02 December 2009

Utile de calatorie


Joi e ultima zi in aceasta tarisoara. Pe anul acesta. Acu sa vedem daca ma mai intorc din periplu de prin Asia. Anumite detalii trebuiesc stiute.

  • In ceea mai mare parte voi posta pe calatoareala.ro. Poate voi scrie si aici.
  • Nu raspund la telefon. Si in niciun caz la numerele de telefon pe care nu le am in agenda.
  • Fara mesaje de Craciun si anul acesta! Trimise ca de uitat sper sa nu ma uitati asa de repede.
  • Voi petrece Anul Nou inaintea lui Mada!! In sfarsit!
  • Daca nu raspund la telefon sau SMS, asta nu inseamna ca sunt pierdut prin jungla sau ca m-am insurat pe acolo. Insemna ca sunt undeva pe plaja si ma simt excelent si nu vreau sa fiu deranjat.
Ps: imi pare bine ca v-am cunoscut :P.

01 December 2009

Arenda

Las urmatoarele lucruri in arenda :

Ferma bine intretinuta si profitabila avand urmatoarele:
  • 22 de vaci, 3 reni, 6 porci, 21 gaini, 10 elefanti, 6 cai, 8 oi, 12 capre.
  • Pomi. Multi pomi.
  • 3 casute, hambar, 3 tractoare.
  • 3 plantantii de pepeni, trandafiri si ardei gras.

MafiaWars Lvl 208.
  • Afaceri profitabile in New York si in curs de crestere in Cuba si Mosova.
  • Arme muntii si armura cat sa nu luati bataie de fiecare data.
  • Mafie micuta dar saritoare.
3 copilasi dragalasi.
  • Dave, Clara Mya pe numele lor. Toti la gimnaziu.
  • Cumniti, cu note bune la scoala si nu fac nazuri la mancare deloc.
Cafenea.
  • Extrem de profitabila. Cu un profit zilnic de 9000 c si inca 120.000 in cont
  • Zeci ce clienti satisfacuti.
  • Mancare cu un gust divin.

Adio Facebook Games. Ne revedem in ianuarie. Sa speram.

29 November 2009

RBS si terorismul


Nu e saptamana in care sa nu trec pe la banca. Acu motivul principal nu sunt tipele dragute de la ghiseul centrul al bancii. Extrase peste extrase, plati si iar plati. Depuneri, retrageri. Mai mereu sunt niste hartiute pe ghiseu unde apar anumite informatii. Ochii mi-a alunecat pe o instiintare precum ca Trezoneria SUA are acces la conturile noastre si sa vada orice tranzactie fara acordul nostru. Cica pentru a combate mai bine terorismul. Acu nu ca m-as simti vizat dar la cate tranzactii am facut in ultimul timp si la cate o sa mai fac in Asia ma si vad cu CIA la usa. Si chiar ma gandesc sa cumpar niste jucarioare din Palestina. Ca am auzit ca sunt mai ieftine pe acolo.

Sunasi in seara asta la call center la ei sa le spun ca sa nu ma mai sune dupa fiecare tranzactie online facuta. Si logic cand o sa vada ca scot 10 dolarei prin Vietnam..sigur o sa ma sune. Si cum roamingul e al naibi de scump am zis sa ii informez. No iar raspunsul lor fu ca s-a notat doleanta mea dar oricum ei sunt obligati sa sune si o sa ma sune. Dar daca nu raspund nu o sa imi blocheze cardul. Dragut a fost la final ca mi-a fost urat vacanta placuta. Si deja am intrat in febra calatoriei.

25 November 2009

Rammstein Live


Se spune ca ai trait degeaba daca nu ai vazut Napoli. Cei din Barcelona spus ca ai murit degeaba daca nu ai vazut inainte orasul lor . Daca nu ai vazut Rammstein in concert live pot spune ca ai murit degeaba.
Se ajunge in primul rand la concert cu minim 4 ore inainte. Sa se simta atmosfera, sa se admire rockeritele si nu in ultimul rand sa se bea putina bere. O clara doua sa nu se ametim. Asa de intrare in atmosfera.. Logic se sta aproape de gard ca sa se ajunga in sala printre primii ca sa stai cat mai aproape de scena. Se urca scarile de la sala. In graba alaturi de alti 3000 de fanatici. Nebuni ati spune voi. Cei de la control sunt depasiti numeric si lasa pe toata lumea sa intre. Deci se trece usor de control. Fara pic de control.
Se intra in sala. Mai bine spus se fuge mai ceva ca Bolt la 100 de metri garduri. In loc de garduri sunt de data aceasta scaune ca se trece peste ele ca sa se ajunga cat mai repede aproape de scena.
Pozitia strategica fiind ocupata nu mi-am mai ramas decat sa astept si sa intr-un in atmosfera concertului. Trupa de deschidere a trecut repede. Urmeaza Rammstein . 5 ani de asteptare. 5 ani de dorinta. 5 ani de sperante. Si nici 5 minute ma mai despart de reintalnire. Luminile s-au inchis si eu am inceput sa tip. Mai ceva ca o pustoaica de 13 ani cand isi vede idolii de prin filme. Cateva fete se uitau ciudat spre mine si cu uimire cat de tare pot sa tip. Si chiar tipam nu gluma.
Si a inceput. Puternic. Tare. In forta. Dupa nici 2 melodii deja eram nautic. Nu stiu daca de la atata tipat sau de la fumul de marijuana din jurul meu ca se fuma atat de mult incat chiar daca eram la 4 m de scena nu o vedeam.
La Waidmanns Heil am dansat mai ceva ca in Vama. Eram in forma maxima. Flacarile de la Keine Lust si Feuer Frei au facut ca hainele sa imi fie ude de la atata transpiratie. Si nici nu trecusera 5 melodii. Si obosisem. Cald in jur. Nu tu pic de aer. Mai era si caldura de la flacari. Noroc ca partea a doua a concertului a fost mai domoala si mi-a mai revenit un picut. Dansatul, saritul si cantatul in continuu imi rapisera toata energia. Si deja eram de vreo 6 ore in picioare.
Mi-am revenit fix la Links 2-3-4. Dadeam din picioare mai ceva ca un soldat profesionist la o defilare de 1 decembrie. Dupa Du Hast si Pussy deja nu mai aveam voce. Sa tipi si sa canti o ora nu e atat de usor. Dar mai era ceva din concert si inca mai trebuia sa urlu.
Putina spuma ajunsa de la un penis imens ce degaja aceasta substanta m-a mai racorit un picut.
Finalul a fost apoteotic. Pe rand fura Du Hast, Sonne, Seeman si Ich Will. Preferatele mele. Melodii fara de care nu as fi reusit sa trec peste multe situatii neplacute. Chiar daca nu mai aveam voce. Precum rechinul din Haifish o lacrima se scurgea pe obraz. Nu de triste ca totul era pe sfarsite. De bucurie..cuvintele imi nu pot exprima trairile. Trist la final nu am fost. Stiam ca o sa ii mai vad si la Belgrad si la Rock am Ring si cine mai stie pe unde la anu.

Surprinza placuta a fost si mai mare a doua zi cand primesc un telefon de la verisoara care tipa : Hai repede pe Rambla ca-s astia pe la Rammstein aci. Intr-o fuga de la Plaza Catalunya am reusit sa ii prind si eu. Fata mea spune totul.

Multumesc incao data Rammstein. Pe vesnicie.








22 November 2009

444


Coicidenta? Semn? Destin? Poate analizez prea mult. Si poate dau crezare prea mult semnelor. Dar cred ca nu totul e intamplator. Azi am fost la vot din nou. Indiferent de locul unde ma aflu ma duc. Fie Barcelona, Focsani, Vama Veche, Bucuresti si in Kuala Lumpur in decembrie, mereu m-am dus. Sunt atat de prost incat inca mai cred ca votul meu conteaza. Revenim la semne. Eu sunt nascut pe 4. Nimic obisnuit in aceasta cifra. Multi sunt nascuti pe 4. In CNP-ul meu pe la final apar 3 de 444. Unul dupa altu. Sa zicem o alta coincidenta. Dar sa fiu trecut pe liste de vot la numarul 444 deja mi se pare mult prea mult!! Dar sa vedem ce insemna cifrei 4 :

"Numarul 4 va simboliza consecventa, eficacitatea, ambitia, dreptatea, logica si disciplina. Seriozitatea, simtul practic, harnicia ce-i caracterzeaza le provoaca o adevarata panica patologica in fata riscului, aventurii sau schimbarilor neasteptate. Nu au incredere in lucrurile nesigure, chibzuiesc indelung inainte de a lua o hotarare. Prudenti, intelepti, conservatori si moderati, verifica totul inainte de a actiona. Analitici si rationali, bunul simt ii ajuta sa ia decizii juste; fiind foarte incapatanati, nu vor abandona niciodata o idee sau un obiectiv."

Cred ca finalul spune totul : nu vor abandana niciodata o idee. De aceea ma duc la vot.


21 November 2009

Scurte de autobuz

In ultimele saptamani din varii motive am mers mai mult ca niciodata cu autobuzul. Parca e mai fain decat cu metroul. In metrou nu prea vorbeste nimeni si e ca la inmormantare. Daca vrei sa auzi ultimele barfe trebuie sa mergi cu autobuzul. Prima povestioare scurte le are drept eroine pe 2 persoane de varsta a treia. In jur de 60-65 de ani aveau. Una din ele o intreaba pe cealalta. Auzi, dar tu de unde ti-ai luat frigiderul? Ca eu mi l-am luat de pe Giurgiului. Raspunsul celeilalte m-a lasat cu gura deschisa mult timp. Nu draga, eu mi l-am comandat de pe internet. Stop..ce cum? Si eu cumpar lucruri online dar chiar nu m-am gandit niciodata sa imi iau si frigiderul online. Si mai vorbim si de o persoana care are totusi o varsta si isi cumpara produsele online. Nici nu vreau sa mai stiu ce altceva imi comanda online:).

Greva la metrou. Sculat mult mai devreme ca sa ajung mult mai tarziu la birou. Autobuze destul de pline. 92 asa si asa. In niciun caz locuri pe scaun de gasit. Dau sa urc. In fata mea o femeie de vreo 40 de ani mai mult ma bloca. O las totusi sa urce prima dar tot nu avea de gand sa o fac. O intreb: nu urcati. Raspunsul fu: nu e niciun loc liber pe scaun asa ca o sa il astept pe urmatorul. Si in Bucuresti era greva la metrou.

15 November 2009

Decizie



Frig afara. Si ploaie. Maini reci dupa ce au asistat la un meci de hockey. Metroul la 2 metri dar e totusi duminica. 2 linii de schimbat inseamna minim 20 de minute de asteptare. Pe jos doar 15. Grea decizie. Inca socat dupa ce mi-am vazut soldul decid sa meditez pe jos masurile ce vor fi luate. Cu ochii in pamant nu dau importanta oamenilor ce trec pe langa mine. Aud o voce si o mana intinsa dupa ajutor. Mai fac doi pasi si ma opresc. O batranica pe o bancuta cu mana intinsa si cu vocea stinsa cerea dupa ajutor. Ma opresc si incerc sa o linistesc. Repira greu si arata spre inima. Isi scoate si telefonul mobil si cere sa sun pe cineva. In schimb imi scot mobilul meu si sun la 112. Care insa raspunde destul de greu. Dupa 2 minute dau reperele locului unde ma aflu. Ploaia nu conteneste sa curga iar respiratie batranicii este la fel de sacadata. Asta imi mai trebuie acu; o persoana sa moara langa mine. Dupa alte 8 minute vine si salvarea. Mi-am continuat drumul pe jos spre casa. Dupa cateva momente salvarea a trecut pe langa mine in graba spre spital. Si daca alegeam caldura metroului?

14 November 2009

De calatorie


La fel

Cazat in acelasi hostel de la prima vizita in Barcelona. Atunci pentru a incepe o mica escapada de un an in Barcelona. Acuma doar in trecere. Dormit in aceeasi camera. Insa alta lume. Nici macar cei de la receptie nu mai erau aceeasi. Dormit in acelasi pat. Fara griji de data aceasta. Dar cu la fel de multe ganduri.

