Back from basics

O calatorie te poate marca dar si schimba, insa doar pe termen scurt si nu semnificativ. Prima saptamana de dupa calatoreala poate fi caracterizata prin doar 2 cuvinte: fara chef. De nimic. Nu de viata. Ci de lucrurile pe care le faceam inainte. Inclusiv scrisul aici. Absolut totul mi se pare inutil si lipsit de sens. Lucruri pe care le faceam cu placere le tratez cu indiferenta.

Fericirea poate sa vina si din lucruri simple. Se poate trai bine si cu putin. Dorinta de mai mult ne da viata peste cap. Erau saraci oamenii din Laos. Dar cu siguranta nu le pasa si nu erau preocupati din acest motiv. Aveau tot ce le trebuia: orez si antena parabolica. Nu aveau nevoie de mai mult. Si pareau fericiti in simplitatea lor. Si voiosi si cu chef de viata. Nu se grabeau si nu aveau niciun motiv sa o faca. Nu incercau sa se autodepaseasca si sa fie primii. Spiritul concurentei nu exista. De ce sa fii mereu primul? Sa ajungem unde? Nici macar nu stim care va fi urmatoarea destinatie dupa moarte si totusi vrem sa fim primii.

Dupa 5 saptamani numai cu zambete in jur e greu sa te acomodezi cu un Bucuresti gri si lipsit de zambete.

E greu sa revii la viata de dinainte. Dar trebuie pentru ca alta nu am. Momentan..