31 August 2009

Nimic

30 August 2009

Legea lui Murphy

Cred ca Murphy asta, inainte de a-si scrie legile, a venit mai intai prin tarisoara noastra si s-a inspirat de aci. Astfel nu imi pot dat seama cum s-au petrecut urmatoarele evenimente saptamana aceasta.

Am ora fixa de sculare si asa reusesc sa apuc metroul care trebuie si sa ajuns in timp la birou. Mereu prind acelasi metrou. Luni nu fu exceptie. Insa intarziat la munca. Marti la fel. Zic hai sa ma scol mai devreme. Fac acest lucru cu greu insa dar tot in intarziere. Joi si mai devreme. Prin chiar un metrou mult mai inaintat. Surpriza insa. Ajung mult mai tarziu decat o facusem zilele trecute.

Vineri insa ma scol mai tarziu si prind metroul mult mai tarziu decat in zilele precedente. Surpriza insa. Am ajuns chiar la timp la birou. Acu nu stiu de ce Metrorex se joaca cu nervisorii nostri de cand cu schimbarea asta cu Grigorescu si Eroilor.

Stiam inainte ca fac 20-24 minute maximum. Acu am ajuns sa fac si 45-50 de minute intre Titan si Eroilor. Cand facem " naveta" in ultima parte a sederii mele in Barcelona, intre Callela si Barcelona faceam 55 minute. Iar distanta este de vreo 55 de km. Nu mai comentez nimic. O las pe voi sa o faceti.

28 August 2009

retezat

in Retezat cum spunea copywriterul de Stefan:D. De fiecare data cand urc pe munte ma intreb cine a inventat urcatul pe munte si mai ales de ce? Multa energie consumata insa cei drept cu folos. Iesirea din Retezat era programata de mai multicel si pana la urma am nimerit intr-un weekend perfect din punct de vedere al vremii.
Cu bagajul de data aceasta cat de cat bine facut am purces spre mult prea mentionatul munte. Insa drumul nu fu chiar fara peripetii. Nu stiu cum a facut dar de la Ramnicu Valcea , chiar daca am urmat indicatorul de Tg-Jiu, tot inaintam inspre Caracal si Craiova. Dupa o ocolire de vreo 60 de km prin satele din Oltenia, treacand printr-o padure ce arata cam ca in filmele lui King ,intalnind doar 3-4 masini si drumuri fara indicatoare, pana la urma am reusit dupa ce in prealabim am intrebat localnicii zonei directia buna, sa ajungem din nou la drumul cel bun.
Cum am plecat la inserat este logic sa ajungem la rasarit nu? Din Hateg pana in Poiana Pelegii este drum forestier. Pe unele portiuni chiar putin practicabil si se merge extrem de incep. Asa ca dupa mai bine de 9 ore s-a decis sa ne oprim la prima poiana pentru un somn. Am ocupat locul de pe bacheta din spate, in timp de Mircea si Ovidiu au decis sa doarma afara. Inautru fu la fel de frigut ca afara si in plus loc de intins picioarele ioc. Asa ca au urmat 3-4 ore de somn cu ceva pauze.




Prima zi a descurs fara mari probleme. Urcarea pana la Lacul Bucura fu scurta dar destul de intensa. Rucsacul nu prea grea a fost fi putut carat fara prea mari probleme. Scopul excursiei de pe Retezat fu sa ne odihnim cat mai mult asa ca prima zi a constat doar de o mica urca pana intr-o sa ca sa dam un telefon. Seara mare branza nu ai ce face prin zona in afara de a dormit sau a sta la povesti in fata cortului. Nu prea faceam fara discutiei filozofice propusa de Mircios asa ca la ora 9 eram deja in sac si in cort gata de somn. Cred ca stiam ce o sa ma astepte a doua zi.

Incet incet am inceput sa urcam inspre zona Parcului National Retezat. Lac dupa lac, priveliste minunata dupa priveliste minunata.


