31 May 2009

Cuca

Deja incepusem sa ma pun cat de putin la punct pregatirea fizica pentru iesirea din acest weekend de pe munte. Doar o data am reusit sa alerg dar mai bine decat deloc nu? Punctul de intalnire pentru inceperea micii escapade fu Eroilor. Cu o mica intarziere de 10 minute am purces la drum. Intarzierea s-a datorat lui Ovidiu, sau mai bine spus din cauza mea, zicandu-i ca locul de intalnire e Parcul Operei. Nimic voit insa. Ploaia ne-a insotit tot timpul si speram sa nu avem parte de prea multa ploaie pe munte. Putini rataciti prin Pitesti am inceput saga intrebarilor pe strada despre directia corecta spre Campulung Muscel. O doamna extrem de binevoitoare incepe sa ne explice directa corecta dar nu stia absolut deloc insa continua sa vorbeasca si sa ne dea sfaturi. Unul din cel mai bun sfat a fost sa urmarim semnele ca o sa ne descurcam.
Am ajuns in Campulung dar nici urma de indicator spre Leresti-Voina. Chiar daca era ora 8 nici tipenie de om pe strada. Un adevarat oras fantoma. Prima persoana primul raspuns : O luati nici la dreapta nici la stanga. Era putin turmentat. A doua persoana - acelasi raspuns : Nici la dreapta nici la stanga. Astia nu au cuvantul inainte in vocabular? A 3 persoana. Oprim intr-o statie de autobuz unde o femenie vorbea la telefon. O intrebam..spre Leresti..Da din cap ca nu. Dar noi vroiam doar sa stim directia nu sa te luam la Leresti!! Deja la a 4 persoana stim deja raspunsul. Nici la dreapta nici la stanga.
Pe la 11 furam la cabana. Dupa nici 50 de minute de mers pe un drum forestier incercand sa ocolim micile balti formate am ajuns la Cuca. Dupa cantonamentul facut cu scoala de iarna de la Christin nu mai fusesem la Cuca. Cabana insa neschimbata. La fel de intima si de linistita.
Dupa experienta de la Malaiesti unde rucsacul meu cantarea peste 10 kg si jumatate din lucrurile luate au fost inutile de data aceasta am ales sa fiu light. Chiar foarte light. Intr-un mic rucsac de tur mi-a incaput tot..de la sac de dormit,mancare si ceva haine. Ce mai...parca plecam la o excursie in Sinaia. Traseul de a doua zi urma sa ne duca pana pe Vf Papusa dupa care pe creasta pana la refugiul Iezier. Un traseu de aproximativ 10-11 ore. La ora 7 eram in picioare iar la 8 pe traseu. Ploaia inca nu isi facuse aparitia in urcarea prin padure lipsita de probleme. Dupa primii pasi pe golul alpin ceata incepu incet incet sa ne inconjoare. Si lapovita sa se transforme intr-o ninsoare veritabila. Iar eu eram imbracat ca la Sinaia. Cu un tricou cu maneca scurta si cu un hanorac extrem de subtire. Ca de obicei superficialitatea din mine a invins din nou.
Vizibilitatea ajunsese la nici 5 metri iar marcajul era imposibil de gasit. Dupa vreo 40 de minute de incercare de gasit un bat ne-am decis sa pornim inspre Cuca. Insa in urma noastra, grupul cu care ne intalniseram la Cuca, ne ajunsesera si am facut jonctiunea cu ei. Insa vantul si ceata nu dadeau semne ca ne-ar fi lasat in pace si o parte din grup a decis sa nu mai continuam spre Cuca. Deja nu prea imi mai simteam picioarele ca in ghetele mele era deja un mic lac glaciar iar lipsa unui echipament de iarna...Coborarea prin padure fu extrem de placuta. Ploaia se instalase de multicel iar traseul era mai ud decat la urcare. Asa ca a urmat o coborare indeosebi pe fund, insa doar de 3 ori. Noroc ca pe ultima parte un bat mi s-a lipit de mana ca altfel ajungeam extrem de negru jos. Plin de noroi adica.
Vorbele cabanierul fura doua: Daca muntele nu te vrea, nu te duce si catre colegii mei de drumetie: Cand l-am vazut plecand la drum cu voi am crezut ca e dusman cu voi:).

Poze putine ca imi ingheta mana pe platou.

No comments:

Post a Comment