twitter urmarirea fanilor Rammstein ce isi procurau unul cate unul biletul mult dorit de parca ar fi castigat toti la lotto. Persoane ce nu au inchis un ochi toata noaptea in aspteptarea orei magice, persoane ce au dormint in fata laptopului in sacul de dormit si multe alte istorisiri in limita celor 140 de caractere.
Germania fu sold out din pre-sale. Austria in 5 minute. Olanda si Belgia in 30 de minute. Luxemburg pana la sfarsitul zilei iara urmatoarele orase, probabil, in cateva zile.
Deja am inceput sa numar.

Vechi si Nou

Un oras se poate schimba de la o zi la alta daramite intr-o luna. Vama se schimba de la o zi la alta. Insa odata cu ea si noi. Fata de 1 mai totul a fost diferit. Deci se pare ca totul tine de anturaj. Insa ce s-a schimbat:

• Nu exista doar pista pentru viitoarele corporatiste ce o sa merga pe acolo ci si a doua pista pentru viitorii corporatisti ce se vor plimba cu biciclete sau rolele pana in Bulgaria.

• Intre cele 2 piste exista acum pomi. Sambata erau. Luni nu mai stiu cati mai erau.

• Cutitarii umbla un grupuri dupa miezul noptii.

• Hamsiile sunt din ce in ce mai naspa. Si mai scumpe.

• Jezlonguri si umbrelute. Ma intreb ce o sa urmeze.
  

• Nu te pune la tranta cu Bibanul. Te va pune la pamant mai tot timpul.

• Sincronizare : " One way or another I gonna get you " - o blondina - miscarea buzelor.

• Compliment despre modul cum dansezi cu partnera de dans. Sau se referea doar la ea?!

• E placut sa dansez pe mese. In deosebi dimineata dimineata.

• Libera exprimare.

• Fotbal jucat pe un teren minat. O doppieta.

• Expirat rules!!

• Ursus e chiar naspa. Sau era oare de la prea multa bere?

• Hanoracul purtat pe munte saptamana trecuta deja a intrat in legenda. Cam jumatate de Vama stia povestea.

• Rasaritul in Vama. 2 zile consecutiv.

• Kiki a fost la semi-inaltime. Inaltimea cui?
  

Over 26

Cand am implinit aceasta varsta mirifica nu mi-am dat seama imediat de un lucru. Ca am trecut in alta categorie de varsta. Nu categorie "ultimul drum".
Cea cuprinsa intre 26-35 de ani. Nu stiu cat de des luati parte la diferite sondaje de marketing dar va pot spune cu siguranta ca asa este. Ce inseamna lucrul acesta? Ca am trecut de la categoria copil/adolescent la categorie adult/responsabil? Asta in termeni de marketing bineinteles ca in termeni reali nici pe departe. Eu responsabil? Inca ma mir ca Pustiulica este in viata. Sunt extrem de superficial si nu prea reusesc sa scap. Si din cauza superficialitatii mele ma urasc pe zi ce trece putin cate putin. Altii la varsta mea au deja masini, copilasi si case.
Sincer bravo lor. Eu vreau doar sa imi traiesc viata asa cum vreau eu. Fara tipare si fara reguli. In stilul meu.
Cum spuneam...viitoarele mele raspunsuri probabil vor fi luate mai in serios si se vor face strategiile de marketing pe baza lor. Jajajajaja.
Si un sfat legat de marketing. Probabil ca sunteti un pic agasati de copilasii de la Unirii ce vin inspre voi sa va ia la intrebari. Daca spuneti ca lucrati in Marketing o sa va zambeasca si o sa va lase in pase. Merge sigur. Mereu scap. Doar lucrez in Marketing.

Schimbare

Poate ar trebui sa imi schimb denumirea blogului din "The Simplicity of LiFe" in " Un post pe saptamana. Nu stiu de ce nu am nici cea mai mica stare de a scrie. Subiecte sunt dar chef nu prea. Doar duminica. Dar cum duminica asta o sa fiu in Vama sper sa am ceva chef maine sa mai produc ceva.