Din cand in cand aparea si cate o marmota care spre marea mea surprinderea chiar nu invelea ciocolata. Incao dezamagire majora in viata mea.
A urmat o urcare nu atat de dificila pe Vf Retezat pana la 2485 de metri unde ne astepta o mare surpriza neplacuta. Am ramas fara apa. Pe munte. Pe un soare arzator care parea din ce in ce mai aproape. Recunosc ca am o capacitate de efort cat de cat limitata. Si mai deloc ambitie in a continua anumite lucruri incepuri cum fu alergatul. De 2 ori am inceput si tot de ori am renuntat la fel de brus.
Dar in fara apa am cedat. Cred ca mai mult psihic decat fizic. Prima partea pana pe varf am facut-o fara mari probleme. Coborarea de pe Retezat, chiar daca putin dificila la fel fara probleme. Dar doar gandul ca urmau 2-3 ore de mers in continuu in soare fara apa m-a facut sa incetinesc ritmul si sa fiu extrem de precaut cu pasii mei peste rocile din Retezat care parca nu se mai terminat. Piatra dupa piatra calmat si picioarele deja incepusera sa cedeze.
In ce stare ajunsesem? Alti turisti l-au intrebat pe Mircea daca nu cumva sunt beat sau drogat. Incepusem sa delirez un pic si aveam ganduri ciudate.Tatal nostru chiar. In jurul meu roiau muste care de abia asteptau sa pic. Deja ma gandeam cum o sa ma pape vreo pasare ceva. Dupa cateva clipe chiar aud un uliua.
Cum nu aveam apa nici de mancat nu puteam sa manac sa mi se facea numai sete. Mananc o mica bucatica de ciocolata. Deja gura imi e asa de cleioasa incat de abia mai pot sa respir. O mica gura de apa ceruta de la alti turisti imi da inca putina putere.
Vedeam padurea in zare. Stiam ca o data ajuns acolo voi scapa de soare, va fi mai racoare si voi scapa de bolovani. Partial adevarat. De pietroaie nu am scapat.



Doar Mircios a ramas cu bine. La fiecare 10 pasi facuti de el eu ramaneam cu 5 in urma. Din cand in cand se auzeau incurajarile si bataile din palma..Hai Kiki stiu ca poti.
Odata intrat in padurea, glasul raului devenea din ce in ce mai auzit. Deja aveam in gand poezia lui Edgar Poe daca nu ma insel " Water water eveywhere" Numai apa aveam in gand. Dar nu si in gura. Desi nu mai aveam pic de saliva si nu mai puteam inghiti deloc. Traiam cu impresia ca o sa imi inghit limba si pe ultima portiune mi-o tot muscam.
Dupa 5 ore de chinuri si delir in sfarsit apa a ajuns la mine. 2 litri aproape in nici 2 minute. Insa eram extrem de epuizat si nici picioarele nu le mai simteam cum trebuie. Nici vorba sa mai pot sa urc de la Pietrele pana la Bucura asa ca seara mi-am pietrecut-o la Pietrele, a doua zi urmand sa ma intalnesc in Hateg. Logic soarele si-a pus amprenta si a urmat o noapte de nesomn si tremuarat de la insolatie.

La 10 si un pic a doua zi eram deja in drum spre Hateg via Hateg. Dupa 2 autostopuri ajunsei in Hateg. O bere mult dorita si o cafea au urmat in asteptarea lui Mircios si a lui Ovidiu. Nu stiam sigur daca mai au bateria la telefon si daca stiau exact unde ma aflam asa ca orice ora trecuta trecea cu intrebari.
Bateria mea era si ea pe terminate asa ca mi-am incercat norocul intr-un magazin Fuji si spre marele meu noroc vanzatoarea avea un incarcator Nokia. Dar nici un semn de la baieti. Deja aveam scenarii. Cum sa ajung in Bucuresti? Avand insa doar 3 Ron in buzunar si tiand cont ca bancile erau inchise si de la Bucuresti banii nu ajungeau decat luni dimineata. Din fericire scenarile nu au prins contur si a am reusit sa scriu aceste randuri. Logic Mircios mi-a carat pentru a 3-ia oara rucsacul si nu cred ca o sa fie ultima data:D.

Restul de poze pe aci.



24 August 2009

In curand

Povestea completa a iesirii din Retezat. Sunt multe de spus si nu prea am avut timp sa scriu asa ca o lasam pe maine seara. Credeati ca aceasta iesire a fost una normala? Cu Kiki cuvantul normal nu exista. Pasionant da...un cuvant ce poate ma caracterizeaza.