Masca

In Spania sunt cam 250.000 de persoane care au avut gripa porcina. In fiecare saptamana sunt cam 13.000 de cazuri noi. La noi cifra a ajuns la 1000. Timp de 2 zile nu am vazut pe nimeni purtand masca in Barcelona. Ba da. Mint. In avion, la dus, doi rromanasi au ramas ultimii in avion si si-au pus mastile. Apoi au iesit. Sa infrunte virusul probabil.

Functionari

Inteleg ca e criza si ca ai dat oameni afara dar nu inteleg de ce ii pastrezi pe aia prosti. Am o relatie speciala cu bancile spaniole. De fiecare data apare cat o problema. Joi: timp limitat la dispozitie. La 12 la facultate, completat un formular dupa care la banca. Doar la Santander si Caixa Catalunya se putea plati. Aleg Santander. Proasta alegere. Functionarul, in pragul pensionarii, nu prea avea rapiditate. Nu ma grabeam dar totusi. Prima incercare..eroare..a doua, a treia, a patra. Il cheama si pe colegul lui. Incerca si el. Aceeasi eroare..spune ca numarul de referinta nu e bun. Plec. Mai am o banca si deci incao incercare. Ma si gandeam. Urc iara dealul iara iL cobor. Deja facusem acest lucru o data pe ziua respectiva. Si nu prea mai puteam.
Si ma gandeam ca am venit iara degeaba la Barcelona, nereusind nici de aceasta data sa imi fac cererea de eliberare a diplomei. Banca numarul doi: nicio problema. Totul a mers din prima.

Uituc

Eu, eu, eu. Iar de 3 ori e putin. Nu putea sa mai treaca o calatorie fara sa mai fac ceva. De data aceasta fu hanoracul. In graba, vineri dimineata mi-am uitat hanoracul la hostel. Era primit cadou si urma sa devina o piesa esentiala in excursia din Asia. Pe la 9 seara, stand frumos pe banca in Piata Catalunyei, in asteptarea unui coleg ca sa iesim la o mica bere, nu stiu ce imi vine in minte imaginea camerei de hostel cu hanoracul meu stand frumos agatat pe pat. De plecat nu putea sa merg dupa el ca aveam ora de intalnire. Imi zic ca sa ma duc dupa. Zis si facut. Avionul era la 3 dimineata asa ca pe la 2.10 trebuia sa fiu in aeroport. Insa eu eram in centru. Hostelul era in celalalt capat al Barcelonei, la 10 statii de metrou distanta. Berea cu colegul s-a terminat la 11.40. Asa ca in 2 ore si 20 de minute trebuia sa ma duc la hostel, sa ma intorc inapoi in centu la alt hostel sa imi iau si bagajul, sa prind autobuzul de noapte spre aeroport si sa fac si check-in-ul. Nu va zis ca am prins fieacare legatura la limita. Orice mica intarziere pe traseul ar fi dus la o posibila pierdere a avionului. Cum spuneam, totul a mers perfect. Inclusiv scapul de maruntis. 1,35 costa biletul de autobuz, 1,35 fix mai aveam marunt.

Mesaj

Mic scandal in Spania. In metrou citeam ADN, ziarul gratis de la ei . "El placer esta en tu manos" ce promoveaza un mic curs de masturbare pentru adolescentii din Spania. Sloganul a fost creeat, logic, de catre o femeie. 14.000 de euroi investiti intr-un curs unde inveti: citez " fomentar “la autoexploración sexual” y el “autodescubrimiento de nuestro placer”." Deci si la alti se arunca bani degeaba pe fereastra. Sau mai bine spus la baie.

09 November 2009

Mesaje


Imi plac mesajele lasate pe carti. Mici confesiuni atat de la cunoscuti cat si de la necunoscuti. Prima carte consemnata fu manualul de geografie din a 12-a. Insa acelea pe mai tarziu. Ultima carte consemnata fu " Febra stadioanelor" de Nick Hornby intr-o seara stopita cu bere si vin. Alb.

  • Pt Kiki. Forta fie cu tine. Te iubim.
  • Pentru fotbal si sex, cele doua stihii ale barbatului.
  • Para Chricky con todo my amor.
  • Pt. un suflet cald si necunoscut..inca..Indochina..fie ca ea sa il descopere si redescopere.
  • Pt o seara care sa ramana vesnic in amintirea noastra
  • Pentru anul in care am raspuns la apelativul de Vlaicu Sorin.


Nota autor: Kiki nu are suflet:).
Greselile nu imi apartim deoarece scrisul de mana e cam greu de inteles.

07 November 2009

Lansare

In sfarsit s-a lansat. Blogul unde timp de aproape o luna jumatate 11 calatori vor povesti zilnic trairile lor in indepartata Indochina. . Calatoreala.ro pe numelui lui. Lectura placuta.

05 November 2009

Poza

Pe langa un tata foarte bun Cristi, un fost coleg de facultate, este si o persoana cu creativitate si cu ceva cunostinte de Photoshop. Ultima lui creatie este poza de mai jos. Mai am inca 2 facute de el cu mine vampir dar in alt post vor fi publicate.





03 November 2009

Cu masca prin oras

Dupa cum bine stiti nu prea sunt o persoana normala. Fac de obicei doar ce imi place si imi place ceea ce fac. Pregatirea pentru concertul Rammstein de la Barcelona a inceput prin schimbarea look-ului. O mica creasta. Din nou. Insa nu de creasta vorbim acum. Frigul s-a instalat peste Bucuresti si cu o data cu el si o raceala care m-a cuprins si nu mi-a dat pace vreo 2 zile. Vineri insa a fost destul de frig si cum imi luasem mai de mult o masca chirurgicala impotriva gripei porcine si vroiam mai de mult sa testez reactia oamenilor.
Asa ma protejam si pe mine cat si pe ceilalti. Zis si facut. Si cu creasta si cu masca eram ca Till in concert cantand Mein Teil. Acu reactii ciudate nu prea am vazut. Lumea se uita cu uimire la mine dar nu cu teama. Si in niciun caz nu se uitau insistent.
Genial mi s-a parut in schimb momentul in care un tip langa mine citea o stire din Click care spunea : Degeaba purtati masti.Nu va protejeaza.
Insa in cazul unei pandemii mai puternice e destul de naspa sa porti masca.Asta in cazul in care mai porti si ochelari. Care iti sunt aburiti tot timpul si de abia mai vezi cu ei.

01 November 2009

Precious

Nu prea ma leg sufleteste prea des de obiectele personale. Poate doar de albumele Rammstein detinute. O mica zgarietura pe ele si deja sunt in stare ca comit crima. Insa atasat de laptopul meu, delletu pe numele lui , nu credeam ca o sa fiu atat de atasat. Nu m-a lasat de izbeliste niciodata, mereu a fost alaturi de mine si la bine si la rau iar mai ales nu intreba niciodata nimic. Prietenul ideal.
Nu credeam ca o mica eroare facuta la Paris imi v-a schimbat modul de viata si comportamentul social asa de mult. 2 saptamani am ramas fara el deoarece mi-am uitat incarcatorul la Paris. Iar micutului meu dellut nu ii mai batea inima. Am sperat ca perioada fara el o sa fie scurta. Insa francezii sunt francezi. O saptamana incarcatorul meu a fost pasat de la o persoana la alta si tot nu a fost trimis. Acest lucru s-a intamplat in a doua saptamana. Insa am facut o mica eroare de transmitere a adresei. Nu am dat denumirea strazii completa. In rest era totul de la scara, etaj si cod postal. Insa nici pana acum nu a ajuns. Probabil ii place sa se plimbe prin lume. Asa ca am decis intr-un final sa imi iau un alt incarcator.

Insa cele 2 saptamani fara laptopul meu au dus la:

  • Nervi. Multi nervi stat pe Vista sau pe calculatorul lui frate'miu. Amandou se miscau incredibil de greu asa ca nervii veneau de la sine.
  • Somn. In plus. Logic nu aveam chef sa ma enervez de dimineata asa ca nu mai eram pe net la prima ora.
  • Fresh. Deoarece ma sculam si la 9 ca in 15 minute eram gata de plecare spre munca.
  • Seriale.Si asa eram in urma cu serialele si cu filmele. Dupa 2 saptamani s-au adunat atat de multe am impresia ca nu o sa mai ajung niciodata la zi. Pe langa South Park trebuie sa ajung la zi si cu 6 episoade din Salvados.
  • Weekend. Fara meciuri. Fara fotbal. E cam plictisitor si stresant sa vezi live doar pe futbol24.
  • Asia. Daca ma pierd prin Laos, saptamanile astea fara laptop sunt de vina. Nici nu stiu ce vreau sa vizitez sau un traseul pe care il vom face. Bine ca stiu macar tarile.

27 October 2009

La multi ani

Sau nu. Sau da. Poate ca nu. Poate ca da. Totul e posibil si nimic imposibil. Uite ca am implinit un anisor. Fix saptamana trecuta. Nu de cand am acest blog ca in curand o sa fac 2 anisori . Ci de cand m-am angajat la al treilea job din 2005 in coace. 3 joburi in 4 ani de zile zic ca nu-s multe nici putine. Doar anumite cauze si efecte m-au facut sa nu ajung la 2 ani.
1 an si 3 luni la primul job, 9 luni la ai doliea si uite deja s-a facut un an aci. Daca urmarim trendul normal ar trebui sa fiu deja in cautarea altul job. Sau nu. Sau da. Poate ca da. Poate ca nu.
Imi promisesem sa stau minim 2 ani la al 3-lea job si sa nu mai fiu bondar din floare in floare. Sa imi gasesc locul. Insa dupa cum mine stiti Kiki isi gaseste cu greu locul. L-a gasit? Poate ca da. Poate ca nu. Tara in nici un caz.
Acu sa vedem daca sunt sanse sa imi bat recordul sau nu. Voi ce imi prevestiti?



23 October 2009

Decizie

Pentru cei ce ma cunosc destul de bine ar crede ca acesta decizie este doar o gluma. Da, am decis, si de data acesta irevocabil de a nu a mai pasi niciodata pe Ghencea atata timp cat un oier va sta in aceea loja. Controlul la sange, prezentarea buletinului mai ceva ca la vama sau faptul ca nu am avut voie nici cu brelocul de la chei in stadion m-au facut sa iau aceasta decizie. Plus atmosfera care nu mai este demna la un club de talia Stelei. Nu injuraturile sunt solutia. Ci un stadion gol.

9 ani meci de meci indiferent de vreme am fost la datorie. Si ce primesc in schimb? Probabil o interdictie pe stadion ca din cate am inteles din presa de azi cam toti ce au strigat impotriva ciobanului or sa fie interzisi. Si oricum e si ultima data cand mai scris despre el aci.

Acu sper sa ramana fara bani ca asta e singura solutie de a nu mai finanta Steaua.

20 October 2009

Kiki vedeta

Probabil nu o sa fie niciodata dar singurul motiv ar fi ca nu prea vrea sa iasa in evidenta. Insa fura ceva momente in care chipul sau s-a intersectat cu camera de luat vederi si sansele de a fi vedeta locala sau internationala au crescut considerabil. Au fost doar 3 momente insa extrem de intense.

Primul s-a petrecut in tineretile lui Kiki. Un moment ce urma sa ii cam decida cursul vietii: examenul de admitere la liceu. Si trecut si prima proba cea de limba si literatura romana. Vremea de afara te indemna la plaja iara gandurile nu prea erau concentrate asupra tezei. Dupa primii pasi de la iesirea din cladirea liceului, cuvantul ce caracteriza era LINISTE. Nici tipenie de om sau galagie. Parintii nu aveau voie in curtea liceului. Insa la porti situatia are altfel.Un puhoi de lume te astepta. Mai ceva ca la inmormantarea lui MJ. Inca cu gandul la ce am facut rau, ca bine nu prea facusem, imi cautam cu ochii rubedeniile. Bineinteles din stanga si dreapta curgea tot felul de intrebari de cum fu, cum ti s-a parut, ai facut si ce subiecte au fost.Deodata imi apare si o camera de luat vederi. De nicaieri astfel ca socul a fost si mai puternic. Au urmat vreo 2-3 intrebari iar eu tot ce am scop pe gurita a fost doar A..C..H..si ceva cuvinte pierdute in spatiu. Pai ce vreti..eram la prima aparitie la televiziunea locala.