Cuca

Deja incepusem sa ma pun cat de putin la punct pregatirea fizica pentru iesirea din acest weekend de pe munte. Doar o data am reusit sa alerg dar mai bine decat deloc nu? Punctul de intalnire pentru inceperea micii escapade fu Eroilor. Cu o mica intarziere de 10 minute am purces la drum. Intarzierea s-a datorat lui Ovidiu, sau mai bine spus din cauza mea, zicandu-i ca locul de intalnire e Parcul Operei. Nimic voit insa. Ploaia ne-a insotit tot timpul si speram sa nu avem parte de prea multa ploaie pe munte. Putini rataciti prin Pitesti am inceput saga intrebarilor pe strada despre directia corecta spre Campulung Muscel. O doamna extrem de binevoitoare incepe sa ne explice directa corecta dar nu stia absolut deloc insa continua sa vorbeasca si sa ne dea sfaturi. Unul din cel mai bun sfat a fost sa urmarim semnele ca o sa ne descurcam.
Am ajuns in Campulung dar nici urma de indicator spre Leresti-Voina. Chiar daca era ora 8 nici tipenie de om pe strada. Un adevarat oras fantoma. Prima persoana primul raspuns : O luati nici la dreapta nici la stanga. Era putin turmentat. A doua persoana - acelasi raspuns : Nici la dreapta nici la stanga. Astia nu au cuvantul inainte in vocabular? A 3 persoana. Oprim intr-o statie de autobuz unde o femenie vorbea la telefon. O intrebam..spre Leresti..Da din cap ca nu. Dar noi vroiam doar sa stim directia nu sa te luam la Leresti!! Deja la a 4 persoana stim deja raspunsul. Nici la dreapta nici la stanga.
Pe la 11 furam la cabana. Dupa nici 50 de minute de mers pe un drum forestier incercand sa ocolim micile balti formate am ajuns la Cuca. Dupa cantonamentul facut cu scoala de iarna de la Christin nu mai fusesem la Cuca. Cabana insa neschimbata. La fel de intima si de linistita.
Dupa experienta de la Malaiesti unde rucsacul meu cantarea peste 10 kg si jumatate din lucrurile luate au fost inutile de data aceasta am ales sa fiu light. Chiar foarte light. Intr-un mic rucsac de tur mi-a incaput tot..de la sac de dormit,mancare si ceva haine. Ce mai...parca plecam la o excursie in Sinaia. Traseul de a doua zi urma sa ne duca pana pe Vf Papusa dupa care pe creasta pana la refugiul Iezier. Un traseu de aproximativ 10-11 ore. La ora 7 eram in picioare iar la 8 pe traseu. Ploaia inca nu isi facuse aparitia in urcarea prin padure lipsita de probleme. Dupa primii pasi pe golul alpin ceata incepu incet incet sa ne inconjoare. Si lapovita sa se transforme intr-o ninsoare veritabila. Iar eu eram imbracat ca la Sinaia. Cu un tricou cu maneca scurta si cu un hanorac extrem de subtire. Ca de obicei superficialitatea din mine a invins din nou.
Vizibilitatea ajunsese la nici 5 metri iar marcajul era imposibil de gasit. Dupa vreo 40 de minute de incercare de gasit un bat ne-am decis sa pornim inspre Cuca. Insa in urma noastra, grupul cu care ne intalniseram la Cuca, ne ajunsesera si am facut jonctiunea cu ei. Insa vantul si ceata nu dadeau semne ca ne-ar fi lasat in pace si o parte din grup a decis sa nu mai continuam spre Cuca. Deja nu prea imi mai simteam picioarele ca in ghetele mele era deja un mic lac glaciar iar lipsa unui echipament de iarna...Coborarea prin padure fu extrem de placuta. Ploaia se instalase de multicel iar traseul era mai ud decat la urcare. Asa ca a urmat o coborare indeosebi pe fund, insa doar de 3 ori. Noroc ca pe ultima parte un bat mi s-a lipit de mana ca altfel ajungeam extrem de negru jos. Plin de noroi adica.
Vorbele cabanierul fura doua: Daca muntele nu te vrea, nu te duce si catre colegii mei de drumetie: Cand l-am vazut plecand la drum cu voi am crezut ca e dusman cu voi:).

Poze putine ca imi ingheta mana pe platou.

Porecle

Fiecare persoana se capata de-a lungul vietii sale cu cate o porecla. Eu dupa cum bine stiti sunt mai special asa ca am nu una si extrem de multe. Sa incepem.