20 August 2009

Preludiu

Sau cum de data asta poate am reusit sa imi fac bagajul cum trebuie. Mai bine spus daca am reusit sa imi pun tot ce este mai important in ruscas astfel incat sa nu mor de frig si foame pe munte. Si in acelasi timp sa pot sa imi car si singurel rucsacul. Sunt ceva ore de urcat pana la Bucurura. Weekendul acesta e mult asteptatul Retezat. Il vazui doar iarna si atunci lacurile in toata splendoarea lor nu s-au ivit.
Revenind la bagaj. Chiar daca mi-am luat strictul necesar iara sacul de dormit inca nu e pus e destul de greut. Dar cred ca de data asta fac fata. Mancarea e de vina pentru extra greutate. Cred ca am prea multa dar totusi parca nu e de ajuns. Si nici berea nu e inca in rucsac.
Asa ca urati-mi noroc ca de data asta sunt pe cont propriu. Daca nu gasiti un post nou duminica seara stiti unde ma gasiti. Carandu-mi rucsacul la dus. Ca de intors probabil ajung dupa Asia.:D.

17 August 2009

EDITORS

Sau cum o formatie iti face viata mai buna. In cazul meu sunt mai multe. Nu multe. Putine dar bune. De la Rammstein la OCS, de la Garbage la Editors si de la Green Day la RHCH sau Placebo. Ar mai fi dar acestea sunt formatiile care m-a fac sa ma simt bine. Inca nu le-am vazut pe toate live dar una cate una o sa urmeze. E o senzatie minunata sa iit vezi formatia favorita live si sa traiesti si sa canti vers cu vers alaturi de ei. Chiar daca nu ai pic de voce.
Aseara a fost randul celor de la Editors. Am dat intamplator de ei la recomandarea unei prietene cam nici acum un an de zile. Dar m-au fermacat de la inceput. Ca de altfel toate formatiile enumerate anterior. Daca nu iti place o formatie de la bun inceput, inseamna ca nu va exista nicio legatura intre voi.
Si nu am plecat dezamagit aseara de la concert. De la sunet, unul din cele mai reusite de pana acum in Romania, la atmosfera creata de Tom, de la energia degajata de public. Tot in general. Mai putin faptul ca nu se putea consuma alcool fiind concertul in parc.
Urmeaza Rammstein....





2D

Trecusera cred mai bine de 5 anisori de cand am mai trecut pragul vreo unui cinema. M-am obisnuit atat de tare cu laptopul meu dragut si fidel asa incat nici la sistemul Dvd 5+1 din casa nu ma uit la filme daramite la cinema. Pe langa faptul ca devorez destul de multe filme pe saptamana - din pacate in ultima vreme am cam ramas in urma destul de rau- nu scap absolut niciun film de animatie. Mai am putin si cred ca le vad absolut pe toate. Cum nu vazusem niciun film in 3D si era vorba si de Ice Age3 am zis ca e o ocazie faina.
In primul rand am ramas socat de cate lume se duce la film. Am trecut repede peste acest soc si hai in sala. Cu ochelarii 3D intr-o mana si cu o punga de popcorn in cealalta. Si se iveste si prima dilema. Cum sa vad cu ochelarii 3D? Peste ochelarii mei de vedere sau nu? Cum nu se prea putea cu ei peste am decis sa vad filmuletul doar cu ochelarii 3D. Ce a urma dupa? O mica durere de cap de la cata concentrare am bagat ca sa citesc subtritrarea si ca sa vad si eu ceva d in film. Mare parte am vazut dar in niciun caz in 3D.
Acu nu stiu daca exista si ochelari 3D cu miopii iar nu exista de ce nu se gandeste cineva si la cei mai oropsiti?

PS: IceAge 3 este destul de slabut si nu se compara cu celelate doua. Daca vreti sa vedeti animatie de calitate va recomand filmele lui Hayao Miyazaki. Ponyo este ultimul creat de el dar si celelalte merita.

10 August 2009

Gospodar

Weekendul acesta am fost un trantor adevarat. Un adevarat gospodar. Nu ca nu as fi asa in fiecare zi. Vineri seara eram deja in pat de pe la vreo 10. Nici cand eram in clasa a 5-a nu cred ca ma culcam asa de devreme. Asa ca la petrecerea de vineri seara am zis un mare pas. Daca nu ar fi fost iesirea de dimineata la Muzeul Satului probabil nu as fi iesit din casa nici sambata.
Sambata seara la fel. Lenea era in mine incat nicio bere rece sau vreo roscata fierbinte nu m-ar fi scos din casa. Asa ca am zis iara pas.
Ce m-a scos duminica din casa. Logic Steaua. Macar a facut sa mai dispara lenea din mine ca altfel nu stiu cum ajungeam sa fiu la birou.
Care o fi cauza acestei lene si a somnului continuu avut? Pai in primul rand dorinta de a ma mai odihni ca prea multe seri petrecute in oras fura. Si in al doilea rand faptul ca nici vineri si nic sambata nu am baut cafea. Asa ca maine la prima ora bag o cafea ca sa o iau iar de la capat. Cu serile in oras si cu berile.

