Domnule ghid

Acum cativa am am avut posibilitatea ca pe langa cursurile de agent de turism de la THR sa urmez si cursurile de ghid de turism.Din varii motive am ales sa nu le fac pe cele din urma.Si bine ca am facut.Meseria de ghid sincer mi se pare una din cele mai stresante.Mereu pe drum.Intrebari din cele mai idioate dar la care trebuie sa ai mai tot timpul un raspuns.Dar vezi multe locuri nu?Da.De sute de ori si la un moment dat cred ca cedezi.Cred ca numai cei care iubesc cu adevarat meseria aceasta pot sa o faca mult timp.Cealalta parte o fac doar pentru bani.Luna mai am facut-o la greu pe ghidul.Dar mie imi place mai mult cuvantul "asisten".Si nu am facut-o pentru bani ci pentru prieteni,din placere.Insa ceea ce nu inteleg eu cum anumiti turisti,si ma refer in special la cei romani,apeleaza in straintate la ghizi dar nu se folosesc de serviciile lui,nici nu il asculta ce zice si se crede autostiitor.De parca acel individ numit el ghid sau asistent a picat din cer.Oricum turistii romani mi se pare extrem de dificili.Ca la acelasi nivel cu evreii.Cine a lucrat in turism ma intelege mai bine cand fac aceasta comparatie.Zilele trecute un profesor ne povestea de o convorbire avuta cu un ghid care ii povestea ca daca ii suna telefonul sambata sau duminica seara spera sa se fi intamplat cel mai rau lucru posibil.Asta in termeni turisti egal cum ca turistul a decedat.Motvul e simplu.Un turist decedat valoreaza mai putin decat unul viu si compensatiile in caz de orice tip de reclmatie sunt mai mici.Morbid dar adevarat.Dar stiu cum e sa fi sunat in orice la orice ora din zi sau din noapte si sa rezolvi ceva nepravazut.E placut,interesant dar totul are o limita.
Ps:denumirea de domnule ghid o am de anul trecut de la pustoaicele pe care le-am asistat la Paris


Calatorie placuta.....