Prima porecla a venit de la fratele meu care mic fiind nu reusea sa imi putea pronunta numele cei drept extrem de greu. Si a iesit o porecla. Secreta. Ce mai..la fel de bine pazita la fel ca si Sfantul Graal. Nu glumesc. Extrem de putina lume stie aceasta porecla si oricine are curajul de a o spune in public..nu vreti sa stiti ce soarta o sa aibe. A urma verisorul care de indata ce mi-a vazut dintii de vampir..si Vampiru am ramas in mintea lui.
In liceu am capatat prima porecla. Ursu. Nu eram chiar asa de gras ca un urs ci mai mult mergeam ca un mic ursulet.
Si a venit si facultate. O zi frumoasa de toamna tarzie. Sau primavara. Nu mai tin minte. Dar tin minte ca era frumoasa. Cursul era extrem de plictisior si ma jucam cu stambila in forma de pisicuta. Kitty pe numele ei in engleza. Nu stiu ce mi-a venit si in loc de Kitty i-am zis draciei KIKI. Atat a trebuit sa auda Manu ca si a inceput sa scrie acest nume pe cursurile mele acest nume si mesajul Tu esti Kiki. Numele suna dragut dar ceea ce a urmat intrece orice imaginatie. Nu vorbim de toate numele iesite in aceasta porecla..de la Kika,Kikanu,Kikos si etc si la ce inseamna de fapt porecla. In alte limbi.
Dupa cateva luni la un curs de spaniola un colega ma striga cu Kiki. Profesorul incepe sa rada si nimeni nu stia de ce. Nu facusem nimic rau. Se uita inca cu zambetul pe buze la mine si ma intreba. Da sti ce insemna in spaniola? Eu mai degraba temator decat curios ii raspund ca nu. KIKI in spaniola insemna a te fute. Great!! Insa asta nu e totul. Zilele trecut la o petrecere aflu ce inseamna si in franceza.PULA! Great din nou. Sincer imi e frica sa mai intreb in vreo alta limba ce inseamna..sincer. Deci Manu daca citesti aceste randuri iti dai seama ce o sa patesti cand o sa ajung la Londra!!
Insa nu a fost sigura porecla din facultate..au fost pe rand JustIN, Soraan si alte vreo 2 care imi scapa. La un moment dat ma intoarceam la orice strigatura. Numai cand ma striga cineva Sorin nu prea reactionam.
Primul job mi-a adus si alta porecla. Eram cel mai nou in firma dar eram oarecum cel mai invarsta printre colegii mei de munca. Asta nu a impiedicat pe nimeni ca sa ma numeasca Pustiu.

Palatul Parlamentului

Sunt in Bucuresti de prin 2001. Cu o mica pauza de aproape un an fac 8 ani. Insa pana acum doua zile nu am avut intentia dar nici macar dorinta de a vizita obiectivul turistic cel mai mediatizat din Bucuresti, Palatul Parlementului pe numele lui. Tin minte din perioada de incoming ca nu era tur facut fara acest obiectiv. Si chiar daca nu il vazusem il recomandam mai departe. Duminica am decis in sfarsit sa il vizitez. Ma asteptam sa ma dezamageasca. Sincer chiar mi-a placut. Nu impresionat. Doar placut. Turul de aproximativ 60 de minute a fost dragutel. Dar mai draguta fu ghida. Ce i-a lipsit turului a fost dinamismul. Sincer vezi doar sali si iar sali. Cu un pic de imaginatie iese ceva mult mai fain. Turistii straini ( ca am nimerit la un tur in limba engleza) mai aveau putin si cascau. Cei drept erau mosi si probabil le era somn.
Altceva vreau sa mentionez. Si aci mi-am adus aminte de o colega catalana ce traia de vreo 20 de ani in Barcelona dar nu vazuse Sagrada Familia. Mi se pare ca nici pe exterior. O fi avut si ea dreptate. Ce sa vezi la o asemenea monstruozitate?!!. Privim diferit orasul in care traim. Fie ca se numeste Barcelona sau Bucuresti. Trecem zi de zi pe langa cladiri si muzee si nu le bagam in seama deloc. In timp ce turistii fac coada sa intre la ele. Ajunsesem sa privesc Barcelona ca un oras normal plin de englezoi ce se pisa pe Gaudi de prea multa bere ce beau.
Asta insemana ca privim cu superficialitate orasul in care traim?! Sau nu mai avem timp il descoperim asa cum fac turistii.? Eu unul recunosc sa sunt superficial.
Urmatorul obiectiv e Muzeul Satului ca si pe ala ma chinui sa il vad de 8 ani. Si noroc cu excursiile de zi din Focsani din scoala primara ca si acu erau pe lista Antipa si Muzeul de Istorie.

