Plop

A inceput. Sezonul lor. Al plopilor.or. Norocul e la fiecare pas. Dai sa prinzi fiecare puf in speranta ca te va lovi norocul. Cand de fapt ai sanse mai mare sa te loveasca intre timp o masina. Sau cel putin asa ni se spunea cand eram mici. Ca daca prindem un puf si il puneam la piept aveam parte de norocc
Eu unul nu. Eram sa mor din cauza " norocului meu". Pe o vreme torida de mai, Pustiu, pe vremea aceea pusti si la propiu, incerca sa termine proba de rezistenta de la scoala primara. Incerca e bine spus. Pe vremea aceea, in clasa a 4-a, eram asa mai grasut. Dolofan. Plinut. Puteti sa imi spuneti cum vreti. Si tot de atunci imi placea sa fiu singuratic. Pe traseul de alergare. Ca ramanem ultimul si singur dupa primii 200 de metri. Si in incercarea meau nebuneasca de a termina in timp ultil, ca nu de alta dar mai trebuia sa ajung si acasa pana cand se insera, era sa imi dau duhul. De abia respiram..eram pe ultimii metri si cand deodata norocul meu..imi intra in gura. Atat mi-a fost..dupa ce eram mai rosu ca un rac la fata..acu dupa ce am inghitit norocul chiar nu vreti sa stiti cum aratam. Nu stiu cum mi-am revenit pana la urma dar a trecut ceva timp pana cand am putut respira normal.
Si totusi de ce se planteaza plopi in oras? Nu e mai bine cate un nuc ceva ca macar mai si mananci ceva prin toamna.