A doua ora a fost in presa scrisa. De data asta am avansat la nivel national. Dupa meciul Steaua-Valencia am castigat nu stiu ce premii de la GSP printre care si o discutie cu Dorinel Munteanu. Nu mai tin minte ce l-am intrebat. Dar inca mai am acasa poza din ziar in care apar si o sapca cu autograful lui.

Ultima aparitie a fost de curand. De fapt nu stiu daca e aparitie ca nu m-am vazut la televizor. Pe o vreme ploioasa de duminca am purces spre Ghencea sa imi iau bilet la Steaua-Fenerbace. Da, stiu sunt inca sado si imi place sa ma duc in continuare la meciurile Stelei. Trebuie sa mai fie cineva care sa il injure pe Gigi.La stadion doar 2-3 rataciti, dar nu erau din Panama, isi luau biletele. Langa ei si o fatuca de la o televiziune. Cum era destul de frig si cam avea nevoie de material pentru stire fusei si eu abordat. Trebuie sa mentionez ca inca nu am creasta asa ca nu aratam fioros. Cateva intrebari decente si ceva raspunsuri pe masura si gata interviul. Postul fu Antena dar nu stiu pe care s-a dat stirea asa ca nu m-am vazut la TV. Insa daca ati vazut pe cineva zicand " Murim pana la ultimul om in Ghencea pana cand pleaca Gigi" sa stiti ca eu fusei ala!

18 October 2009

Coincidenta

Tot pe facem pe acest pamant minunat nu poate fi doar intamplare. Orice cauza are si un efect. Nu e prima oara fu la Paris. Fusei si acum cativa ani ca ghid. Imediat ce m-am intors de la Paris s-a intamplat ceva. Chiar daca stiam de mai mult timp. Doar efectul fu dupa.
Dupa cativa ani ma reintorc la Paris. Exact aceeasi situatie ca mai de sus e pe cale sa se intample. Cu cauza tot in trecut. Si efectul dupa. Sau nu. Vom vedea. Insa ca si data trecuta tot eu voi decide. Bineinteles ca veti aflat totul in exclusivitate citind in continuarea acest minunat si deosebit blog Kikos.

13 October 2009

Sanatos

In niciun caz la cap. Si vorbesc de propria mea persoana. Ce face un om sanatos la cap cu ceva datorii pe umeri si termenul limita de a strange bani pentru excursia din iarna din Indochina? Logic strange bani iar la intoarcere isi plateste din datorii. Asa face un om normal. Eu cum spuneam. Deja imi planific calatoriile pentru 2010. Si nu e vorba de Australia si Papua Noua Guinee. Aia e aproape planificata.

Aflasi in seara asta de Rammstein la Rock am Ring 2010. Deja ma duc sa ii vad la Barcelona in Noiembrie. Dar Rock am Ring e ceva special si e un festival la care vroiam de foarte mult timp sa ma duc. Uite ca s-a ivit si ocazia.

Deja am planul in cap. Ce traseu e mai bun? Cateva zile in Belgia, ca si asta e pe lista scurta, si apoi spre festival sau cateva zile in Berlin si apoi cu trenul spre zona 0? Logic nu ma gandesc deloc la costuri. Doar la traseu:D.

Voi ce ati alege?

10 October 2009

Pariziene

Comod

Cred ca acest cuvant m-a caracterizeaza cel mai bine dar mai ales saptamana aceasta. Cu siguranta viata la hotel mi s-ar potrivi cel mai bine. Singur in camera ta. Nu te deranjeaza nimeni. Nu deranjezi pe nimeni cu muzica sau cu lumina aprinsa lasata tarziu in noapte si mai ales nu te intreaza nimeni la ce ora te intorci. Dar ceea ce mi-a placut mai mult a fost dezordinea pe care o lasam dimineata atat in camera cat si in baie si ordinea pe care o gaseam seara tarziu cam ma intorceam. Totul ca nou. Patul facut si pijamelele impaturite frumos langa perna. Cred ca ma gandesc serios sa imi iau o menajera.

Stropi

De ploaie care nici nu se aud cand pica din cer. Nu stiu dar pe la noi cand incepe sa ploua esti anuntat in prealabil. Vant puternic, nori de praf si copaci ce stau sa pice pe tine. Aci nici vorba de aceste fenomene. Daca intorci putin capul si peste nici 10 secunde te uiti din nou pe fereastra ai zice ca te-a teleportat undeva la tropice la cat de tare a inceput sa ploua. Fara pic de avertizare insa.

Vedete

Anul trecut am avut norocul sa schimb ceva vorbe cu o viitoare campioana olimpica la scrima Ana Maria Branza. Nu prea sunt genul de om care sa se bage in discutie cu asemenea persoane dar cand e vorba de o persoana ce merita din punct de vedere profesional sau sportiv nu am cum sa ratez. Cum fu si cu Kirilenko anul trecut. Coada mare la verificarea pasapoartelor pe CDG. Doar un ghiseu deschis din 5. Criza sau munca facut a la francezi. De mantuiala adica. In spatele meu o blonda de vreo 1.90 de iveste. Mi se pare extrem de cunoscuta dar oboseala ma face sa nu o recunosc imediat. Si ea pare destul de obosita. Cine sa fie? Imi zic ca poate e Camelia Potec - inotatoare - stiti voi. Dar nu sunt sigur. Isi pune pasaportul pe grilaj si cu un ochi dau sa ma uit. Primesc confirmarea. Acu imi zic ..cum sa intru in vorba cu ea? Stiu ca nu a fost niciun campionat mondial sau european de inot dar totusi incep prin a o intreba daca a fost la vreun concurs. Imi raspunde politicos ca nu si ca a fost doar la antrenament si ca isi petrece weekendul acasa de obicei.
Acu imi dau seama cate sacrificii fac sportivii. Si asta doar din cauza incompetentei politicienilor care nu au fost in stare sa construiasca o baza sportiva. Stiam ca urma sa se retraga daca FRN nu urma sa ii plateasca salariul antrenorului ei. O intreb si acest lucru si imi raspunde ca nu se retrage. Politicos m-a intreaba cu ce treaba am fost la Paris. La final amandoi am fost de acord ca Franta e doar de vizitat nu si de trait.
Tot in acelasi avion fu si ex sau nu stiu sigur daca mai e ministru, Paleologu cel de la Cultura. Logic nu m-am bagat in seama. Insa mai sunt 2 tipe ce imi par extrem de cunoscute dar nu stiu de unde sa le iau.

Cutie

Tot la coada la pasapoarte in fata mea un tinerel cu o cutie albastra pe care scria" Acesta cutie contie un produs de origine umana cu utlizare in scop terapeutic. Poftim? Ce? Cum? Terapeutic? Ma tot intreb ce poate sa fie? Un deget..te uiti la el si razi. Creier nu prea cred ca e desi la nebuni poate o fi avand efect.
Un picior? De ce nu.un sut in fund si gata terapia? O fi vreun penis? Da nu prea ii vad scopul terapeutic. Acu depinde cine il foloseste. Poate mai aveti si voi alte idei.

09 October 2009

Out in Paris

Parisul isi schimba complet fata pe timp de noapte. Hoardele de turisti americani se retarg incet incet spre camerele lor de hotel sau spre un MacDonalds deschis pana tarziu. Locul lor este luat de tineretul parizian plin de viata si de turistii tineri europeni cu chef de distractie si de bere frantuzeasca. Belgiana pardon ca berea frantuzeasca aproape ca nu exista prin pub-uri.
Fata de data trecuta cand am vazut Parisul doar ziua, de data aceasta il vazui doar noaptea. In unele nopti printre picaturile de ploaie care nici nu se auzea iar in unele seri sub un cer ce parea indragostit de orasul de sub el. Insa adevarata atmosfera a Parisului se gaseste departe de zonele turistice si stiute doar de parizieni. Prima seara la bere fu impreuna cu colegii de munca. Dupa o mica oprire intr-un bar aproape de Bursa si vreo 2 beri belgiene, seara a continuat in La Bloc. Un micut bar cochet intr-un cartier linistit. Ca si lumea din el. Muzica placuta in surdina si ceva barfe au incheiat o seara placuta. Noapte mai bine spus ca se facuse aproape 2.
Trecand pe langa baruri ma tot intrebam de ce prefera lumea sa stea afara, chiar daca ploua si chiar daca inauntru era aproape gol. In niciun bar din Paris nu se fumeaza inautru asa ca aproape toata lumea prefera sa stea afara. Seara a doua a inceput cu o cina intr-o restaurant cambogian impreuna cu un ex-membru de baza al clanului Partyzanii. Am incercat sa vad cum e mancarea cambogiana ca sa vad daca nu o sa mor de foame ... cel putin nu prin Asia. Si am ajuns la concluzia ca nu prea si ca o sa incercam cam toate specilitatile din piata de Insecte. Seara a continuat logic cu alta bere. De data aceasta intr-o zona studenteasca a Parisului. Aproape de statia de metrou Jussieu se afla o zona cu baruri, terase si fast-food-uri pentru toate gusturile si toate pline de studenti si studente. Strada unde se afla majoritatea barurilor faine se numeste Mouffetard. Plina de viata in special dupa ora 9 si pana la 2 ca de obicei la aceata ora barurile sunt obligate sa inchida. Ceea ce e ciudat e ca hainele nu imi mai miros a fum de tigara dupa ce ies dintr-un bar.

Si ca a inceput sa imi placa viata de noapte din Paris....

08 October 2009

Scurte

Oarba

Dimineata stim cu totii ca suntem mai mult adormiti decat treziti. Asta depinde cat de petrecareti sunteti sau nu. La trecerea de metrou o domnita parizianca astepta cu interes sa treaca strada. Pe verde bineinteles. Insa nu prea avea rabdare. Unele semafoare au un mic buton de apasat. Altele nu. Altele au un buton. Dar nu de apasat. Pentru orbi. Nu stiu exact cum functioneaza dar o persoana cu ochelari si cu un baston e desenata pe acest buton. Tanara da sa apese. Insa nu se intampla nimic. Cum sa fi atat de orb ca sa nu iti dai seama ca butonul ala nu e pentru tine?

28

Euro maa un tuns la Paris!?! Da ce iti face? Iti pune si par pe chelie? Masaj?

Dezinfectant

Stiti voi din ala care se da pe maini ca sa piara toti microbi. In Franta e o mica mare isterie cu gripa porcina. Asa ca dezinfectant nu mai exita in Paris de vreo luna si nici in urmatoarele 2 luni situatia nu o sa se schimbe. In schimb la birou aci pe fiecare masa exista cate o sticluta din asta. Si probabil mai exista si ceva rezerve. Asa ca nu ar trebui sa imi fac griji prinvind vreo imbolnavire cu gripa porcina.
Si un fapt divers..un frantuz obsedat de gripa folosea din 15 in 15 minute dezinfectantul sa se dea pe maini. Dar chestia asta contine 60% alcool. Asa ca logic s-a imbatat. Francez ce sa ii ceri...

05 October 2009

Povestioare din Paris

Aceasta saptamana o sa fie dedicata intru totul Parisului. Uite ca dupa nici 2 ani de zile revin in acest micut orasel. Inca nu am reusit sa il simt ca acu 2 ani de zile. De fapt de data aceasta o sa il vad numai noapte. Daca trecuta l-am vazut numai ziua. Dar revin mai tarziu cu simtirea. In zilele ce o sa urmeze.

Incepem insa cu mici povestioare despre prea iubitii francezi.

MAINTENANCE.

Aeroportul Charles de Gaulle. Paris. Multa lume. Nebunie. Aeroport foarte prost facut iara totul pare pe dos. Cozi la biletele RER. Doua aparate unul langa altul din care unul nu mergea. Chiar pe el scria destul de mare in limba engleza : "MAINTENANCE". Francezul doar s-a nascut francez si de ce sa invete el limba engleza. Baga cardul. Incerca o data, de 2 ori. Chiar si a treia oara. Nimic. Deja automatul ii luase banii si acu ramasese si fara. Da sa plece si vine un angajat care ii arata frumos semnul. Injura de parca el nu avea nicio vina ca nu intelesese ca ala era stricat.
Nici nu trece un minut si vine alt frantuzoi. Asta incerca doar o data si pleaca. Logic nu se putea sa nu vina si o frantuzoiaca. Asta incerca si ea de vreo 3 ori fara succes. Fratilor!! Invatati si voi macar la nivel de baza engleza.

In graba.

