Rammstein Live

Se spune ca ai trait degeaba daca nu ai vazut Napoli. Cei din Barcelona spus ca ai murit degeaba daca nu ai vazut inainte orasul lor . Daca nu ai vazut Rammstein in concert live pot spune ca ai murit degeaba.

Se ajunge in primul rand la concert cu minim 4 ore inainte. Sa se simta atmosfera, sa se admire rockeritele si nu in ultimul rand sa se bea putina bere. O clara doua sa nu se ametim. Asa de intrare in atmosfera.. Logic se sta aproape de gard ca sa se ajunga in sala printre primii ca sa stai cat mai aproape de scena. Se urca scarile de la sala. In graba alaturi de alti 3000 de fanatici. Nebuni ati spune voi. Cei de la control sunt depasiti numeric si lasa pe toata lumea sa intre. Deci se trece usor de control. Fara pic de control.

Se intra in sala. Mai bine spus se fuge mai ceva ca Bolt la 100 de metri garduri. In loc de garduri sunt de data aceasta scaune ca se trece peste ele ca sa se ajunga cat mai repede aproape de scena.

Pozitia strategica fiind ocupata nu mi-am mai ramas decat sa astept si sa intr-un in atmosfera concertului. Trupa de deschidere a trecut repede. Urmeaza Rammstein . 5 ani de asteptare. 5 ani de dorinta. 5 ani de sperante. Si nici 5 minute ma mai despart de reintalnire. Luminile s-au inchis si eu am inceput sa tip. Mai ceva ca o pustoaica de 13 ani cand isi vede idolii de prin filme. Cateva fete se uitau ciudat spre mine si cu uimire cat de tare pot sa tip. Si chiar tipam nu gluma.

Si a inceput. Puternic. Tare. In forta. Dupa nici 2 melodii deja eram nautic. Nu stiu daca de la atata tipat sau de la fumul de marijuana din jurul meu ca se fuma atat de mult incat chiar daca eram la 4 m de scena nu o vedeam.

La Waidmanns Heil am dansat mai ceva ca in Vama. Eram in forma maxima. Flacarile de la Keine Lust si Feuer Frei au facut ca hainele sa imi fie ude de la atata transpiratie. Si nici nu trecusera 5 melodii. Si obosisem. Cald in jur. Nu tu pic de aer. Mai era si caldura de la flacari. Noroc ca partea a doua a concertului a fost mai domoala si mi-a mai revenit un picut. Dansatul, saritul si cantatul in continuu imi rapisera toata energia. Si deja eram de vreo 6 ore in picioare.

Mi-am revenit fix la Links 2-3-4. Dadeam din picioare mai ceva ca un soldat profesionist la o defilare de 1 decembrie. Dupa Du Hast si Pussy deja nu mai aveam voce. Sa tipi si sa canti o ora nu e atat de usor. Dar mai era ceva din concert si inca mai trebuia sa urlu.

Putina spuma ajunsa de la un penis imens ce degaja aceasta substanta m-a mai racorit un picut.

Finalul a fost apoteotic. Pe rand fura Du Hast, Sonne, Seeman si Ich Will. Preferatele mele. Melodii fara de care nu as fi reusit sa trec peste multe situatii neplacute. Chiar daca nu mai aveam voce. Precum rechinul din Haifish o lacrima se scurgea pe obraz. Nu de triste ca totul era pe sfarsite. De bucurie..cuvintele imi nu pot exprima trairile. Trist la final nu am fost. Stiam ca o sa ii mai vad si la Belgrad si la Rock am Ring si cine mai stie pe unde la anu.

Surprinza placuta a fost si mai mare a doua zi cand primesc un telefon de la verisoara care tipa : Hai repede pe Rambla ca-s astia pe la Rammstein aci. Intr-o fuga de la Plaza Catalunya am reusit sa ii prind si eu. Fata mea spune totul.

Multumesc incao data Rammstein. Pe vesnicie.