05 August 2009

Lume mica

Chiar daca traim pe o planeta cu peste 6 miliarde de oameni si intr-un Bucuresti cu aproape 3 milione de locuitori e parca imposibil sa nu ai parte de intalniri neprevazute si in acelasi timp suprinzatoare. Parca esti intr-un oras mic si cunosti pe fiecare si ori de cate ori iesi in oras dai peste aceeasi oameni. Chiar daca i-ai vazut doar o data in viata poate intr-o tara straina, poate doar intr-o noapte in Vama, un turist de prin Barcelona, dai peste ei in cele mai ciudate momente. Poate si din cauza ca frecventam doar aceleasi locuri.
Uitanda-ma la niste poze de-ale unei amice ce fu prin Croatia vad intr-una din ele un cuplu. Deodata mi se aprinde un beculet in capusor. I-am mai intalnit o data. Unde? Incep sa scormonesc. Nimic. 2 zile la rand tot imi apar chipurile lor. Deja devine o obsesie.
Meciul Stelei de saptamana trecuta cu scotienii. Ca de obicei la datorie. Dau sa imi ocup locul obisnuit dar imi era ocupat. Cum il stiam pe cel care era acolo m-am deplasat cateva scaune mai incolo. Ma asez. Evrika. Gata. Flash! Stiu!. Cuplul obisnuia sa vina la meciurile Stelei cam tot sezonul trecut. Cel din poze! Si eu fix m-am asezat pe locurile lor de anul trecut. Mica lume nu?

Fara semnal

Update: Stiam eu ca Nokia nu cedeaza asa de usor. SIM-ul fu cel cu probleme. Ars din radacini se pare. Noroc ca imi salvez de obicei toate informatiile pe memoria telefonului nu pe SIM.


Asta imi mai trebuia. Sa raman si fara telefon. Aseara dupa ceva beri si cateva SMS-uri date, dau sa ies din metrou si pauza. Ioc. Nimic. Nici urma de semnal la telefon. O fi o problema in zona mi-am zis. Dar problema a ramas pana dimineata si continua si in momentul in care cititi aceste randuri. Asa ca pana cand imi gasesc certificatul de garantie, pana ma duc sa imi repar NokiaExpressMusic, o sa fiu disponibil doar in online. Mail. Messenger. Facebook.

02 August 2009

Relaxare

Luna August o sa devina probabil cea mai urata luna din anul acesta. Sau mai bine spus oamenii ce isi iau concediu. Peste tot lumea se bucura ca pleaca pe undeva si peste tot vezi poze din concediu si lume odihnita. Oki..si eu plec in decembrie si atunci o luna si un picut chiar dar totusi VA URASC!!
Daca stau sa ma gandesc bine nu am mai avut din perioada liceului un concediu in care sa stau tolonit cu burta undeva la soare. Sanse ca acest lucru sa se intample in urmatorii 6-7 ani sunt minime. Cum am in plan sa vad tari de pe cele 7 continente nu o sa mai am nici timp, nici finante si nici zile de concediu ca sa mai stau si locului cum se spune.
Dar perioade scurte de o zi doua tot o sa mai fie. Cum a fost weekendul acesta. Doua zile de relaxare in nordul Moldovei pe la Botosani. Ceva ore de tenis. Piscina. Gratar. Voie buna. Si sauna care este ideala sa scoti toata vodka din tine in nici 30 de minute. Sau cat s-au chinuit prietenii mei dragi sa ma tina inchis in sauna. Temperatura era de 87 de grade celsius. Nu temperatura sticlei de vodka Finnlandia ci temperatura din sauna. Umiditatea ajunsese pe la 85 si ne gandeam ca in Laos o sa fie cam de 90% si deja doar gandindu-ne incepusem sa transpiram. Vodka bineinteles. Si am rezistat chiar destul de bine in acelasi conditii. Chiar le spuneam sa inchida usa repede ca se raceste sauna. Baita de dupa sauna este si ea la randul ei geniala.
Ce-i frumos se termina mereu repede asa ca nu am ramas decat cu numaratul zilelor pana la urmatoarea mica escapada si de numarat lunile pana la cea mult asteptata.