Chiar daca nu iti da impresia, Parisul se misca. Si se misca destul de repede. Masinile merg anormal de incet si de aceea probabil nu iti dai seama. Dar oamenii sunt cei care fac orasul sa nu stea pe loc. Dupa ora noua supermarketul este plin. Mai ceva ca in Cora de anul noi. Si cum oamenii nu au timp fac totul in graba. Nici carucior nu isi mai iau. Totul in cele doua manute. Macanre, fructe, crema de fata si ceva bautura. Si gata cumparaturile. Nu ca la noi unde iti petrece jumatate de zi in supermarket.
Curatenie in aceste magazine? Da de unde..oamenii ca sa mai recupereze ceva timp mananca inca din magazin. Nici vorba de o tanti care sa dea cu pamatuful pe jos. Mizerie crunta ce mai.
La case aveam de aceasta data indience. In Barcelona erau din America de Sud ca indienii aveau deja magazinele lor pe Rambla.

Pe maine.

03 October 2009

Prost

Pica anul acesta ziua mea de nastere. Duminica mai exact. Maine. De ce prost? Pai imaginati-va urmatorul scenariu. Vineri o mica petrecere. Sambata o mare petrecere. Duminica sculat pe la pranz. Nu cred ca am eu norocul acesta. Telefoanele o sa sune de dimineata. Nu ca as fi eu asa de popular dar bunicile nu au somn. Totusi sper sa nu se intample acest lucru. Ca luni dimineata ora de sculare e 4.30 ca urmeaza o saptamana la Paris.
Cu telefonul mobil e mai usor. Nu prea am cum sa il inchid ca poate suna Kylie:D. Pus pe silent, sub o perna si cat mai departe de urechile mele.
Asadar maine ajung la 27 de toamne implinite. Ma simt un pic ciudat si trist. 26 fu o varsta foarte faina. Plina. Cu de toate. Si rele si multe bune. Fara pic de pauza. Antrenant. Parca as vrea sa nu se mai termine.
E ca si cum ai termina o calatorie mult dorita si esti in aeroport si nu prea vrei sa ajungi acasa. Asa e si la mine. Calatoria de 26 s-a terminat si nu stiu cum o sa fie 27. Mai rau? Nu stiu. La fel ar fi ideal. Mai bun? Mereu e loc de mai bine. Va tin la curent.

28 September 2009

Inchiriez apartament

Sambata aceasta iar o sa fie nebunie la mine in cartier. Locurile de parcare nu o sa se mai gaseasca. Puzderie de oameni si presa. Nu o sa fie iar un concert la defunctul " Lia Manoliu" si nici spectacol al cuplului care tot danseaza seara de seara Dansul Pinguinul in fata blocului pentru a reusi sa stranga destui adepti si a bate vreun record Guinness.
Tot despre un record Guinnes este insa vorba. Sambata pe la vreo 10 or sa navaleasca mame cu plozi. Multe mame cu plozi. Mame fara sutien si plozi fomisti. Plozi care o sa suga din sanul mamelor in aer liber si in vazul tuturor. Pentru ca sambata se protesteaza pentru dreptul de a alapta in public. Si se spera si la un record de audienta.
Acu'... camera mea e cu o vedere excelenta la parc. Ce-i drept la ceva distanta, dar cu un binoclu se va vedea excelent. Taxa de participare e de doar 10 ron si o bere este inclusa.
Sau mai avem optiunea doi. Ca noi barbatii sa protestam si noi pentru ceva. Dreptul de a alerga goi prin parc. Ca o contra-demonstratie. Si propun sa alergam in timp ce plozii isi iau micul dejun. Va astept.

24 September 2009

Oameni naspa

Nu stiu de ce dar GRASANELE sunt cele mai naspa mamifere pe de planeta. Cele mai neprietenoase si ursuze. Si daca mai stau si pe scaun se cred dumnezeu... au se pare o senzatie de putere absoluta. Si din pacate nu sunt o specie pe cale de disparitie.
Uit foarte rar sa imi iau cu mine portofelul si cartela de metrou. De fapt cred ca azi a fost prima data in cei 8 ani de istorie prin Bucuresti. Dau sa cobor scarile de la metrou la Titan. Bag mana in buzunarul din spate dupa portofel. Ioc. Gol. Zacea probabil singurel si stingher acasa pe birou. Zic hai sa incerc sa intru fara ca si asa eram in putina intarziere la birou.

Ajung la caserie. In fata mea o grasanca sictirita. Ma adresez frumos si ii spun ca nu am nici bani, nici cartela si ca ambele sunt acasa. O rog frumos sa ma lase sa intru si fara cartela. Primesc un “nu” sec. O mai rog o data. Acelasi raspuns. Totusi nu dadea faliment Metrorex daca ma lasa sa trec.
Sa luam o situatie fictiva dar posibila: Daca mi se furau si portofelul si banii si trebuia sa ajung urgent intr-un loc? Si singura modalitate de a ajunge repede era cu metroul? Sper ca acea “GAZELA GRATIOASA” sa treaca prin asa ceva in curand!
Oare am uitat sa fim buni?

22 September 2009

Motive



De ce e cam parasit acest blog de autor.

  • Oboseala acumulata de dupa turele de lac in IOR.
  • Dieta ce m-a dus la o stare de moleseala si lipsa de chef.
  • Vremea frumoasa de afara pe care noi o ratam stand la birou.
  • Am imbatranit. 27 de ani vin in curand.
  • Prea multe ganduri.
  • Prea multe planuri.
  • Prea putine realizari.
  • Ajungerea la zi cu serialele si filme.
  • Meciurile din weekend de pe All Jazeera.
  • Comoditatetea. Lenea. Cheful. Grijile.
  • MafiaWars si Farmville. Ps: am un iepuras asa dragut:D
  • Despresia Toamna-Iarna a la Omul cu Sobolani

16 September 2009

They are back!!

Dupa vizionarea noului videoclip Rammtein-Pussy, asteptarea o sa fie extrem de grea pana la concertul de la Barcelona din 12 Noiembrie. Videoclipul este de fapt un film erotic. Cu final erotic. Logic dupa 4 ani de pauza trebuie sa sochezi ca lumea sa vorbeasca despre tine iara. Si cum in marketing sexul vinde cel mai bine...Melodia in schimb nu dezamageste cu nimic. Acelasi stil Rammstein. De abia astept sa ascult tot albumul.

Video-ul este aci: http://www.visit-x.net/rammstein/. Pe youtube e scos mereu de catre cei de la Universal Music.

14 September 2009

Carti

Toata lumea citeste. Carti, reviste, reclame. Dintre toate cartile sunt cele care creeaza idei si personalitati in acelasi timp. Insa nu toti au parte de carti si bani de a le cumpara de aceea in weekendul trecut, o campanie Enjoy Your Future a reusit sa stranga peste 2500 de carti pentru copilasii din centrele de plasament din sectorul 6.
Cred ca anumite carti duc la creeare si dezvoltarea personalitatii. Orice gen. Mai putin cel religios. Care doar tampeste. Logic aceasta campanie a atras si personaje din mediul religios care au donat in primul rand in numele religiei si cu scopul de a mai atrage ceva potentiali enoriasi. Bani. Dar in niciun caz cu dorinta doar de a dona si cu un scop anume.
Asa au fost si 3 oameni cu multa evlavie si credinta in cel de sus. Cartile erau in mainile lor. Insa nu le-au dat pe loc. Ne-au intrebat la ce fel de persoane o sa ajunga cartile. Cand au auzit ca erau pentru copii s-au luminat la fata. Daca le spuneam ca erau pentru batrani probabil ca nici nu i-ar fi interesat sa mai dea cartile. Batranii nu intra in publicul lor tinta. Oricum mor si nu aduc nici un profit pe termen lung.
Insa cartile inca stateau in mainile lor. A urmat o rugaminte. Cum ca, sfintele lor carti, sa nu stea alaturi de cele cu catei, pisoi, animale si orice alta carte. Sa nu cumva sa se atinga si sa le spurce. FUCK OFF!! Adica cu ce e mai presus cartea voastra fata de celelate?
Cartea lor se numea : Omenirea incotro dar de fapt titlul original in engleza era Jesus, the second coming. Am pus in practica toate cerinte lor. In primul rand cartile au trecut prin mainile mele. Si doi le-am pus la gramada cu celelate carti despre pisoi si catelusi. Si langao carte intitulata: Viata sexuala si casatoria. Si in nici un caz cartile nu vor ajunge la copii. Probabil nici la batrani. Cu siguranta vor zace intr-o cutie prafuita.

10 September 2009

Toamna

Nu am devenit melancolic de la vreo melodia cantata de Compact. Imi place toamna. Mai mult decat vara sau orice alt anotimp. Nici nu avea cum sa imi placa alt anotimp tinand cont ca am fost nascut intr-o zi superba de toamna. Precum sufletul meu bineinteles:).
De cateva zile tot inlocuiesc niste versuri de-ale lui Emil: Vara, Vara,Vara cat te-am asteptat cu Toamna, Toamna, Toamna cat te-am asteptat. Sezonul toamna-iarna de acest an aduce multe calatorii cu avionul. Si nu pana la bulgari si inapoi. Plin de calatorii mult asteptate un an intreg. Pe axa Paris-Barcelona-Londra-Kuala Lumpur-Hanoi-Vientiane-Phnom Penh.
Nu credeam ca lipsa unei vacante in timpul verii va duce la o oboseala atat de acuta.
Sau mai bine spus lipsa unui concediu timp de un an de zile. Mai mult psihica decat fizica. A fost un an intens si greul de abia acum incepe. Insa nu m-a plang niciodata. Pentru ca imi place...




06 September 2009

Veni Vidi Vici

Eram intr-o mica pana de idei sau mai bine spun cheful nu era de partea mea de a mai scrie ceva nou. Ca de interesant nici pe departe. Insa urmatorul film de animatie a facut ca acest post sa existe.


Veni Vidi Vici - 3D Animation @ University Of Hertfordshire 2008 from Digital Animation Herts Uni UK on Vimeo.



Pe langa faptul ca e destul de haios ma reprezinta putin. Sau poate mai mult. Cred ca v-ati dat seama despre ce personaj din animatie este vorba. The Little one desigur.

In primul rand nu este nevoie doar de muschi pentru a reusi in viata. E de ajuns doar putina inspiratie, dorinta de a reusi, un tel si inteligenta. Si cu siguranta ai mai multe sanse de reusita daca iti folosesti doar muschii.

Sursa:http: www.geeksaresexy.net

02 September 2009

Curios

Update: Esti rea/rau:D.!!!

Eu sunt un mare curios din fire. Chiar daca nu se vede chiar sunt. Ma roade pana cand reusesc sa aflu ceva si fac tot posibilul sa descopar prin orice mijloce acel lucru. Imi urmaresc traficul de pe blog prin cateva code trackinguri . Au fost utile la inceput sa am acomodez si sa le invat mai bine toate dedesubturile. Acu fac parte si din jobul meu. Si din mine chiar. Ca inainte sa fac un lucru il analizez de nu mai stiu apoi ce trebuia analizat.
Revenind la curiozitatea ce ma macina de saptamana trecuta chiar. Nu stiu cine m-a cautat de la Ministerul Justitiei saptamana trecuta si s-a reintors de vreo careva ori cautandu-mi din nou numele. Desi numele blogului e destul de greu de retinut. Am ceva presupuneri dar nu stiu cine ar putea sa fie.
Asa ca draga justitiara sau de ce nu justitiar. Daca chiar iti pasa de mine si de sufletelul meu, te rog spunene-mi cine esti ca ma roade!!! Tare!!

30 August 2009

Legea lui Murphy

Cred ca Murphy asta, inainte de a-si scrie legile, a venit mai intai prin tarisoara noastra si s-a inspirat de aci. Astfel nu imi pot dat seama cum s-au petrecut urmatoarele evenimente saptamana aceasta.

Am ora fixa de sculare si asa reusesc sa apuc metroul care trebuie si sa ajuns in timp la birou. Mereu prind acelasi metrou. Luni nu fu exceptie. Insa intarziat la munca. Marti la fel. Zic hai sa ma scol mai devreme. Fac acest lucru cu greu insa dar tot in intarziere. Joi si mai devreme. Prin chiar un metrou mult mai inaintat. Surpriza insa. Ajung mult mai tarziu decat o facusem zilele trecute.