Din pacate nu am multe poze ca totusi sa dau 30 de Ron sa fac poze...cu bani astea beau 7 beri.

Plop

A inceput. Sezonul lor. Al plopilor.or. Norocul e la fiecare pas. Dai sa prinzi fiecare puf in speranta ca te va lovi norocul. Cand de fapt ai sanse mai mare sa te loveasca intre timp o masina. Sau cel putin asa ni se spunea cand eram mici. Ca daca prindem un puf si il puneam la piept aveam parte de norocc
Eu unul nu. Eram sa mor din cauza " norocului meu". Pe o vreme torida de mai, Pustiu, pe vremea aceea pusti si la propiu, incerca sa termine proba de rezistenta de la scoala primara. Incerca e bine spus. Pe vremea aceea, in clasa a 4-a, eram asa mai grasut. Dolofan. Plinut. Puteti sa imi spuneti cum vreti. Si tot de atunci imi placea sa fiu singuratic. Pe traseul de alergare. Ca ramanem ultimul si singur dupa primii 200 de metri. Si in incercarea meau nebuneasca de a termina in timp ultil, ca nu de alta dar mai trebuia sa ajung si acasa pana cand se insera, era sa imi dau duhul. De abia respiram..eram pe ultimii metri si cand deodata norocul meu..imi intra in gura. Atat mi-a fost..dupa ce eram mai rosu ca un rac la fata..acu dupa ce am inghitit norocul chiar nu vreti sa stiti cum aratam. Nu stiu cum mi-am revenit pana la urma dar a trecut ceva timp pana cand am putut respira normal.
Si totusi de ce se planteaza plopi in oras? Nu e mai bine cate un nuc ceva ca macar mai si mananci ceva prin toamna.

Ghicitoare

Urasc urasc urasc cand suna cineva iar dupa un Buna din partea ta urmeaza:

"Stii cu cine vorbesti?!

1. Daca as fi stiut probabil ti-as fi inchis telefonul in nas.

2. Nu e politicos sa nu te prezinti.

3. In special eu pierd timp si neuroni incercand sa aflu cine e idioata de la celalat capat.

4. Nu imi plac ghicitorile. Mai bine spus nu prea ma pricep la ele.

5. Atata timp cat nu am numarul tau de telefon in memorie inseamna ca e prima si ultima data cand mai vorbim.

Vama

Veche niciodata nu o sa isi piarda spiritul. Inocenta siia pierdut-o de mult. Vama inseamna libertate, cort, hamsi, iluzii, cafea cu Rom, dansuri pe plaja, incalzire pe plaja, focuri, plimbari, fumuri, bautara, lipsa limitelor, siesta pe plaja, corturi pe plaja, rockeri, punkeri, muzica buna, destrabalare, puritate, sacuri de dormit extra, briza marii, rasarit pe plaja, oboseala, bucurie, clatite, pavele, mare, delfini, regrete, pasiuni, memorii si speranta.

2%

Se apropie termenul limita de a ne hotara cui dam cei 2% de pe anul trecut. Unii dintre voi poate v-ati hotarat cui sa dati. Castigatorul va fi probabil Smurd, asa ca nu vad rostul de a-i da lor. Nici de a da la catelusi, pisicute, porcisori ( btw gripa porcina m-a dezamagit crunt ) sau orice alte lighioaie pe moarte si fara niciun viitor nu are rost.
Chiar daca am doar o luna muncita anul trecut, cei 2% ai mei se vor duce catre Enjoy Your Future, un ONG ce isi propune multe, indeosebi a ajuta. Mai multe detalii despre aceasta organizatie puteti gasi pe situl lor iar cei 2 % oricand poti fi donati in contul lor pana pe 16 mai.

Rammstein on Tour!!!

Seara se anunta linistita. Deja pregateam postul despre Vama Veche dar intai am zis sa imi citesc chestiile din Reader. Ajung la Rammstein-News si Tour Dates. Respiratie mi s-a oprit pentru moment. Citeam oras cu oras sa vad daca este si Romania. Din pacate nu..dar ce mai conteaza Rammstein o sa fie din nou in turneu!! Nici nu ma mai poate intrista in seara asta. De mult nu am mai fost atat de fericit.
Inca nu m-am decis in ce locatie o sa ii vad. Probabil Viena, Praga sau Barcelona. Ultima varianta este si cea mai viabila deoarece asa o sa imi iau si diploma. Ce conteaza ca nu mai am zile de concediu de luat, ca banii pe datorie se tot aduna!! Sa cante Rammstein!!!!

