12 October 2008

Sunt pe moarte

Cuvinte ce rar sunt spune.Cuvinte ce pot soca orice fiinta umana.Sincer si eu am fost extrem de socat anul trecut cand am auzit prima data aceste cuvinte spuse de catre o persona ce nu si-ar fi dorit vreodata sa transmita acest mesaj.Inima a incetat sa mai bata timp de cateva secunde insa si-ai dat seama ca nu are rost sa o faca pe victima.Nu era vina ei.Ci doar a societatii in care traim.
Pe cat de puternic a fost socul pe atat de repede a trecut.
Stiu ca socul cand veti citi aceste randuri va fi unul puternic.Dar nu la fel de puternic cum au fost lacrimile ce intr-un final s-au evaporat intr-un spatiu ce curand imi va fi noua casa.
Am decis sa imi traiesc perioada ramasa la maxim.2 ani.Doi ani din care a mai ramas doar unul.Primul a trecut extrem de repede si departe de prieteni.A fost decizia mea de a pleca Barcelona.Masterul a fost doar pentru a-mi acoperi lacrimile fata de prieteni.Am sperat ca doctorii spanioli imi vor reda speranta.Oricat de mica ar fi fost aceasta.Insa nu exista leac.
Cu fiecare cuvant scris mai trece o secunda din timpul meu in aceasta viata ce s-a dovedit una pe atat de scurta cat si extrem de crunta.Destinul a fost nemilos cu mine din toate punctele de vedere.Bine ca se aproprie de un final.Linistit pentru mine.Poate tulbere pentru altii.
Este o ocazie buna pentru a-mi cere scuze.In primul rand pentru ca nu v-am spus de la inceput.In al doilea rand pentru toate cuvintele si lucrurile rele pe care vi le-am adresat de-a lungul timpului.Cuvintele dor cel mai mult.Stiu.Imi pare rau.Sincer.Sper sa gasiti puterea sa ma iertati.
Ce boala imi curma viata ca inainte ca aceasta sa inceapa cu adevarat pentru mine.Uf.. nici nu merita pronuntata.Nici nu merita amintita.Insa sufletul imi este impacat ca nu sunt singurul in situatia aceasta.Mai sunt si altii ca mine si in ultimul an am incercat sa fiu aproape de aceste persoane.
Se numeste ErgasiophobiaIn traducere.Frica de a muncii.Boala ce a inceput sa isi faca incet simtita prezenta in 2005 si a atins apogeul in 2007.In nici doi ani de zile sistemul meu inumitar a cedat.Recomandarea medicilor fost un an de pauza totala.Recomandare pe care am urmat-o fara nicio urma de regret.Insa boala nu a dat de loc inapoi.Chiar s-a agravat.
Dupa un an o noua consulatie.Iar singura modalitate de a incetinii boala este culmea munca.Insa teama este extrem de mare.
Cu putin efort din partea mea sper sa inving aceasta boala.



6 comments:

  1. Calugareste-te. dar nu, si acolo trebuie sa prestezi in folosul comunitatii. ca doar nu iti dau de mancare pe gratis.

    Stiu. fa-te sef. director.. daca se poate la o institutie bugetara. Te-ai scos.

    Si daca nu, ia-o usurel. Incepe prin a-ti spala farfuria dupa ce mananci. continua cu aspiratorul... in curnad vei ajunge sa duci gunoiul. apoi sambata iesi in piata... si tot asa. din ce in ce mai departe... pana atingi performanta de 8-9-10 ore la birou :)

    ReplyDelete
  2. @Irina:M-am gandit serios la calugarie..dar apoi mi-am dat seama ca au slujba dimineata si eu nu ma scol inainte de 10.Deci pica.
    La stat mi-a promis ca nu voi lucra niciodata.
    Pai imi place sa spal,cu aspiratorul dau vinerea iar gunoiul regulat.Cei drept piata nu o fac,inca.

    ReplyDelete
  3. Biiine...
    Astept noutati...

    ReplyDelete
  4. te bat de te usuc, kiki...mi-ai dat niste emotii, mai ca imi dadusera lacrimile...nesuferitule...!!!!!!!!te urasc!!!raule!

    ReplyDelete
  5. @Alina:Las ca stiu ca te gandeai si la coliva:)).
    Inseamna ca postul meu nu a fost chiar asa de reusit deoarece trebuiau sa curga si ceva lacrimi.
    Las ca ma ierti tu:))

    ReplyDelete
  6. daca faci cinste cu o bere, te iert. si oferta cu 1ban ramane in picioare.

    ReplyDelete