Vineri insa ma scol mai tarziu si prind metroul mult mai tarziu decat in zilele precedente. Surpriza insa. Am ajuns chiar la timp la birou. Acu nu stiu de ce Metrorex se joaca cu nervisorii nostri de cand cu schimbarea asta cu Grigorescu si Eroilor.

Stiam inainte ca fac 20-24 minute maximum. Acu am ajuns sa fac si 45-50 de minute intre Titan si Eroilor. Cand facem " naveta" in ultima parte a sederii mele in Barcelona, intre Callela si Barcelona faceam 55 minute. Iar distanta este de vreo 55 de km. Nu mai comentez nimic. O las pe voi sa o faceti.

28 August 2009

retezat

in Retezat cum spunea copywriterul de Stefan:D. De fiecare data cand urc pe munte ma intreb cine a inventat urcatul pe munte si mai ales de ce? Multa energie consumata insa cei drept cu folos. Iesirea din Retezat era programata de mai multicel si pana la urma am nimerit intr-un weekend perfect din punct de vedere al vremii.
Cu bagajul de data aceasta cat de cat bine facut am purces spre mult prea mentionatul munte. Insa drumul nu fu chiar fara peripetii. Nu stiu cum a facut dar de la Ramnicu Valcea , chiar daca am urmat indicatorul de Tg-Jiu, tot inaintam inspre Caracal si Craiova. Dupa o ocolire de vreo 60 de km prin satele din Oltenia, treacand printr-o padure ce arata cam ca in filmele lui King ,intalnind doar 3-4 masini si drumuri fara indicatoare, pana la urma am reusit dupa ce in prealabim am intrebat localnicii zonei directia buna, sa ajungem din nou la drumul cel bun.
Cum am plecat la inserat este logic sa ajungem la rasarit nu? Din Hateg pana in Poiana Pelegii este drum forestier. Pe unele portiuni chiar putin practicabil si se merge extrem de incep. Asa ca dupa mai bine de 9 ore s-a decis sa ne oprim la prima poiana pentru un somn. Am ocupat locul de pe bacheta din spate, in timp de Mircea si Ovidiu au decis sa doarma afara. Inautru fu la fel de frigut ca afara si in plus loc de intins picioarele ioc. Asa ca au urmat 3-4 ore de somn cu ceva pauze.




Prima zi a descurs fara mari probleme. Urcarea pana la Lacul Bucura fu scurta dar destul de intensa. Rucsacul nu prea grea a fost fi putut carat fara prea mari probleme. Scopul excursiei de pe Retezat fu sa ne odihnim cat mai mult asa ca prima zi a constat doar de o mica urca pana intr-o sa ca sa dam un telefon. Seara mare branza nu ai ce face prin zona in afara de a dormit sau a sta la povesti in fata cortului. Nu prea faceam fara discutiei filozofice propusa de Mircios asa ca la ora 9 eram deja in sac si in cort gata de somn. Cred ca stiam ce o sa ma astepte a doua zi.

Incet incet am inceput sa urcam inspre zona Parcului National Retezat. Lac dupa lac, priveliste minunata dupa priveliste minunata.


Din cand in cand aparea si cate o marmota care spre marea mea surprinderea chiar nu invelea ciocolata. Incao dezamagire majora in viata mea.
A urmat o urcare nu atat de dificila pe Vf Retezat pana la 2485 de metri unde ne astepta o mare surpriza neplacuta. Am ramas fara apa. Pe munte. Pe un soare arzator care parea din ce in ce mai aproape. Recunosc ca am o capacitate de efort cat de cat limitata. Si mai deloc ambitie in a continua anumite lucruri incepuri cum fu alergatul. De 2 ori am inceput si tot de ori am renuntat la fel de brus.
Dar in fara apa am cedat. Cred ca mai mult psihic decat fizic. Prima partea pana pe varf am facut-o fara mari probleme. Coborarea de pe Retezat, chiar daca putin dificila la fel fara probleme. Dar doar gandul ca urmau 2-3 ore de mers in continuu in soare fara apa m-a facut sa incetinesc ritmul si sa fiu extrem de precaut cu pasii mei peste rocile din Retezat care parca nu se mai terminat. Piatra dupa piatra calmat si picioarele deja incepusera sa cedeze.
In ce stare ajunsesem? Alti turisti l-au intrebat pe Mircea daca nu cumva sunt beat sau drogat. Incepusem sa delirez un pic si aveam ganduri ciudate.Tatal nostru chiar. In jurul meu roiau muste care de abia asteptau sa pic. Deja ma gandeam cum o sa ma pape vreo pasare ceva. Dupa cateva clipe chiar aud un uliua.
Cum nu aveam apa nici de mancat nu puteam sa manac sa mi se facea numai sete. Mananc o mica bucatica de ciocolata. Deja gura imi e asa de cleioasa incat de abia mai pot sa respir. O mica gura de apa ceruta de la alti turisti imi da inca putina putere.
Vedeam padurea in zare. Stiam ca o data ajuns acolo voi scapa de soare, va fi mai racoare si voi scapa de bolovani. Partial adevarat. De pietroaie nu am scapat.



Doar Mircios a ramas cu bine. La fiecare 10 pasi facuti de el eu ramaneam cu 5 in urma. Din cand in cand se auzeau incurajarile si bataile din palma..Hai Kiki stiu ca poti.
Odata intrat in padurea, glasul raului devenea din ce in ce mai auzit. Deja aveam in gand poezia lui Edgar Poe daca nu ma insel " Water water eveywhere" Numai apa aveam in gand. Dar nu si in gura. Desi nu mai aveam pic de saliva si nu mai puteam inghiti deloc. Traiam cu impresia ca o sa imi inghit limba si pe ultima portiune mi-o tot muscam.
Dupa 5 ore de chinuri si delir in sfarsit apa a ajuns la mine. 2 litri aproape in nici 2 minute. Insa eram extrem de epuizat si nici picioarele nu le mai simteam cum trebuie. Nici vorba sa mai pot sa urc de la Pietrele pana la Bucura asa ca seara mi-am pietrecut-o la Pietrele, a doua zi urmand sa ma intalnesc in Hateg. Logic soarele si-a pus amprenta si a urmat o noapte de nesomn si tremuarat de la insolatie.

La 10 si un pic a doua zi eram deja in drum spre Hateg via Hateg. Dupa 2 autostopuri ajunsei in Hateg. O bere mult dorita si o cafea au urmat in asteptarea lui Mircios si a lui Ovidiu. Nu stiam sigur daca mai au bateria la telefon si daca stiau exact unde ma aflam asa ca orice ora trecuta trecea cu intrebari.
Bateria mea era si ea pe terminate asa ca mi-am incercat norocul intr-un magazin Fuji si spre marele meu noroc vanzatoarea avea un incarcator Nokia. Dar nici un semn de la baieti. Deja aveam scenarii. Cum sa ajung in Bucuresti? Avand insa doar 3 Ron in buzunar si tiand cont ca bancile erau inchise si de la Bucuresti banii nu ajungeau decat luni dimineata. Din fericire scenarile nu au prins contur si a am reusit sa scriu aceste randuri. Logic Mircios mi-a carat pentru a 3-ia oara rucsacul si nu cred ca o sa fie ultima data:D.

Restul de poze pe aci.



24 August 2009

In curand

Povestea completa a iesirii din Retezat. Sunt multe de spus si nu prea am avut timp sa scriu asa ca o lasam pe maine seara. Credeati ca aceasta iesire a fost una normala? Cu Kiki cuvantul normal nu exista. Pasionant da...un cuvant ce poate ma caracterizeaza.

20 August 2009

Preludiu

Sau cum de data asta poate am reusit sa imi fac bagajul cum trebuie. Mai bine spus daca am reusit sa imi pun tot ce este mai important in ruscas astfel incat sa nu mor de frig si foame pe munte. Si in acelasi timp sa pot sa imi car si singurel rucsacul. Sunt ceva ore de urcat pana la Bucurura. Weekendul acesta e mult asteptatul Retezat. Il vazui doar iarna si atunci lacurile in toata splendoarea lor nu s-au ivit.
Revenind la bagaj. Chiar daca mi-am luat strictul necesar iara sacul de dormit inca nu e pus e destul de greut. Dar cred ca de data asta fac fata. Mancarea e de vina pentru extra greutate. Cred ca am prea multa dar totusi parca nu e de ajuns. Si nici berea nu e inca in rucsac.
Asa ca urati-mi noroc ca de data asta sunt pe cont propriu. Daca nu gasiti un post nou duminica seara stiti unde ma gasiti. Carandu-mi rucsacul la dus. Ca de intors probabil ajung dupa Asia.:D.

17 August 2009

EDITORS

Sau cum o formatie iti face viata mai buna. In cazul meu sunt mai multe. Nu multe. Putine dar bune. De la Rammstein la OCS, de la Garbage la Editors si de la Green Day la RHCH sau Placebo. Ar mai fi dar acestea sunt formatiile care m-a fac sa ma simt bine. Inca nu le-am vazut pe toate live dar una cate una o sa urmeze. E o senzatie minunata sa iit vezi formatia favorita live si sa traiesti si sa canti vers cu vers alaturi de ei. Chiar daca nu ai pic de voce.
Aseara a fost randul celor de la Editors. Am dat intamplator de ei la recomandarea unei prietene cam nici acum un an de zile. Dar m-au fermacat de la inceput. Ca de altfel toate formatiile enumerate anterior. Daca nu iti place o formatie de la bun inceput, inseamna ca nu va exista nicio legatura intre voi.
Si nu am plecat dezamagit aseara de la concert. De la sunet, unul din cele mai reusite de pana acum in Romania, la atmosfera creata de Tom, de la energia degajata de public. Tot in general. Mai putin faptul ca nu se putea consuma alcool fiind concertul in parc.
Urmeaza Rammstein....





2D

Trecusera cred mai bine de 5 anisori de cand am mai trecut pragul vreo unui cinema. M-am obisnuit atat de tare cu laptopul meu dragut si fidel asa incat nici la sistemul Dvd 5+1 din casa nu ma uit la filme daramite la cinema. Pe langa faptul ca devorez destul de multe filme pe saptamana - din pacate in ultima vreme am cam ramas in urma destul de rau- nu scap absolut niciun film de animatie. Mai am putin si cred ca le vad absolut pe toate. Cum nu vazusem niciun film in 3D si era vorba si de Ice Age3 am zis ca e o ocazie faina.
In primul rand am ramas socat de cate lume se duce la film. Am trecut repede peste acest soc si hai in sala. Cu ochelarii 3D intr-o mana si cu o punga de popcorn in cealalta. Si se iveste si prima dilema. Cum sa vad cu ochelarii 3D? Peste ochelarii mei de vedere sau nu? Cum nu se prea putea cu ei peste am decis sa vad filmuletul doar cu ochelarii 3D. Ce a urma dupa? O mica durere de cap de la cata concentrare am bagat ca sa citesc subtritrarea si ca sa vad si eu ceva d in film. Mare parte am vazut dar in niciun caz in 3D.
Acu nu stiu daca exista si ochelari 3D cu miopii iar nu exista de ce nu se gandeste cineva si la cei mai oropsiti?

PS: IceAge 3 este destul de slabut si nu se compara cu celelate doua. Daca vreti sa vedeti animatie de calitate va recomand filmele lui Hayao Miyazaki. Ponyo este ultimul creat de el dar si celelalte merita.

10 August 2009

Gospodar

Weekendul acesta am fost un trantor adevarat. Un adevarat gospodar. Nu ca nu as fi asa in fiecare zi. Vineri seara eram deja in pat de pe la vreo 10. Nici cand eram in clasa a 5-a nu cred ca ma culcam asa de devreme. Asa ca la petrecerea de vineri seara am zis un mare pas. Daca nu ar fi fost iesirea de dimineata la Muzeul Satului probabil nu as fi iesit din casa nici sambata.
Sambata seara la fel. Lenea era in mine incat nicio bere rece sau vreo roscata fierbinte nu m-ar fi scos din casa. Asa ca am zis iara pas.
Ce m-a scos duminica din casa. Logic Steaua. Macar a facut sa mai dispara lenea din mine ca altfel nu stiu cum ajungeam sa fiu la birou.
Care o fi cauza acestei lene si a somnului continuu avut? Pai in primul rand dorinta de a ma mai odihni ca prea multe seri petrecute in oras fura. Si in al doilea rand faptul ca nici vineri si nic sambata nu am baut cafea. Asa ca maine la prima ora bag o cafea ca sa o iau iar de la capat. Cu serile in oras si cu berile.