Datele si locatiile momentan confirmate http://www.rammstein.com/Tour.html

Vesti bune

Acest post nu este un pamflet.

In sfarsit avem parte de vesti ceva mai bune. Inca nu am avut parte de cutremurul cel mare ca sa mai scapam de ceva mitocani si tarani din Bucuresti ci avem parte de ceva mai fain. Pandemie de gripa porcina.

Timpurile in care traim sunt de tot rahatul. Scuzati. Oamenii sunt de tot rahatul. Si vorbim de oamenii de pe intreaga planeta. De mii de ani doar ucidem. Oameni si iarasi oameni. In numele credintei, in numele lui Dumnezeu, in numele unor idei fixe, in numele a ce vreti voi. Distrugem tot ce este in jurul nostru. Consumam si nu producem nimic. Ne credem singuri pe aceste pamanturi si acest lucru ne da cica dreptul de a face orice. Suntem increzuti, lasi, idioti, complexati, ridicoli, indolenti si lista poate continua.

Suntem interesati doar de bani si sex. Si apoi inselam cu prima persoana care ne iese in cale. Mincinosi. Cica asa se numeste evolutie. Daca Darwin ar fi scris "Evolutia speciilor" in secolul 21 probabil ar fi ajuns sa scrie " Involutia speciilor".

Din 40 in 40 de ani cate un virus mai face curat printre noi. Gripa spaniola din 1918 a ucis doar 50 de milioane ( maxim 100 de milioane ) . Procentul de mortalitatea a fost de doar 2,5%. Si nu vorbim de intreaga populatie la data respectiva ci din totalul celor infestati. In acele vremuri din Nordul Spaniei pana in sudul aceleasi tari faceai cam 2-3 saptamani. Acum din Spania pana in Mexic se ajunge in doar 8 ore. Si virusul s-a deplasat destul de incet intre continente. Sa zicem ca in 1918 am fost norocosi. Insa ulciorul nu se duce de multe ori la apa.

Sa zicem ca procentul de mortalitate in cazul gripei porcine o sa fie cam tot pe acolo intre 2,5- 5%. Suntem peste 6 miliarde momentan . La o mica stranutare am ajunge dintr-un foc 300 milioane de morti. Totusi destul de putin la cate rele am facut pana acu si cate o sa mai facem. Insa gripa spaniola din 1918 chiar daca a ajuns si in zonele sarace si Africa sau Asia nu a facut la fel de multe victime ca in Europa sau America. A ajuns insa in India unde a facut dintr-o singura stranutare 12 milioane de morti. Si cum in 1918 nu existau avioane care sa ne transporte rapid de la un loc catre altul, logic ca nu s-a extins atat de mult si de rapid.

Din fericire traim in secolul 21. Asa ca odata ajunsa boala in tarile sarace numarul deceselor o sa fie dublu. Si nici nu punem la socoteala diversele mutatii ale virusului sau "imperecheri" cu alti virusei draguti. Deci vorbim de 600 de milioane de decese. Tot putin. Si trebuie sa tinem cont ca un eventul vaccin o sa dureze pana la 6 luni ca sa fie facut.

Eu zic sa o fie cam 2 miliarde de decese. De unde restul de 1,2 de miliarde? Simplu..un singur cuvant ANARHIE. Nimeni nu mai produce nimic- de parca am facut ceva util timp de sute de ani - asa ca nimeni nu va mai avea nimic de consumat : manacare,apa potabila si medicamente. Asa ca vom ajunge sa ne ucidem intre noi. Cum zicea..nu virusul o sa ucida mai mult ci tot noi o sa ne ucidem intre noi.

Viitorul suna bine nu? E fain sa traiesti istorie.