05 August 2009

Lume mica

Chiar daca traim pe o planeta cu peste 6 miliarde de oameni si intr-un Bucuresti cu aproape 3 milione de locuitori e parca imposibil sa nu ai parte de intalniri neprevazute si in acelasi timp suprinzatoare. Parca esti intr-un oras mic si cunosti pe fiecare si ori de cate ori iesi in oras dai peste aceeasi oameni. Chiar daca i-ai vazut doar o data in viata poate intr-o tara straina, poate doar intr-o noapte in Vama, un turist de prin Barcelona, dai peste ei in cele mai ciudate momente. Poate si din cauza ca frecventam doar aceleasi locuri.
Uitanda-ma la niste poze de-ale unei amice ce fu prin Croatia vad intr-una din ele un cuplu. Deodata mi se aprinde un beculet in capusor. I-am mai intalnit o data. Unde? Incep sa scormonesc. Nimic. 2 zile la rand tot imi apar chipurile lor. Deja devine o obsesie.
Meciul Stelei de saptamana trecuta cu scotienii. Ca de obicei la datorie. Dau sa imi ocup locul obisnuit dar imi era ocupat. Cum il stiam pe cel care era acolo m-am deplasat cateva scaune mai incolo. Ma asez. Evrika. Gata. Flash! Stiu!. Cuplul obisnuia sa vina la meciurile Stelei cam tot sezonul trecut. Cel din poze! Si eu fix m-am asezat pe locurile lor de anul trecut. Mica lume nu?

Fara semnal

Update: Stiam eu ca Nokia nu cedeaza asa de usor. SIM-ul fu cel cu probleme. Ars din radacini se pare. Noroc ca imi salvez de obicei toate informatiile pe memoria telefonului nu pe SIM.


Asta imi mai trebuia. Sa raman si fara telefon. Aseara dupa ceva beri si cateva SMS-uri date, dau sa ies din metrou si pauza. Ioc. Nimic. Nici urma de semnal la telefon. O fi o problema in zona mi-am zis. Dar problema a ramas pana dimineata si continua si in momentul in care cititi aceste randuri. Asa ca pana cand imi gasesc certificatul de garantie, pana ma duc sa imi repar NokiaExpressMusic, o sa fiu disponibil doar in online. Mail. Messenger. Facebook.

02 August 2009

Relaxare

Luna August o sa devina probabil cea mai urata luna din anul acesta. Sau mai bine spus oamenii ce isi iau concediu. Peste tot lumea se bucura ca pleaca pe undeva si peste tot vezi poze din concediu si lume odihnita. Oki..si eu plec in decembrie si atunci o luna si un picut chiar dar totusi VA URASC!!
Daca stau sa ma gandesc bine nu am mai avut din perioada liceului un concediu in care sa stau tolonit cu burta undeva la soare. Sanse ca acest lucru sa se intample in urmatorii 6-7 ani sunt minime. Cum am in plan sa vad tari de pe cele 7 continente nu o sa mai am nici timp, nici finante si nici zile de concediu ca sa mai stau si locului cum se spune.
Dar perioade scurte de o zi doua tot o sa mai fie. Cum a fost weekendul acesta. Doua zile de relaxare in nordul Moldovei pe la Botosani. Ceva ore de tenis. Piscina. Gratar. Voie buna. Si sauna care este ideala sa scoti toata vodka din tine in nici 30 de minute. Sau cat s-au chinuit prietenii mei dragi sa ma tina inchis in sauna. Temperatura era de 87 de grade celsius. Nu temperatura sticlei de vodka Finnlandia ci temperatura din sauna. Umiditatea ajunsese pe la 85 si ne gandeam ca in Laos o sa fie cam de 90% si deja doar gandindu-ne incepusem sa transpiram. Vodka bineinteles. Si am rezistat chiar destul de bine in acelasi conditii. Chiar le spuneam sa inchida usa repede ca se raceste sauna. Baita de dupa sauna este si ea la randul ei geniala.
Ce-i frumos se termina mereu repede asa ca nu am ramas decat cu numaratul zilelor pana la urmatoarea mica escapada si de numarat lunile pana la cea mult asteptata.

29 July 2009

Donare de lichide

Dupa experienta ratata de acum o luna de zile cand era multa lume la Medicina si nici timp de a dona nu era , in sfarsit am reusit sa donez sange iara. Dupa un an de zile. Dar nu e atat de usor pe cum pare.
In primul rand ora de sculare. Minim 7 ca sa mai ajungi si apoi in timp util la serviciu. . Logic intai trebuie sa verifici cate kilograme ai. Sub 50 si deja esti descalificat. Cu cele 73 ale mele ma incadrez perfect. Alcool nu trebuie baut cu 72 de ore inainte de donare. Cam greu in cazul meu. Cred ca anul acest an nu au trecut 48h fara sa nu beau minim o bere. Doua scuze. Deci cam greu cu cele 72h. Si nici nu vreau sa ma gandesc in ce stare se va scula pacientul caruia i-am donat sangele meu:D.
Dupa ce indeplinesti acest pas urmeaza urmatorul.Ajungerea la Centrul de transfuzie sanguina Bucuresti ce e situat aproape de Victoriei. Si urmeaza asteptarea. 10 minute. 20 de minute .30 de minute . Sosesc alti donatori dupa tine si sunt strigati inaintea ta. 40 de minute. 50 de minute. O ora. Deja rabdarea e la limita. Ma duc sa intreb daca nu cumva mi s-a ratacit buletinul. Raspunsul vine ca nu si ca motivul de ce intarziei asa de mult e ca cei ce au donat deja au intaietate cand sunt chemati. Ok zic. Dupa alte 20 de minute sunt chemat. Cabinet 1. Cabinet 2. Cabinet 3. Cabinet 4. Dupa care te intorci la cabinet 2. Cabinet 5. Deja fisa e plina de stampile si stampilute. Au trecut aproape 2 ore si tot nu am reusit sa donez sange. In sfarsit si ultima camaruta. Cea de donare. Dupa aproape 3 ore. In 8 minute s-au si evaporat din corpul meu 410 ml de sange . Calitate superioara de vrancean get beget. Sper ca data viitoare sa dureze mai putin.

Pentru carcotasi. Nu am donat pentru urmtoarele:

1. Bonuri de masa in valoare de 30 ron. De fapt nici nu le-am mai luat ca ametisem destul de tare si nu prea mai puteam sa stau in picioare.
2. Abonament redus la metrou/RATB pe o luna.
3. O zi de concediu in plus:D.

Ci din voluntariat.

26 July 2009

Partyzanii

Caldura de afara te imbina mai degraba la un dus rece sau la o mica excursie prin Groelanda. Nici una din acestea nu s-a concretizat. In schimb s-a intamplat o nunta. Prima si ultima de pe anul acesta. Din fericire nu prea am prieteni dornici sa isi puna catusele . Ca de obicei inainte de nunta a fost o mica depresie de pre-nunta. Nu stiu de ce dar mereu mi se intamplat. Cum spuneam bine ca am putine nunti pe an. Anul care vine 3 sunt sigure.
Si am intrat din nou intr-o biserica. Dupa ceva timp. Si nu am simtit nimic. Un spatiu gol. Doar racoarea facuta de aerul conditionat. Inseamna ca sunt pe drumul cel bun.
Nu am inteles niciodata mamele ce isi aduc copilasii de nici 2 ani de zile la slujba in general sau la o cununie de exemplu. Copilul trebuie sa stea in parc sa se joace sau sa se odihneasca. Nu sa stea intr-o biserica unde nu intelege nimic si unde nu face nimic altceva decat sa planga si sa se oboseasca mai rau.
Un an doilea aspect pe care nu le-am inteles la nunti este mancare. Frate..de ce e asa de multa? 4-5 feluri plus desert. Oricum cum spunea si un chelner mai mult de jumatate de mancare nu se mananca si este aruncata. Deci bani aruncati atat de catre miri cat si de restaurant. In timp de altii mor de foame.
As minti daca as spune ca a fost o nunta tipica 100%. De obicei la nunti nu se face pogo. Sau se fura si mirele si mireasa. Oricum a trecut extrem de repede. Asta pentru ca a fost o nunta chiar faina. Caldura a fost si ea la inaltime. Nu stiu daca din cauza caldurii sau din cauza dansurilor si a transpiratie ce a urmat toata seara nu mi-a venit sa ma duc la baie. Si am baut lichide nu gluma.
Seara s-a incheiat dimineata pe la 6 apoteotic cu o mica baie in fantana de la Casa Doina. Logic imbracat si cu pantofii in picioare. Acu nu vrea sa stiu ce a simtit urmatorul client care a stat pe scaunul din taxi dar a meritat baita si nunta indeosebi.



20 July 2009

Marketing de Turn

Sambata in Sibiu. Pana la festival mai erau ceva ore si caldura imbina la somnic. Insa am ales o mica plimbare. Prima oprire: Turnul. La intrare o tinerica. Dau sa intru, platesc cei 3 ron intrarea si apoi isi incepe micul discurs. Din ce an e, ce intaltime are ( 73 de metri, fiind cel mai mare turn din Transilvania) si cate trepte sunt de urcat. 173 zice. Ma uit putin la ea si ii zic in gluma: Dar nu putea sa spui asta inainte de a plati?
Si incep urcusul. Scara cu scara. Am si putina frica de inaltime. La Turnul Eiffel ma tineam de orice chestie de pe acolo. Si ajung sus. Mai mult mort decat viu.
Sus alta fatuca. Se uita la mine si imi zice: Ati ajuns? Eu de abia tragandu-mi sufletul..daaa. Multe scari sunt, zic.
Da, 193 zice ea. Cum 193? Jos mi s-a spus ca erau 173. Uite asa se face marketing..Logic daca imi spunea de la inceput ca erau 193 nu mai urcam:D

19 July 2009

Cocktail

Nu mai fusesem in Sibiu din 2006. Chiar inainte de a deveni Capitala Culturala pentru 2006. Atunci fu parca prima editie ARTmania.
Lucrarile de amenajare a orasului in 2006 inca nu erau gata asa ca pana anul acesta nu mai avusesem ocazia sa vad Sibiul reamenajat.
Si de data aceasta utilul s-a imbinat cu placuta.
Joi si vineri o conferinta Marketing pe online.
Drumurile sunt mereu obositoare. Punand la socoteala ca ai mai si muncit in aceea zi va dati seama in ce stare am ajuns la Sibiu miercuri seara. Nu insa atat de obosit inca sa beau o bere si sa simt putin Sibiul pe timp de noapte. Revenind la oboseala, in incercarea de a ajunge in Piata Mare de la pensiunea in care am fost cazat, am ajuns din nou la pensiune. Fara sa imi dau seama cu.
Drumul pana la Sibiu cred ca l-am facut de zeci de ori. Insa de fieacare data Valea Oltului ma surprinde cu cate ceva. Alaturi de Valea Jiulului mi se pare cea mai frumoasa vale din Romania. Verdele a fost nuanta ce a caracterizat valea de aceasta data. Si maron. De la culoarea Oltului ce statea pe loc. Mereu cand merg cu autocarul ma gandesc doar la practicele din timpul facultati si inchid ochii si ma imaginez in autocarul veselei.
Au urmat 2 zile pline, pline la conferinta. Atat de obosit dupa aceste 2 zile nu sunt nici dupa o zi de munca. Scularea la 7 jumatate, un mic dus, ceva de mancare pe fuga si apoi pana la 7 munca. Sa zicem ca au fost si lucruri faine dar nu m-am dat pe spate conferinta de anul acesta de la Sibiu. Seara bineinteles bere. Si mult mai multa bere dupa cele 2 seri de la ARTmania. My Dying Bride fara cuvinte, PAIN absolut geniali. Vroiam sa imi iau un tricou cu ei dar nu am mai gasit modelul care imi placea iar Nightwish ufff. Si asta din cauza Anette-ei noua solista a trupe. O blonda fara voce ce mai.
In concluzie despre Sibiu. Nu m-am simtit in Romania. De fiecare data cand ma uitam la ceasul de la laptop ma intrebam cat este ceasul in Romania. Aduce putin cu Viena dar nu are atat de multa verdeata. Totul e asa de linistit iar lumea atat de calma incat nu ai cum sa te superi pe nimeni. Pentru a ajunge intr-un loc in Sibiu trebuie sa pleci cu doar 5 minute inainte. De exemplu doar pana cand ajung de la etajul 8 la parter fac cam acelasi timp. E un oras in care merita sa te retragi si sa iti cresti copiii. Chiar ma gandesc serios ca loc de retragere pe la 35-40 de ani. S-au de ce nu mai devreme. Nu mai vorbim de praf. Nici urma de el.
Si inca un aspect ce m-a frapat. Fetele in Sibiu merg 3 cate 3 impreuna, Nu 2 cu 2 sau in grup de 4. Cate 3. Si fara un baiat langa ele. Daca as fi vazut doar un caz probabil ca as fi trecut peste. Dar la fiecare pas erai intampinat de cate 3. E rost de mai multa analiza demografica:D.

Pozele , nu multe dar dragute aci.

12 July 2009

Melodia de luni

Lipsa de chef si ploaie din acest weekend a dus la o lipsa de chef de a mai scrie cate ceva pe acest blog amarat. Idei erau dar le pastrez pentru saptamana aceasta. Poate Sibiul o sa ma ajute.
Chiar daca e putin trista aceasta melodie, pe mine ma duce la gandul la vacanta, la o vara scurta si rece si la o iarna lunga si calduroasa.


09 July 2009

Schimbari

In primul si primul rand trebuie mentionat ca nu imi plac schimbarile. De niciun fel. Atata timp cat sunt anuntate inainte si fiecare detaliu ce urmeaza sa fie schimbat este explicat nu am nicio problema. Dar cand ma trezesc dimineata si vad ca gmail si-a schimbat formatul sau Facebook vrea sa devina altceva, deja fac crize.
Metrorex a decis sa schimbe anumite denumiri de statii. Nicio problema. Nu prea umblam in acele zone. Insa a mai facut nu stiu ce schimbare de traiectorie de la Eroilor. Dupa nici 3 beri hai spre metrou sa ajung acasa. Urc frumos in metrou la Unirii. Precum cainele lui Pavlov dau sa cobor la prima dupa Nicolae Grigorescu. Insa vad galben in fata ochilor. Imi zic..poate au schimbat peste zi statia Titan. Dau sa cobar si vad ca nici urma de Titan. Eram la 1 Decembrie 1918. Cum am ajuns acolo nu stiu. Nici tarziu nu erau. Aproape 11.30. Dau sa iau metroul in cealalta directie cu capat la Preciziei. Sincer nu aveam nici cea mai vaga idee unde e statia asta dar era in cealalta directia si asta conta. Ajung din nou la Grigorescu si dau sa schimb spre Titan. M-a uit pe ce linie e si ma urc in metrou. Insa supriza. De la Grigorescu am ajuns direct la Dristor. Chiar nu mai inteleg nimic. SI cu Titanu ce ati facut? L-ati scos de pe harta? Nu mai aveam chef de nicio surpriza si am decis sa fac o mica plimbare din Dristor pana acasa. Ca nu aveam chef sa ajung pe centura in miez de noapte.
Si logic situl metrorex cu noile denumiri este in constructie iar in garniturile vechi de metrou nu exista nici macar o harta.

07 July 2009

Dilema

De ce nu mai poarta fetele cercei? Si nu ma refer la aia mari cat vaca. Micuti, finuti si draguti! Sincer nu am cumparat pana acu nicio pereche...Or fi scumpi? Asta sa fie motivul? Chiar facem un sondaj zilele astea. Cam din 7-8 prietene vazute in ultimele 2-3 zile nici una nu avea cercei. Si sincer o fata arata mai bine cu cercei. Micuti.
In schimb in metrou am vazut o multime de barbati cu cercei. Revenind la fete..ii o fi purtand in alta parte?!!

06 July 2009

NovaRock09

Dupa doua saptamani si ceva am reusit sa scriu si un mic review al festivalului de la NovaRock. Multumirile se duc pe aceasta cale catre Petru care mi-a oferit intrarea de presa la festival si Cristinei. Berile sunt pe drum asa cum am promis.


Probabil ca nimeni nu a auzit de satul Nickelsdorf din Austria pana acum 5 ani de zile cand s-a decis organizarea acestui festival de camp. Inca din denumirea festivalului ne dam seama ca rock-ul este cel care domina timp de 3 zile in Campia Panonica. Nume mari au ajuns pe scena Novarock pe parcursul celor 4 ani de activitate.....Restul poate fi gasit pe http://www.rockxpress.ro

05 July 2009

Pauza

Cred ca a venit timpul sa iau o pauza. Prea multe iesiri in ultima vreme au dus la un haos din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere al oboselii. Oricum balantele sunt caracterizate prin perioade agitate pana la epuizare dupa care vine o perioada mult asteptata de odihna. Cred ca a sosit si perioada aceea. Dar nu stiu daca pauza deplina va fi una brusca sau o voi lua pas cu pas. Deja saptamana viitoare 4 zile sunt deja acontate asa ca o sa fie o pauza dar incepand de saptamana cealalata:D.
Macar asa sa mai am timp si de scris pe blog.

30 June 2009

Madrid

Logic ca mi-a placut mai mult decat Barcelona. De fapt cred ca orice oras incepe sa imi place mai mult decat Bcn. Da asta e alta poveste.
Ce mi-a placut in Madrid fu iesirea in baruri. De fapt plimbarea prin baruri seara. Fura 4 la numar. Cinci daca socotim si mica cina dinainte de bere. Bar dupa bar. O bere aci, un mojito dincolo, o alta bere in altul si asa mai departe. Lumea petrece din bar in bar. Se plimba din bar in bar.
Mi-am amintit de atmosfera din Madrid aseara cand pe Lipscani, zona care oricum nu se compara cu nicio zona pietonala din Europa, am baut din terasa in terasa. Ploaia ne-a mutat inauntru iar venirea lui Manucu a facut se bem ultima bere sub lumina stelelor. E chiar placut sa te plimbi din bar in bar..

28 June 2009

1-6

Meciul a inceput furtunos. Dupa un prim set castigat pe serviciul propriu au urmat 3 mici de break. Putea sa fie 2-0. Lipsa de experienta si de luciditate in fata fileului a dus la 1-1. Setul urmator a fost pierdut prosteste. Au urmat apoi inca 2 sanse de rebreak. In loc sa fie 3-2 a fost 4-1. Si de aci a inceput dezastrul. Lipsa pregatirii de iarna si a unui efort constant a dus la o cadare din punct de vedere fizic. Pana la un 1-6 final a mai fost doar un pas. Serviciul nu a mai functionat deloc. Ca sa fim sincer nu a functionat deloc iar reverul si-a pierdut din putere si precizie.
A fost o infrangere la limita as spune in fata lui Grasel.
Tricoul imi era atat de un dupa 90 de minute de alegare dupa mingi de parca as fi stat sub dus cu el. Efortul a meritat. Sper ca data viitoare postul sa fie unul despre victorie. Revenge in coming!!!

25 June 2009

Let's Rock

Zilele de concediu sunt numarate si la limita in fiecare an. Asa ca destinatiile trebuie alese cu grija. Un festival pe an nu trebuie ratat. Dupa Exit si Sziget a venit si randul Novarock. Line-up-ul promitea. De la Metallica,Kaiser Chiefs, Placebo, Gogol Bordello, Static X, Faith no More, Guano Apes si Slipknot. Si Viena. Nu fusei niciodata asa ca era o oportunitate.Nu am fost tentat sa ajung in Viena deloc. Proasta decizie.
Bagajele facute si gata de drum. Speram ca Skyeurope sa nu anunte inainte bilantul pe primul semestru ca sa nu intre in faliment oficial. Am avut noroc. L-a anuntat dupa o zi de la venire. Nici nu ajunsesem bine in aeroport ca si aveam chef de party. Doar urmau 3 zile de rock. Dupa o mica intarzire de o ora jumatate here we go. Viena este faina noaptea. Doar noapte o vazui pana acu si asta doar din autobuz in drumul spre Spania acu multi anisori.
Dupa o cursa cu shuttle bus, un autobuz de noapte si un taxi ajunseram la hostel. Imi promisesem ca o sa beau o bere austriaca de indata ce ajung. Noroc cu baruletul de la hostel. Hostel fiind vorba, al 9 -lea ales de mine si al noua alegere reusita. Berea austriaca fu scurta deoarece pe la 2 se inchidea.

Ziua 1.

Viena. Soare placuta. Vant modera. Creasta rezista.

Cica Viena e un oras sobru si intunecat si rece. Insemna ca nu ati fost pe strazile gothice din Barcelona. Viena bate Barcelona..cei drept nu are mare. Poate sunt putin rautacios si subiectiv dar chiar nu se compara. Nu am gasit o cifra oficiala cu numarul total de turisti ce ajung in Viena pe an. Desi am gasit datele statistice pe anul 2007 de la institutul de statistica austriac. Insa cred ca numarul lor este mai mare decat in Barcelona. Si totusi parca nu te simteai agasat de negri, chinezi, pakistanezi, englezoi si tot felul de magizine de kichuri. Viena era farmecul ei. Farmec ce m-a fermecat inca din prima zi.
Imi place sa simt un oras la pas. Harta o am in rucsac doar pentru situatiile in care ajung destul de mult pe la periferie. Nu bifez obiectiv cu obiectie. Ci pas cu pas. Cladire cu cladire. Merg dupa instinct si asa am descoperit zone faine in Viena. O zi nu e de ajuns si de muzee. Asa ca a fost doar de plimbare.
Seara s-a incheiat cu multa bere nefiltrata in campusul universitar din Viena, multi nervi si cu inca ceva beri la barul de la hostel. Ca doar nu lasam sa mai treaca o seara fara a bea o bere cu niste prieteni scotieni gasiti acolo. La 3 dimineata am strans scaunele si le-am pus pe bar. Nu puteam sa nu o ajut pe barmanita.

Ziua 2.

Soare torid. Nici un nor. Fata arsa. Insolatie. Creasta rezista.

Si a venit si prima zi la Novarock. Intre timp facusem rost de un press pass asa ca in Viena am reusit sa imi vind biletul unui australian. Povestile cu australinei sunt multe in calatoriile mele prin hosteluiri. Nu a fost hostel in care sa nu ma intalnesc cu un autralian. Nu doar intalnit. Si stat la povesti si apoi iesit la o bere. Chiar si la Paris cand nu am stat in hostel si credeam ca o sa " scap" fara a ma intalni cu unul nu am avut " noroc", In Eifel la o coada un tip in fata mea m-a vazut mai insetat si mi-a dat din berea lui. Logic era australina.
Punctul culminant al serii trebuia sa fie Metallica. Insa cu 5 minute a inceput ploaia. In incercarea mea de a ma duce la cort si de a-mi luat ceva gros m-ai mult m-am udat si facut rau. Insolatia isi facuse aparatia asa ca am decis sa ii ascult din cort. Insa am zis mersi ca inca eram in viata. Un concert Slipnot trebuie trait din multime. Pogo si tot ce vrei. Dar sunt sanse mare sa nu mai iesi din viata. Senzatii tari ce mai..

Ziua 3.

Nor. Ploaie in prima parte a zilei. Noroi pana la glezne toata ziua. Creasta rezista cu brio.

Ploaia micuta de dimineata a speriat vreo 7 persoane din grupul cu care m-am dus asa ca am ramas doar cu 2 persoane din alt grup. Totusi venisem special pentru festival si nu ploaie, noroiul si frigul din cort ce urma sa vina nu aveau sa ma impiedice sa raman. Asa ca am ramas pe baricade. Plouat putin la Eisbrecher si in rest spre seara doar facem patinaj artistic pe namolul made Campia Panonica. Placebo si Kaiser Chiefs fura la inaltime. Noapte nici nu stiu cum a trecut la cele nici 10 grade din cort. Dar a trecut cu bine.

Ziua 4.

Vant puternic. Soare moderat. Creasta ramane stabila.

Vantul si putinul soare din prima parte a zilei au facut ca noroiul sa dispara. Nu si mirosul ce avea sa vina. Deja imi parea rau ca festivalul avea sa se incheiei in aceea seara. Guano Apes si show-ul facut de cei de la Die Toten Hosen eu mai luat din suparare.