Despre cutremure

Ce poate fi mai gingas si placut decat un cutremur? In afara de o bere nefiltrata cam mai nimic. Nu inteleg de ce suntem o natie de speriati. La cea mai mica zgaltiala suntem cacati pe noi.
Nacut si crescut in Focsani, unde cutremurele se nasc mai usor ca printr-o cezariana, niciodata nu mi-a fost frica de acest fenomen natural si inevitabil pentru zona respectiva. Sigur fiind o zona seismica am fost invatati de mici cum sa ne protejam in caz de The BIG One. Prima regula este si cea mai grea de facut. Sa stai pe loc. Ca oricum indiferent la ce etaj va aflati sansele de a muri cresc cu fiecare pas facut.
In al doilea rand trebuie sa va ascundeti sub o masa ceva ca sa va protejati de ceea ce ar putea sa cada de sus.
Daca locuiti la bloc trebuie sa stiti din prima zi in care v-ati mutat in apartament unde este grinda cea mai rezistenta. Ducandu-va sub aceasta grinda in timpul unui cutremur e posibil sa fie lucrul cel mai inteligent facut de voi in viata aceasta.
5.3? Cutremur mare? Eu i-am dat 5.5 in timp ce se zgaltaia. Inca 0.2 grade si il nimeream. Ce e mai putin de 6 grade nici nu merita osteneala de a te ridica din pat. La ultimul cutremur maricel din Focsani m-am intors pe partea cealata. Cine la pus sa se intample duminica dimineata?! Imi stricase somnul de frumusete.
Peste 6 grade pe scare Richter cutremurele incep sa devina interesante si extrem de placute pentru fundulet. Dar nu asa de palpitant.
La 7 poate incepe sa imi tresara inima un picut. Da sper sa am popcornul facut si cutia de bere langa mine sa asist la un adevarat show.
Noo acu sper sa nu ratez unul de 8 ca asta inseamna ca am trait degeaba..e fain sa traiesti istoria..

Lacrimi

Instiintare de la Posta Romana zilele trecute cum ca am ceva de ridicat. Imi scotocesc putin creierasul obosit sa imi dau seama daca am comandat ceva in ultima vreme. Se pare ca nu.. Totusi asa de mult nu am baut imi zic incat sa nu imi aduc aminte. Seara deja plicul era acasa ca se pare ca la Posta Romana poti ridica ceva fara ce nu iti apartine fara buletinul titularului.
Plic de la BRD. Prima mea pensie privata!! Aproape imi dadea lacrimile. De emotie, de bucurie, de nesomn. Parca a durat o vesnicie pana cand am reusit sa deschid plicul. Eu am o probleme cu lucrurile usoare de facut.. nu prea imi reusesc. Emotia deja atinsese cote inimaginabile. Ochii imi alunecau bucurosi si umezi in acelasi timp spre foaia care imi tremura in mana. De la atata bere cred..
Caut cifrele..datele sunt doar de pe 2008. Doar decembrie e trecum..hmm..da acu imi amintesc ca tot anul trecut am frecat menta prin Barcelona..ce bine o fu..Ma uit la cifre..or fi uitat vreun 0 zic? 20 Ron!! Super!! Viitorul suna excelent..dar nu pentru mine si nici macar pentru nepotii mei. Acu ma tot intreb..ce sa imi iau din prima pensie? Un mic ajutor este de apreciat.

Avantaj

De a fi insurat/maritata. De Paste sau orice sarbatoare: dai un SMS impreuna cu cel cu care esti prizonier pe viata. Nu cate unul fiecare. Deci cheltuieli mai putine la sfarsitul lunii. Cred ca e singurul avantaj intr-o casatorie:).

Loser

Me me me me.In seara aceasta doar despre un aspect. Mi-am luat role acu 3 ani de zile cu dorinta de a reusi sa merg. Dar de unde a pornit dorinta arzatoare. Dupa petrecerea de absolvire de la Brasov din clasa a 12-a in parcul din oras se inchiriau role. Zis si facut. Jumatate de ora cu rolele parea o nimica toate. Bineinteles nicinu mi le-am pus bine in picioare ca am si cazut. Din cele 30 de minute, 25 le-am petrecut incercand sa ma ridic de jos iar cele 5 pe iarba incercand sa ma pun din nou pe picioare. In momentele in care eram la pamant, cum ziceam in majoritatea timpului, o fetita de 2 anisori a aruncat un mic zambet catre mine. Zambet in traducere : Uite ca eu pot sa merg foarte bine iar tu deloc.Sucker!!! Nu pot sa uit privirea trufasa a fetitei niciodata.
Au trecut anii, am terminat facultatea si tot nu am reusit sa imi cumpar role da nici sa invat sa merg.
Privirea fetitei m-a urmarit toata facultatea si unica solutie ca sa scap era sa imi cumpar role si sa invat sa merg pe ele. Zis si facut. Logic probez rolele la magazin si logic era cat pe ce sa pic. Dar am zis ca era din cauza cimentului alunecos nu din cauza mea.
Primele profesoare au fost Roxy si Irina care au incercat sa ma tina pe linia de plutire si sa nu imi rup coloana. Dupa aproximativ o ora si 6-7 cazaturi ,in deosebi ultima in care nu mai era mult si imi zbrobeam clavicula am renuntat.
Nu pentru mult timp. Luiza a incercat si ea sa ma ajute sa trec peste socul primelor cazaturi. Insa dupa nici 10 minute a venit iar o cazaturi de s-au oprit toate ratustele din parc sa se uite la mine.
Intre timp am plecat pe meleaguri catalane si rolele au ramas frumusel singure. Cum iarna a trecut am zis sa le mai dau o sansa. Gabi fu ultima profesoara. Insa nici dupa 10 minute de mers- de reninut ca mers la mine pe role a insemnat stat in picioare si facut curaj sa fac pas cu pas, o cazatura destul de urata a facut ca relatia mea cu rolele sa se incheie la fel de repede la fel cum a inceput. Asa ca am decis sa imi vand rolele. Si mereu imi pun intrebare la fiecare cazatura luata..de ce nu mi-am luat bicicleta!?!
Si da m-a facut o fetita de 2 anisori. Recunosc.