Ziua 5.

Ploaie cat cuprinde. Creasta umeda dar in continuare frumoasa.

Ce sa faci la Viena cand ploua in afara de a dormi si vizita muzee? Sa te plimi prin magazine.

When in Rome do as romas do.

Zice un proverb. Chiar daca ploua stai in ploaie. Do as romas do. Chiar daca e frig stai in frig.Do as romans do. Mananca ce ai la dispozitie. Canta versurile formatiei chiar daca nu cunsoti limba. Do as romans do. Nu numara cate calorii ai dat jos dupa un hot dog mancat si dupa 5 pasi facuti. Do as fucking romans do.


Acest post nu a fost sponsorizat de catre Drei Wetter Taft.

Poze pe aci si filmulete pe youtube.

23 June 2009

8.17

Ora mea de sculare. Din timpul saptamanii. Am acelasi tabieturi. Dupa ce suna alarma mai stau inca 5 minute sameditez. Glumesc. Trag de mine sa ma scol. Asta dupa o noapte de bauta. Ziua de astazi se incadra in acelasi timp. Sculat. Stat 5 minute. Dat jos din pat. Deschis calculatorul. Twitter. Facebook. Messenger. Spalat pe ochi. Insa nu am mai ajuns la spalatul pe ochi. Vazui 30 de prieteni online . La ora asta? Ce cauta astia la munca?! Nu eram atat de obosit incat sa nu imi dau seama ca uitasem sa schimb la telefon ora. M-a sculasem dupa ora Vienei. In nicio ora si dupa un SMS de informare ca o sa ajung tarziu la birou deja eram pe scaunul de munca.

Vesti

Spre marea tristeti a unora inca sunt in viata dupa experienta Novarock 2009. Nu scapati de mine asa usor. Revin cu detalii dupa ce imi revin. Cam in 2 zile. Sper

16 June 2009

Absent motivat


Pana luni. Inclusiv. Urmeaza cateva zile de relaxare cu ceva beri austrice, carnaciori si muzica extrem de buna si extrem de tare. Sper sa mai aud dupa. NovaRock 2009 ma asteapta. Revvin luni. Sper ca intreg. Ca am in cap multe nebunii de pus in practica. Plin de bere da.



12 June 2009

Povestea unui bilet

Totul a inceput intr-o seara racoroasa de mai cand s-au anuntat datele pentru turneul noului album Rammstein din 2009. Multe locatii imi faceau cu ochii. Paris, Berlin, Praga sau oricare alt oras pe care nu il mai vazusem pana acum. Insa cum bugetul imi este calculat la sange anul acesta, am hotarat sa imbin utilul cu placutul. Iara Barcelona ca poate de data aceasta reusesc sa imi iau si diploma de la Master. Zilele au trecut si data de 12 iunie se apropia. Data in care se puneau in vanzare oficial biletele. Gasit situl ce vinde biletele in Spania, inscris la toate newsleteller-ele posibile si avertizarile de pe site. Nu imi mai ramanea decat sa astept.

ora 1 noapte in seara de 12 iunie. Brusc mi-am dat seama ca a venit ziua. Dau sa intru pe site sa verific pretul biletelor..next..next..page not found. Deja situl era suprasolicitat.Un anunt de pe site spunea ca la ora 10 va incepe vanzarea. Deci a doua zi nu trebuia sa intarzii la birou. Intarziere ce era cat pe ce sa se produca deoarece fu prima data de cand lucrez cand am uitat sa imi pun alarma sa sune. Noroc cu ceasul biologic. Dimineata mi-am dat seama insa ca ora 10 e ora 11 la noi. Site-ul dadea aceeasi eroare si dimineata. Deja ma vedeam plangand cum ca nu am reusit sa procur biletul mult dorit.

10.37 Intru sa mai verific incao data. Aspteptarea e lunga..Insa supriza..site-ul merge si chiar se pot cumpara bilete!! Inainte de ora 11 chiar. Pas cu pas si grijuliu ca sa nu gresesc ceva reusesc sa ajung si la ultimul pas. Next..next..am bilet!!!!
Fain a fost dupa pe twitter urmarirea fanilor Rammstein ce isi procurau unul cate unul biletul mult dorit de parca ar fi castigat toti la lotto. Persoane ce nu au inchis un ochi toata noaptea in aspteptarea orei magice, persoane ce au dormint in fata laptopului in sacul de dormit si multe alte istorisiri in limita celor 140 de caractere.
Germania fu sold out din pre-sale. Austria in 5 minute. Olanda si Belgia in 30 de minute. Luxemburg pana la sfarsitul zilei iara urmatoarele orase, probabil, in cateva zile.
Deja am inceput sa numar.

08 June 2009

Vechi si Nou

Un oras se poate schimba de la o zi la alta daramite intr-o luna. Vama se schimba de la o zi la alta. Insa odata cu ea si noi. Fata de 1 mai totul a fost diferit. Deci se pare ca totul tine de anturaj. Insa ce s-a schimbat:

  • Nu exista doar pista pentru viitoarele corporatiste ce o sa merga pe acolo ci si a doua pista pentru viitorii corporatisti ce se vor plimba cu biciclete sau rolele pana in Bulgaria.
  • Intre cele 2 piste exista acum pomi. Sambata erau. Luni nu mai stiu cati mai erau.
  • Cutitarii umbla un grupuri dupa miezul noptii.
  • Hamsiile sunt din ce in ce mai naspa. Si mai scumpe.
  • Jezlonguri si umbrelute. Ma intreb ce o sa urmeze.


  • Nu te pune la tranta cu Bibanul. Te va pune la pamant mai tot timpul.
  • Sincronizare : " One way or another I gonna get you " - o blondina - miscarea buzelor.
  • Compliment despre modul cum dansezi cu partnera de dans. Sau se referea doar la ea?!
  • E placut sa dansez pe mese. In deosebi dimineata dimineata.
  • Libera exprimare.
  • Fotbal jucat pe un teren minat. O doppieta.
  • Expirat rules!!
  • Ursus e chiar naspa. Sau era oare de la prea multa bere?
  • Hanoracul purtat pe munte saptamana trecuta deja a intrat in legenda. Cam jumatate de Vama stia povestea.
  • Rasaritul in Vama. 2 zile consecutiv.
  • Kiki a fost la semi-inaltime. Inaltimea cui?

04 June 2009

Over 26

Cand am implinit aceasta varsta mirifica nu mi-am dat seama imediat de un lucru. Ca am trecut in alta categorie de varsta. Nu categorie "ultimul drum".
Cea cuprinsa intre 26-35 de ani. Nu stiu cat de des luati parte la diferite sondaje de marketing dar va pot spune cu siguranta ca asa este. Ce inseamna lucrul acesta? Ca am trecut de la categoria copil/adolescent la categorie adult/responsabil? Asta in termeni de marketing bineinteles ca in termeni reali nici pe departe. Eu responsabil? Inca ma mir ca Pustiulica este in viata. Sunt extrem de superficial si nu prea reusesc sa scap. Si din cauza superficialitatii mele ma urasc pe zi ce trece putin cate putin. Altii la varsta mea au deja masini, copilasi si case.
Sincer bravo lor. Eu vreau doar sa imi traiesc viata asa cum vreau eu. Fara tipare si fara reguli. In stilul meu.
Cum spuneam...viitoarele mele raspunsuri probabil vor fi luate mai in serios si se vor face strategiile de marketing pe baza lor. Jajajajaja.
Si un sfat legat de marketing. Probabil ca sunteti un pic agasati de copilasii de la Unirii ce vin inspre voi sa va ia la intrebari. Daca spuneti ca lucrati in Marketing o sa va zambeasca si o sa va lase in pase. Merge sigur. Mereu scap. Doar lucrez in Marketing.

03 June 2009

Schimbare

Poate ar trebui sa imi schimb denumirea blogului din "The Simplicity of LiFe" in " Un post pe saptamana. Nu stiu de ce nu am nici cea mai mica stare de a scrie. Subiecte sunt dar chef nu prea. Doar duminica. Dar cum duminica asta o sa fiu in Vama sper sa am ceva chef maine sa mai produc ceva.

31 May 2009

Cuca

Deja incepusem sa ma pun cat de putin la punct pregatirea fizica pentru iesirea din acest weekend de pe munte. Doar o data am reusit sa alerg dar mai bine decat deloc nu? Punctul de intalnire pentru inceperea micii escapade fu Eroilor. Cu o mica intarziere de 10 minute am purces la drum. Intarzierea s-a datorat lui Ovidiu, sau mai bine spus din cauza mea, zicandu-i ca locul de intalnire e Parcul Operei. Nimic voit insa. Ploaia ne-a insotit tot timpul si speram sa nu avem parte de prea multa ploaie pe munte. Putini rataciti prin Pitesti am inceput saga intrebarilor pe strada despre directia corecta spre Campulung Muscel. O doamna extrem de binevoitoare incepe sa ne explice directa corecta dar nu stia absolut deloc insa continua sa vorbeasca si sa ne dea sfaturi. Unul din cel mai bun sfat a fost sa urmarim semnele ca o sa ne descurcam.
Am ajuns in Campulung dar nici urma de indicator spre Leresti-Voina. Chiar daca era ora 8 nici tipenie de om pe strada. Un adevarat oras fantoma. Prima persoana primul raspuns : O luati nici la dreapta nici la stanga. Era putin turmentat. A doua persoana - acelasi raspuns : Nici la dreapta nici la stanga. Astia nu au cuvantul inainte in vocabular? A 3 persoana. Oprim intr-o statie de autobuz unde o femenie vorbea la telefon. O intrebam..spre Leresti..Da din cap ca nu. Dar noi vroiam doar sa stim directia nu sa te luam la Leresti!! Deja la a 4 persoana stim deja raspunsul. Nici la dreapta nici la stanga.
Pe la 11 furam la cabana. Dupa nici 50 de minute de mers pe un drum forestier incercand sa ocolim micile balti formate am ajuns la Cuca. Dupa cantonamentul facut cu scoala de iarna de la Christin nu mai fusesem la Cuca. Cabana insa neschimbata. La fel de intima si de linistita.
Dupa experienta de la Malaiesti unde rucsacul meu cantarea peste 10 kg si jumatate din lucrurile luate au fost inutile de data aceasta am ales sa fiu light. Chiar foarte light. Intr-un mic rucsac de tur mi-a incaput tot..de la sac de dormit,mancare si ceva haine. Ce mai...parca plecam la o excursie in Sinaia. Traseul de a doua zi urma sa ne duca pana pe Vf Papusa dupa care pe creasta pana la refugiul Iezier. Un traseu de aproximativ 10-11 ore. La ora 7 eram in picioare iar la 8 pe traseu. Ploaia inca nu isi facuse aparitia in urcarea prin padure lipsita de probleme. Dupa primii pasi pe golul alpin ceata incepu incet incet sa ne inconjoare. Si lapovita sa se transforme intr-o ninsoare veritabila. Iar eu eram imbracat ca la Sinaia. Cu un tricou cu maneca scurta si cu un hanorac extrem de subtire. Ca de obicei superficialitatea din mine a invins din nou.
Vizibilitatea ajunsese la nici 5 metri iar marcajul era imposibil de gasit. Dupa vreo 40 de minute de incercare de gasit un bat ne-am decis sa pornim inspre Cuca. Insa in urma noastra, grupul cu care ne intalniseram la Cuca, ne ajunsesera si am facut jonctiunea cu ei. Insa vantul si ceata nu dadeau semne ca ne-ar fi lasat in pace si o parte din grup a decis sa nu mai continuam spre Cuca. Deja nu prea imi mai simteam picioarele ca in ghetele mele era deja un mic lac glaciar iar lipsa unui echipament de iarna...Coborarea prin padure fu extrem de placuta. Ploaia se instalase de multicel iar traseul era mai ud decat la urcare. Asa ca a urmat o coborare indeosebi pe fund, insa doar de 3 ori. Noroc ca pe ultima parte un bat mi s-a lipit de mana ca altfel ajungeam extrem de negru jos. Plin de noroi adica.
Vorbele cabanierul fura doua: Daca muntele nu te vrea, nu te duce si catre colegii mei de drumetie: Cand l-am vazut plecand la drum cu voi am crezut ca e dusman cu voi:).

Poze putine ca imi ingheta mana pe platou.