Angajez profesoara

Mi-am luat role cred ca acum 3-4 ani de zile si dupa ce am dat o gramada de bani pe ele nu am reusit decat sa ma dau de 2 ori. Si sa cad de vreo 10-12 ori. Insa anul acesta am decis sa le mai dau o sansa inainte de a le scoate la vanzare.

Descrierea postului:

- Invatat persoana a se da cu role ( persoana cu doua picioare stangi si extrem de stangace dar extrem de docila ) .
- Cunoasterea in detaliu a tehnicilor de dat cu role.
- Pregatirea rolelor ( curatare si ajutor dat la incaltat) .
- Mentinerea echilibrului cursantului.
- Gasirea de locatii pentru antrenament.
- Deplasari in parc indiferent de vreme
- Durata: 3 zile/saptamana timp de o luna.

Cerinte:

Inaltime: 1,80,roscata
Extrem de rabdatoare
Experineta de minim 3 ani in dat cu rolele se considera avantaj.


Abilitati:

- Cunostinte medii de prim ajutor.
- Forta in maini.
- Abilitati de prindere a persoanei in cadere libera.
- Rabdatoare.
- Extrem de rabdatoare.
- Capabila de a lucra eficient in situatii de stres si de a lua-o mereu de la capat.
- Prezenta placuta.

Oferta (bonusuri, beneficii):

- Plata in natura.
- Pentru fiecare cazatura se ofera o bere rece.
- Recompensa daca invatatelul nu ajunge la spital.

Rog CV cu poza. Doar candidatele capabile vor fi selectionate si ulterior programate la un interviu/proba practica. Rog seriozitate.

Cei 4 muschetari

Cei 4 muschetari


S-au mai bine spus 3 plus incao persona ce tot incerca sa ii prinda din urma. Sper ca v-ati prins ca e vorba de mine. Urmatoare povestioara relateaza un picut iesirea din acest weekend in Bucegi.

6.13

La aceasta ora extrem de inumana pleaca primul personal din Gara de Nord catre Valea Prahovei. Iar daca asta e ora de plecare nu cred ca vreti sa experimentati ora de sculare. Dupa 3 saptamani de iesiri seara de seara oboseala s-a acumulat dar am zis ca un munte pe munte nu trebuie ratat. Dupa nici 4 ore de somn la 4.55 fusei in picioare. De fapt prima data la 2.15 cand ma uitam la ceas intrebandu-ma ce ora este, ce zi, ce an si de ce ma uit la ceas. Noroc ca am adormit..
Am crezut ca 30 de minute imi vor fi de ajuns sa ma pregatesc. 30 de minute doar pentru a manca si a ma spala pe dinti. Nu prea au fost. Bagajul fusese facut pe graba in seara de vineri pe la 12 noaptea. Insa revenim la ce probleme mi-a facut rucsacul.
Spre marea mea mirare la ora 5 si un picut sambata, chiar este lume pe strada si metroul destul de plin.hmmm
Nu am mai trecut prin Gara de Nord de vreo 4-5 ani cred si am ramas un pic socat sa aflu ca nu mai trebuie sa platesti ca sa intri in zona de peron.


Si am plecat. Nu inainte de a face un tur al trenului de vreo 3-4 ori de la un capat la altul in incercarea de a gasi 4 locuri in acelasi compartiment, Pana la urma nu am gasit si am stat 2 cu 2. Trenul de dimineata este plin de persoane ce pleaca pe munte. Pe munte am zis nu la munte. Ca aia pleaca ori cu Inter-City ori cu BMW-uri. Rucsacuri peste rucsacari, pioleti, parazapezi multa voie buna..voie buna. Incercarea mea de a dormi inainte de intra direct pe traseu s-a terminat in momentul in care am ales compartimentul. Inca 4 persoane ce urmau sa se duca in Piatra Craiului aveam chef de vorba, Ce a fost fain ca am aflat ca unul dintre ei facuse Scoala de Iarna numarul 9 din Christina, iar eu si Mircios fusesem in scoala 13 si am dicutat un picut despre ghizii de acolo.




Traseul

Obosit si inca fara vlaga am pornit spre Cabana Malaiesti via Gura Diham-Cabana Diham un traseu de aproximatin 5-6 ore. Si aci revenim la bagaj. Mi-am pus in ruscac cam tot ce aveam nevoie mai putin lucrurile de care avem neapara nevoie. Asa ca geaca de iarna,pantalonii de iarna, prosopul si multe chestii fura inutile in rucsacul meu. Care cantarea emorm. Lucru de care mi-am dat seamana mult prea tarziu. Prima parte a traseului a fost destul de usoara pana la Cabana Diham dar prima pante si cu rucsacul de 2 tone m-au terminat. Cu putin timp inainte de a ajunge la Diham am crezut ca excursia mea s-a sfarsit acolo. Un pic pas stramb spre zapada si un carcel a facut ca gamba stanga sa fie umflata mai ceva ca un coi de taur. M-am ridicat destul de greu insa durerea persista. Din fericire durerea a trecut destul de repede si am continuat sa merg cat de cat normal. Tot din acel moment Mircios mi-a preluat tona de rucsac. Ca astfel nici acu nu mai eram acasa. Coborarea e mereu faina dar ce cobori intr-o zi a doua zi trebuie urcat. Iar dupa o coborare vine si o urcare pe masura. Traseul nu a fost greu dar destul de solicitant. Cele peste 50 de beri baute in ultimele saptamani si-au pus serios amprenta. Si am inceput sa urcam. Sa tot urcam. Si pe masura ce inaintam si fortele noastre scadeau considerabil. Pauzele erau bineinteles din 10 in 1o minute. Doar peisaul te mai facea sa uiti de oboseala Indicatoarele cu 1h, 30h si 15 minute pana la destinatie mai mult te induceau in eroare si in acelasi timp iti dadeau o speranta ca finalul e aproape. 1h fu 2 ore, 30 minute fu 1 ora iar ultimele 15 minute fura mai ceva ca Golgota. Noroc cu o Laura. Care ne-a mai dat ceva forte. De ciocolata vorbit. Si intr-un final dupa 5 ore jumatate am ajuns la cabanuta. Peisajul din jurul cabanei a facut ca traseul sa merite.




Seara a continuat cu muzica buna la chitara,bere Timisoreana excelenta si partide de whist.
Caldura in cabana a tinut doar pana spre dimineata cand se facuse destul de frigut in camera. Din fericire sacul de dormit si-a facut datoria.
Coborarea parea destul de usoara dar tot din cauza rucsacului am cazut de vreo 3 ori pe traseul pana cand Mircios mi-a sarit in ajutor.
Coborarea a fost pe atat de scurt dar dubla solicitanta pentru genunchiul, picioarele si spatele meu.

Noroc ca traim in Romania ca atfel pierdeam trenul. Personalul din Busteni catre Bucuresti e la 15.38. Dupa o mica pauza de nevoie la Gura Diham am pornit la trap inspre gara. Trap e putin spus. Pe la 15.38 eram la 600 de metri pana la gara si deja ne gandeam la urmatorul tren. Din fericire a avut intarziere!! Si la un minut dupa ce am ajuns in gara a venit si trenul.
As scrie mai mult dar sunt extrem de mort de oboseala, ma doare fiecare coltisor din corpul meu, de abia merg si sincer chiar nu stiu cum o sa ajung maine la birou. Si logic liftul nu mergea si a trebuit sa urc pana la etajul 8, logic cu rucsacul in spate.

Pozele ca de obicei aci pe Picasa.


Multumiri profunde:

Mircios pentru ajutorul acordat in cararea rucsacului ca daca nu erau tu de abia acu ajungeam si eu in Busteni.